Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 400/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2694/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 400
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 45, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 16 februarie 2010, intimata pârâtă a depus întâmpinare și înscrisuri.
Intimata pârâtă, prin apărător, invocă excepția netimbrării recursului în raport de dispozițiile art.2 alin.1 raportat la art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Curtea, după deliberare, față de obiectul recursului care vizează declararea recursului împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2009 cu aspecte privind timbrajul, competența funcțională a instanței și măsura complementară, apreciază că în această cale de atac operează scutirea de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea recursului ca neîntemeiată. Arată că reclamanta a depus cererea de renunțare la judecată abia la al doilea termen de judecată iar pârâtă era îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată. A depus la dosarul de fond dovezi cu privire la munca cabinetului de avocat și cheltuielile adecvate muncii depuse și valorii pricinii.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor se prezintă recurenta reclamantă prin avocat care solicită să se ia act de prezența sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin încheierea din ședința publică de la 8.10.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis cererea formulată de pârâta ROMANIA SRL în contradictoriu cu reclamanta SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. și a dispus completarea încheierii pronunțate la data de 18.06.2009, în sensul că a obligat-o pe reclamantă să achite pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 3317,68 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut admisibilă cererea de completare a încheierii, întemeiată pe articolul 2822Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta a solicitat instanței obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces, după depunerea de către aceasta a unei declarații de renunțare la judecată, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la data de 18.06.2009.
Cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, a fost apreciată ca întemeiată în baza articolului 246(3) Cod procedură civilă coroborat cu articolul 274 Cod procedură civilă, reclamantul aflându-se în culpă procesuală în ce privește declanșarea litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Spitalul de Psihiatrie Dr. " ", criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia încheierii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 3 și articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurentul susține că hotărârea este nelegală pentru încălcarea prevederilor speciale privind competența funcțională a instanței, respectiv pronunțarea de către instanța comercială, în condiția în care competența funcțională aparținea secției de contencios administrativ și fiscal ca unică instanță învestită cu soluționarea litigiului privind achizițiile publice (articolul 304 punctul 3 Cod procedură civilă).
Al doilea motiv de recurs întemeiat pe articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, vizează greșita aplicare a legii, în sensul de a fi considerată reclamanta în culpă procesuală în ce privește declanșarea litigiului, motiv pentru care a fost obligată la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3317,68 lei, disproporționat de mare în raport de serviciile avocațiale prestate.
În acest sens, recurenta susține că pentru primul termen de judecată (7.05.2009) acordat în cauză, a redactat declarația de renunțare la judecată și nu cunoaște motivul pentru care instanța nu a luat act de această cerere la 7.05.2009, ci la al doilea termen de la 18.06.2009, când cererea de renunțare s-a reformulat mai amplu.
În acest context, recurenta apreciază că nu este în culpă procesuală pentru faptul nepronunțării instanței de la primul termen, drept pentru care consideră că este nelegală obligarea sa la plata onorariului de avocat.
Arată recurenta că și dacă s-ar putea reține o culpă procesuală, onorariul este disproporționat de mare și în consecință, solicită reducerea acestuia la minimum posibil, cu atât mai mult cu cât nu se justifică emiterea a două facturi fiscale în aceeași zi (16.06.2009) pentru un serviciu avocațial angajat la 9.04.2009 cu o singură delegație avocațială, în lipsa oricărui contract de asistență juridică prin care să se motiveze emiterea celor două facturi nelegate de nici unul dintre actele avocațiale indicate.
În aceste condiții, recurentul solicită în principal, casarea încheierii atacate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă funcțional și în subsidiar, dacă se va respinge primul motiv de recurs, în principal să se respingă cererea completatoare a dispozitivului încheierii din 18.06.2009 privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și în secundar, să se reducă la minimum cuantumul cheltuielilor de judecată.
Intimata a depus întâmpinare, note de ședință și înscrisuri în combaterea recursului, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de motivele arătate și temeiurile de drept invocate, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Motivul de recurs, ce vizează necompetența funcțională a instanței (comerciale) care s-a pronunțat în cauza dedusă judecății, este nefondat.
Curtea reține că obiect al recursului este încheierea pronunțată la 8.10.2009 de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin care s-a dispus completarea dispozitivului încheierii de la 18.06.2009 pronunțată de aceeași instanță.
Dispozițiile articolului 2812Cod procedură civilă, reținute și aplicate de instanța de fond, configurează procedura prin care se înlătură omisiunea instanței de rezolvare a unei cereri (în speță cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată). Din acest text delege, reiese că instanța care a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi completată este competentă să soluționeze și cererea de înlăturare a omisiunii.
Prin urmare, motivul de recurs este nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile articolului 304 punctul 3 Cod procedură civilă și nici alte dispoziții prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă care să atragă modificarea sau casarea hotărârii pentru motivul invocat.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă cu referire la aplicarea greșită a legii în sensul de a fi considerată reclamanta în culpă procesuală, Curtea reține următoarele:
Norma procedurală prevăzută de articolul 274(1) Cod procedură civilă prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată.
A cădea în pretenții, înseamnă a pierde procesul, iar pentru ca o parte să fie considerată că a pierdut procesul nu este obligatoriu ca cererea cu care aceasta a investit instanța să fi fost respinsă pe fond. În egală măsură cade în pretenții și acela care a renunțat la judecată, în raport de dispozițiile articolului 246(3) Cod procedură civilă.
Dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât (cum este cazul de față), dar înainte de a se intra în dezbaterea fondului, reclamantul se află în culpă procesuală. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală dedusă din expresia "partea care cade în pretențiuni".
Așa fiind, nu se poate discuta de aplicarea greșită a legii în raport de reținerea culpei procesuale a reclamantului în ce privește declanșarea procesului.
Nu se pot reține nici argumentele recurentului ce vizează termenul la care s-a luat act de instanță de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată.
Legiuitorul a stabilit în articolul 246(3) Cod procedură civilă condiția în raport de care instanța va putea obliga pe reclamant la cheltuieli, respectiv "dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată".
Prin urmare, nu are relevanță (în ce privește culpa procesuală) momentul/termenul de judecată la care instanța a luat act de renunțare, ci dispoziția legală precitată.
În acest sens, rezultă din actele cauzei, fără dubiu, ca prima cerere de renunțare la judecată s-a înregistrat la dosar la 6.05.2009 (fila 43 dosar fond) după ce pârâtei i se comunicase cererea de chemare în judecată (3.04.2009- fila 19 dosar fond) și după ce aceasta depusese la dosar și întâmpinare însoțită de înscrisuri (13.04.2009 - fila 22 dosar fond).
Această situație de fapt este de natură a duce la aplicarea articolului 246(3) Cod procedură civilă.
Dincolo de faptul că pentru motivele arătate în precedent nu are relevanță argumentul că instanța nu s-a pronunțat pe cerere la 7.05.2009, dar nici nu a fost posibilă luarea vreunei măsuri la acest termen, în raport de procesul verbal din care rezultă imposibilitatea constituirii instanței la termenul din 7.05.2009 (fila 45 dosar fond).
În fine, susținerea recurentului în sensul că onorariul acordat pârâtei este disproporționat de mare în raport cu serviciile avocațiale prestate în cauză, este neîntemeiată.
Unicul argument adus de recurent în sprijinul acestei susțineri nu se referă la dispoziția prevăzută de articolul 274(3) Cod procedură civilă, ci la existența unei singure împuterniciri avocațiale și la emiterea a doză facturi fiscale în aceeași zi, aspecte care nu au relevanță juridică în cauză, de vreme ce nu este interzisă de lege emiterea mai multor facturi și nici nu este prevăzută de lege obligarea de a se emite împuterniciri avocațiale pentru fiecare factură emisă.
În cauză, pârâta a precizat în împuternicirea avocațială numărul contractului de asistență juridică - -/9.04.2009 - (fila 21 dosar fond) și a depus la dosarul cauzei facturile în care este precizat numărul dosarului pentru care s-a prestat serviciul de asistență juridică însoțite de ordinele de plată ce atestă efectuarea cheltuielilor/plăților corespunzătoare de către societate (filele 74-77 dosar fond).
Cât privește cererea de diminuare a onorariului formulată de recurentă în calea de atac a recursului, Curtea reține dispoziția prevăzută de articolul 274(3) Cod procedură civilă care statuează dreptul judecătorilor să mărească sau să micșoreze onorariile ori de câte ori constatămotivatcă sunt nepotrivit de mari sau de mici,față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În aceste condiții, Curtea reține că onorariul total de 3317,68 lei nu este disproporționat de mare nici față de valoarea contractului (87.984,80 RON) a căruinulitate absolutăs-a cerut și nici față de munca depusă de avocat.
În cauza de față, dincolo de faptul că cererea reclamantului nu reprezintă o simplă acțiune în pretenții, ci o cerere în constatarea nulității absolute a unui contract pentru motiv de fraudare a legii și imposibilitate de plată din lipsa acoperirii bugetare, dar complexitatea cauzei, asupra căreia s-au aplecat avocații cabinetului de avocatură ales de pârâtă, este evidentă atât în raport de obiectul pricinii cât și de valoarea contractului cerut a fi constatat nul absolut.
Complexitatea cauzei dedusă judecății nu se examinează nici în raport de modul în care s-a soluționat aceasta (excepție, fond, renunțare la judecată) și nici de numărul termenelor acordate de instanță, ci față de obiectul acesteia, și nu în ultimul rând de activitățile necesare în mod normal a fi desfășurate de apărătorii aleși (vezi fila 21 dosar fond - 3 avocați) pentru examinarea legislației în materie, înscrisurilor, raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și, concretizarea apărării (întâmpinare).
În acest context, raportat la dispoziția din articolul 274(3) Cod procedură civilă care stabilește criteriile necesare a fi avute în vederea de judecător în aprecierea onorariilor și anume: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, se reține, că în cauză, se poate spune că apar îndeplinite cumulativ aceste criterii.
Valoarea pricinii, este fără putință de tăgadă una semnificativă, iar munca Cabinetului de avocatură ales este pe deplin dovedită, atât pentru considerentele arătate în precedent dar și față de actele cauzei (filele 22-30 întâmpinare ce vizează apărări și pe fondul cauzei, filele 31-42 probe).
În aceste condiții, Curtea apreciază în raport de onorariul avocațial solicitat sub forma cheltuielilor de judecată, că acesta este proporțional cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, că aceste cheltuieli a fost necesar a fi efectuate de pârâta care le-a făcut în mod real și în limita unui cuantum rezonabil de 3317,68 lei (într-un procent de 3,77% din valoarea ce ar fi afectat patrimoniul acesteia în eventualitatea admiterii acțiunii).
Cu aceste considerente, apreciindu-se că în cauză nu sunt motive de modificare sau casare ale hotărârii atacate potrivit articolului 3041Cod procedură civilă și nu sunt incidente nici dispozițiile din articolul 304 punctul 3 și articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă urmează să-l respingă.
În ce privește cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Curtea urmează să o respingă, având în vedere că numai emiterea facturii fiscale pentru plata asistenței juridice, neînsoțită de dovada plății contravalorii acesteia de către societate (chitanță, extras cont, ordin de plată, etc) nu este suficientă pentru a face proba efectuării cheltuielilor solicitate (fila 50 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SRL.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
18.03.2010
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Dosar nr- (Număr în format vechi 2694/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 400
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE --- -
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe
recurent SPITALUL DE PSIHIATRIE DR.
și pe intimat SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect
constatare nulitate act (completare încheiere de ședință)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Pârât - SC ROMÂNIA SRL
- recurent Reclamant - SPITALUL DE PSIHIATRIE DR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 25 Februarie 2010
Președinte, --- - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
01 Aprilie 2010
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
