Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 41/2008

Ședința publică din 10 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Augusta Chichișan

JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarați de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1995 din 28.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații - - ȘIMLEU S și - SRL, având ca obiect acțiune în anulare.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimata - SRL, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu 8845 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei - SRL, avocat a solicitat recalificarea căii de atac, susținând că, în cauză calea legală de atac este ceea a recursului, litigiul este evaluabil în bani iar plafonul nu se înscrie în cel al dispozițiilor prevăzute de art. 2821.pr.civ. Constatarea absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, este o acțiune în reziliere, dacă instanța admite acțiunea, contractul se anulează, iar bunul întră în posesia vânzătorului, consecința constatării nulității absolute este nulitatea actului.

Curtea, în urma deliberării, raportat la dispozițiile art. 2 coroborat cu prevederile dispozițiilor art. 282.pr.civ. respinge cererea vizând recalificarea căii de atac, constatând că obiectul cererii de intervenție principală formulată de apelanții de la acest moment este o acțiune neevaluabilă, competența în primă instanță fiind a Tribunalului Sălaj, iar recursul este al Curții de Apel Cluj.

Reprezentanta intimatei - SRL, avocat a depus la dosarul cauzei întâmpinare ( 27-28) și a învederat instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei - SRL asupra apelului promovat în cauză.

Reprezentanta intimatei - SRL, avocat a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra fondului cauzei. Prețul este serios, în ceea ce privește lipsa consimțământului, contractul a fost încheiat de persoana mandatată la aceea dată, nu a existat o clauză falsă, ar fi dus la anularea contractului de vânzare-cumpărare, actul a fost încheiat cu respectarea legilor în vigoare la aceea dată.

CURTEA

Prin decizia civilă nr. 106 din 19 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Clujs -a admis recursul declarat de intervenienții în interes propriu și .

S-a casat în parte sentința civilă nr. 1982/20 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, numai în ceea ce privește soluția dată la cererea de intervenție în interes propriu formulat de recurenți și s-a trimis sub acest aspect cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Restul dispozițiilor sentinței atacate au fost menținute.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr.1982 din 20 octombrie 2006 Tribunalului Sălaj, s-a luat act de renunțarea reclamantei SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE - A, la judecarea acțiunii comerciale formulată împotriva pârâților ȘIMLEU S, " FRUCT ", -" TRANS", "EL ", " COM", "", COM, și intervenienții în nume propriu:, și, având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta -""- Șimleu S și ceilalți pârâți.

S-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interesul pârâtei ȘIMLEU S formulată de -""SRL

S-a respins ca fiind fără obiect cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții și privind admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE - A, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta -""- cu -""SRL

Curtea a arătat că potrivit art.49 pr.civ. oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, intervenția fiind în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său.

Pentru această cerere, art.50 pr.civ. prevede că ea se face în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.

Ca atare, cererea de intervenție în nume propriu nu este decât o varietate a cererii de chemare în judecată, care se judecă pe cale incidentală în alt proces. Ea împrumută toate caracteristicile cererii de chemare în judecată, nefiind necesar să fie îndreptată împotriva tuturor părților din proces sau numai împotriva acestora, deoarece singura cerință pentru admisibilitatea cererii de intervenție este legată de invocarea unui drept propriu de către intervenient, și nu de respectarea cadrului procesual inițial.

Prin urmare, este fără nici un fel de relevanță faptul că o pârâtă din cererea de intervenție în interes propriu, -""SRL J, nu face parte din cadrul procesual al acțiunii inițiale, hotărârea primei instanțe fiind nelegală sub acest aspect.

În consecință, tribunalul a respins în mod greșit ca fiind lipsită de obiect cererea de intervenție în interes propriu, aceasta nefiind influențată nici de cadrul procesual inițial și nici de renunțarea la judecată a reclamanților.

de intervenție în interes propriu i se recunoaște deplina autonomie, în sensul că și în situațiile în care judecarea cererii principale nu se mai realizează, cererea de intervenție în interes propriu devine o acțiune de sine stătătoare, asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1995 din 28 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și împotriva pârâtelor - -, - pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 549/20 ianuarie 2004 și rectificat sub nr. 51/11 februarie 2004 de Biroul Notarului Public- G-

Reclamanții au fost obligați la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, către pârâta - SRL

Tribunalul a constatat că nici unul din motivele invocate de reclamanți ca temei al nulității absolute privind contractul în litigiu, nu subzistă raportat la probatoriul administrat în cauză.

Astfel, prețul de vânzare a imobilului este de 85.000.000 lei, reprezintă voința părților, în conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil a și fost încasat de societatea vânzătoare și în nici un caz nu poate fi considerat "derizoriu, nereal și nesincer".

Pentru ca un preț, să fie considerat "neserios" în sensul art. 1303 Cod civil acesta trebuie să aibă o valoare modică, nesemnificativă, care să denote lipsa voinței părților de a contracta, ceea ce nu este cazul în speță, cel puțin cu privire la preț.

În ce privește lipsa consimțământului adunării generale a acționarilor pentru încheierea contractului, trebuie observat că, raportat la cadrul procesual dedus judecății (dreptul comun) acesta nu este necesar, administratorul societății fiind răspunzător în fața acționarilor, pentru toate actele de administrare, încheiate cu terțe persoane, în această calitate.

De altfel, din cuprinsul actului de vânzare se poate observa că administratorul - - a avut mandat din partea acționarului majoritar, pentru perfectarea vânzării. Apoi trebuie observat că terțul-cumpărător, în favoarea căruia există prezumția bunei-credințe, nu poate fi făcut răspunzător pentru actele încheiate de mandatar, cu depășirea atribuțiilor încredințate ceea ce din nou, nu este cazul în speță.

În sfârșit, în ce privește cauza falsă, ilicită și imorală nici aceasta nu poate fi reținută în sarcina cumpărătorului - SRL ci eventual a vânzătorului - - cu privire la obiectului bunului vândut, însă nimeni nu poate invoca în susținerea unei cereri adresată instanței propria turpitudine.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenienții și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii precizată, în sensul constatări nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/20 ianuarie 2004 de BNP G încheiat între - - și - SRL, cu revenirea la situația anterioară încheierii acestui contract.

Apelanții nu au formulat subsecvent momentului declarării apelului un memoriu separat cuprinzând motivele de apel astfel că, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 292 alin (2) Cod procedură civilă instanța de apel fiind investită a analiza cauza în fond în baza apărărilor invocate în fața primei instanțe.

Intimata - SRL prin întâmpinarea formulată a procedat în consecință și și-a exprimat poziția procesuală adoptată, de respingere a apelului declarat arătând că motivele invocate de reclamanți ca motive de nulitate absolută respectiv prețul derizoriu, lipsa consimțământului adunării generale și cauza falsă ilicită și imorală nu pot fi primite întrucât prețul nu este atât de disproporționat încât să se aprecieze că nu există mandatul a fost anterior semnării iar definițiile cauzei false, ilicite și imorale relevă cu prisosință că nu ne aflăm în prezența acestora.

Analizând probatoriul administrat prin prisma dispozițiilor art. 292 alin (2) Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:

Intervenienții și prin cererea de intervenție în nume propriu formulată au solicitat admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta - - în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat cu - - iar subsecvent acestui moment au precizat prin scriptul denumit "precizări" și prezentat în instanță la termenul din 23 iunie 2006 au învederat că înțeleg să susțină cererea depusă și recalificată ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei - - întrucât interesul este de apărare a intereselor pârâtei pentru a evita un eventual prejudiciu ulterior.

Obiectul acțiunii introductive de instanță a fost cererea formulată de - - de anulare a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către - - prin administrator invocându-se lipsa mandatului administratorilor la momentul încheierii convenției un preț derizoriu în raport cu prețul de inventar al bunurilor.

Susținerile referitoare la motivele de nulitate absolută invocate în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/20 ianuarie 2004 de BNP G și rectificat prin încheierea nr. 51/11 februarie 2004 de BNP G au fost apreciate în mod corect de prima instanță ca nefiind întemeiate.

Prețul de vânzare al imobilului determinat în baza voinței părților nu poate fi calificat ca derizoriu,nereal ori nesincer având în vedere dispozițiile art. 1303 Cod civil.

Convențiile încheiate între părți în ceea ce privește toate elementele acestora reflectă voința părților ori în măsura în care nu pot fi invocate argumente suficiente pentru determina că prețul menționat este unul derizoriu care să poată fi echivalat în lipsa unui preț din convenție nu poate fi susținută cererea de constatarea nulității absolute în raport cu acest motiv.

Prima instanță a reținut în mod corect că în raport de dispozițiile art. 969 coroborat cu prevederile art. 1303 Cod civil acest motiv de nulitate absolută nu poate fi primit.

Analizând susținerile referitoare la lipsa consimțământului adunării generale a acționarilor prima instanță a reținut existența mandatului pentru perfectarea vânzării iar pentru depășirea limitelor mandatului răspunderea o poartă mandatarul doar în fața mandantului și nu poate fi apreciat ca un motiv de nulitate a convenției încheiate chiar și cu depășirea mandatului în raporturile cu terții.

Constatarea nulității absolute a unei convenții pentru ca aceasta ar fi fost încheiată pe o cauză falsă, ilicită sau imorală ar presupune situația în care părțile ar fi presupus existența unui scop realizabil în situația în care acesta nu există ori în raport de situația concretă această ipoteză nu este confirmată.

Curtea, pentru considerentele enunțate mai sus a apreciat apelul declarat ca fiind nefondat reținând că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente în materie, realizând o corectă aplicare și interpretare a acestora astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat în cauză.

Apelanții căzând în pretenții, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în apel în favoarea intimatei - SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de intervenienții domiciliată în O str. C-tin nr. 38 jud. B și domiciliat în nr. 79 jud. B împotriva sentinței civile nr. 1995 din 28.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.

Obligă apelanții să plătească intimatei - SRL cu sediul în J- -. 7 jud. S suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red./

6 ex./26.03.2008

Jud.fond.-

Președinte:Augusta Chichișan
Judecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Cluj