Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, după casare, apelurile formulate de către pârâții, - și împotriva sentinței civile nr.1173/20.04.2006 pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.4701/C/2003 în contradictoriu cu reclamanții intimați INTERNAȚIONAL, și intervenientul intimat Consiliul Local al localității, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâților apelanți și, consilier juridic în reprezentarea pârâtei apelante și avocat în reprezentarea intervenientului intimat Consiliul Local al localității, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constat6ă că s-a depus prin serviciul registraturii de către pârâta apelantă o cerere de amânare a cauzei.
Reprezentantul pârâtei apelante arată că nu mai susține cererea de amânare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul pârâților apelanți solicită admiterea apelului, casarea în totalitate a sentinței atacate și pe fondul cauzei să se ia act de tranzacția intervenită între părți și să se respingă cererea de intervenție a Consiliului Local ca fiind inadmisibilă, nefondată și nelegală, precizând că cererea formulată de către Consiliului Local este o cerere accesorie, întrucât reclamanta a renunțat la judecată, iar Consiliul Local nu are calitatea de a ataca în justiție actele de dispoziție ce vizează imobilul din litigiu, întrucât nu a făcut în nici un fel dovada apartenenței sale la domeniul public și nu are nici un fel de drept de proprietate asupra acestuia, cu cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei apelante, solicită admiterea apelului formulat de către societate cât și de persoanele fizice, desființarea în totalitate a sentinței atacate și pe fondul cauzei să se ia act de renunțarea la judecată între reclamanți și pârâți și respingerea cererii de intervenție a consiliului Local, ca fiind în principal inadmisibilă, precizând că este o cerere accesorie, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Reprezentantul intervenientului intimat solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, precizând că cererea formulată de către Consiliul Local este o cerere principală și nu accesorie, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1173/20.04.2005 a Tribunalului C S, pronunțată în dosarul nr. 4701/C/2003, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții - " Internațional" - B și împotriva pârâților, și -""-, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul Consiliul Local, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/23.01.2002 de către Biroul Notarului Public, s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate în CF în baza acestui contract și restabilirea situației anterioare de CF, fiind obligați pârâții față de reclamanți la 17.290.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1196/2002 reclamantul reprezentant al -" INTERNAȚIONAL"- și acționar, au chemat în judecată pârâții -""-, și solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat în data de 23.01.2002 și autentificat de Biroul Notarului Public, precum și radierea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea cumpărătorilor și restabilirea situației anterioare în
Prin sentința civilă nr. 422/6.11.2002 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 1196/2002 a fost admisă acțiunea reclamanților, s-a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 23.01.2002 și s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF.
Sentința a fost atacată cu apel d e către pârâți la Tribunalul C-S care prin decizia nr. 161/24.03.2003 a admis apelul pârâților, a anulat sentința atacată și a transpus cauza în primă instanță pe rolul Tribunalului C-S, fiind considerat litigiu comercial, sens în care dosarul a fost înregistrat pe rolul tribunalului sub nr. 4701/15.08.2003.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și au fost efectuate o expertiză topometrică și una în construcții, probe din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
-""- a fost înființată prin hotărârea nr. 29/9.09.1994 a Consiliului Local prin reorganizarea Regiei Autonome.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 23.01.2002 societatea pârâtă a vândut pârâților și imobilul situat în orașul,--29 înscris în CF 213 cu nr. top. 13/2 intravilan cu casa de oaspeți și centrala termică de 2460 mp, nr. top. 12/a/1 intravilan, seră de de 2849 mp, nr. top. 14 intravilan, seră și solar de 6344 mp, nr. top 11/4 intravilan cu magazii și centrală termică de 426 mp, dobândite de societatea pârâtă prin drept de posesie așa cum se face mențiunea și în contractul de vânzare cumpărare și înscris în CF.
Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în baza hotărârii consiliului de administrație al societății pârâte, nr. 1/15.01.2002.
Prima instanță a reținut că, contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută. Deciziile consiliului de administrație, nelegale sau nestatutare nu pot fi atacate cu acțiuni în anulare așa cum pot fi atacate hotărârile AGA.
Singura care poate decide în acest sens este adunarea generală în virtutea atribuției acesteia de control a activității și gestiunii administratorilor și care poate fi atacată cu acțiune în anulare.
Însă hotărârea AGA din 6.04.2002 prin care s-a aprobat această vânzare a fost anulată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 1157/2003.
Societatea având intabulat doar dreptul de folosință asupra imobilului nu putea transmite proprietatea cumpărătorilor decât cu încadrarea prevederilor art. 1294 Cod civil.
Dreptul de proprietate presupune posesia, folosința și dispoziție, însă societatea pârâtă a avut numai un atribut al dreptului de proprietate și anume folosința, motiv pentru care nu putea să înstrăineze imobilul.
În baza acestui contract cumpărătorii si-au intabulat dreptul de proprietate asupra unui imobil ce face parte din patrimoniul societății pârâte, societate la care reclamanta - " INTERNAȚIONAL" - B este acționară justificându-se astfel calitatea procesuală a acesteia.
Din expertiza tehnică topometrică efectuată în cauză sa constatat faptul că o parte din terenurile vândute care cuprind de și centrala termică, constituie proprietatea publică a statului potrivit 213/1998, vânzarea lor fiind lovită de nulitate absolută, fiind scoase din circuitul civil potrivit art. 963 Cod civil, astfel justificându-se și cererea de intervenție a Consiliului Local.
Cu privire la prețul contractului acesta a fost stabilit în contract cu încălcarea dispozițiilor art. 1303 Cod civil.
Astfel prețul contractului a fost stabilit la 540.000.000 lei, însă prin expertiză s-a stabilit că acesta este de 8.313.636.120 lei, preț care reflectă contraprestația pentru imobilul vândut.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, și - "" -.
Pârâții și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție, arătând în esență că bunurile care au fost vândute nu fac parte din domeniul public, că - "" - a fost proprietara bunurilor care au fost vândute pârâților apelanți, că acest drept a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 2806/1999 a Curții de APEL TIMIȘOARA, că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza hotărârii Consiliului de Administrație și nu în baza hotărârii AGA, că nu a fost îndeplinită în cauză procedura concilierii prealabile prevăzute de art. 720/1 Cod procedură civilă, că prețul contractului este unul serios, invocând și excepția lipsei calității active a reclamanților, a pârâților și a intervenientului.
Pârâta - "" - a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamanților, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta nu este proprietara imobilului înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare, că expertizele efectuate în cauză sunt nule, că înstrăinarea imobilului s-a făcut prin hotărârea CA al societății, nefiind necesară aprobarea AGA, că ar fi trebuit urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 149 din Legea nr. 31/1990 și că prețul vânzării-cumpărării a fost unul serios.
Pârâții, și - "" - au invocat și excepțiile privind calitatea procesuală activă a Consiliului Local și a imposibilității primarului de a reprezenta Consiliul Local în justiție.
Apelurile declarate de pârâții, - - au fost admise prin decizia nr. 108/26 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care s-a schimbat în tot sentința atacată în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților și - International - B, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Consiliul Local.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 246 proc.civilă reținând că părțile din proces au încheiat o convenție civilă prin care reclamanții au declarat că în condițiile arătate își retrag acțiunea și renunță la proces, solicitând instanței să ia act de înțelegerea intervenită.
În privința cererii formulată de intervenientul Consiliul Local al Orașului, s-a constat că potrivit art. 21 al.1 și art. 67 al.1 din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau orașului, astfel încât nu poate formula cerere de intervenție și că doar unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală activă, în considerarea apartenenței bunurilor din domeniul public de interes local, nu și consiliul local.
Intervenientul Consiliul Local al Orașului a declarat recurs împotriva deciziei nr. 108/26 aprilie 2006 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 proc.civilă.
A susținut, în principal, că greșit s-a reținut lipsa calității procesuale, întrucât conform art. 38 al.2 din Legea nr. 215/2001 administrează bunurile aparținând domeniului public și privat al statului iar, pe de altă parte, s-a ignorat faptul că s-a invocat nulitatea absolută a actului juridic.
Prin decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de intervenientul Consiliul Local, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.
În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că se impune reanalizarea pricinii, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de oricine invocă un interes.
În rejudecare Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială prin decizia nr. 113/27.04.2007 a admis apelul declarat de reclamanții - International - B și, împotriva sentinței nr. 1173/20.04.2006 a Tribunalului C S, a modificat în parte sentința apelată în sensul că a luat act de renunțarea la judecata acțiunii principale, formulată de reclamanții - International - B și împotriva - -, și și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Reclamanții și pârâții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială.
Prin decizia nr.2394/8.06.2008, pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-au admis recursurile declarate de reclamanții și INTERNAȚIONAL B, pârâții, a casat decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, - Secția Comercială a reținut că menținerea nulității absolute a contractului prin Dcizia nr. 113/27.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA este criticabilă întrucât intervenientul, Consiliul Local, nu a făcut dovada că bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, constituie domeniul public.
Nu s-a analizat de către instanță,regimul juridic al bunurilor în litigiu, respectiv, dacă acestea fac parte din capitalul social al - -, caz în care, numai aceasta putea să dispună asupra înstrăinării lor sau, constituie domeniul public al Statului, situație ce justifică cererea de intervenție.
S-au mai invocat de recurenta - -, faptul că instanțele, prin hotărâri anterioare, s-au pronunțat în sensul că dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în CF 213, nu aparțin domeniului public, ci sunt proprietatea - Ori, asupra acestor susțineri și înscrisuri de către parte, instanța nu s-a pronunțat.
Decizia instanței de apel este nelegală și prin faptul că admite apelul reclamanților INTERNAȚIONAL și, deși aceste părți nu au declarat apel împotriva sentinței Tribunalului C S nr.1173/20.04.2006. În schimb această sentință a fost atacată de către pârâții, - și, dar asupra apelului acestor părți instanța de apel nu s-a pronunțat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, în vederea rejudecării cauzei, în apel, după casare, iar în realizarea acestui scop, instanța de apel a citat din nou părțile în fața sa, pentru a se constata fără echivoc acordul de voință manifestat de către reclamanții intimați INTERNAȚIONAL și, pe de o parte, și pârâții apelanți, - și, pe de altă parte, astfel cum a fost concretizat în două acte juridice succesive, și anume, Convenția civilă încheiată la 24.03.2006 și Tranzacția încheiată la 10.03.2007, prin care reclamanți INTERNAȚIONAL și declară, mai întâi, că își retrag acțiunea formulată în prezenta cauză și renunță la procesul ce face obiectul dosarul 8399/COM/2005 aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA cu termen de judecată la 27.03.2006 - fila 226 dosar nr. 8399/COM/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARA, iar prin al doilea act de dispoziție, aceiași reclamanți declară că își retrag acțiunea formulată și renunță la procesul ce formează obiectul dosarului nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - fila 102, dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Această manifestare de voință a fost reafirmată prin precizările depuse la data de 30.04.2009 - fila 108, și mai apoi la cuvântul dat pentru formularea concluziilor pe fond.
Potrivit art.246 proc.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fi prin cerere scrisă (alin.1).
Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de judecată, iar părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea părții adverse (alin.4).
Curtea de Apel constată că, ambele acte de dispoziție ale reclamanților INTERNAȚIONAL și s-au efectuat în fața instanței de apel, mai întâi în dosarul nr.8399/2005 și mai apoi, în dosarul nr-.
Asupra acestor acte de dispoziție reclamanții INTERNAȚIONAL și nu au înțeles să revină în sensul contrar, și anume, al reafirmării intenției neechivoce de a continua judecata cauzei în faza apelului.
Prin urmare, având în vedere că actele de dispoziție ale renunțării la judecată nu au fost revocate, că prin decizia de casare a aceste acte de dispoziție și statuările instanței de apel, referitoare la ele nu au fost criticate, Curtea de Apel statuează că, actele de dispoziție ale celor două reclamante prin care renunță la judecată sunt pe deplin valide, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.246 proc.civ. astfel că, luând act de aceste acte ale reclamanților de renunțare la judecată, urmează ca apelurile pârâților apelanți INTERNAȚIONAL și să fie admise în raport de reclamanții intimați INTERNAȚIONAL și, iar ca o consecință a aplicării dispozițiilor art.246 proc.civ. se va schimba sentința atacată, în sensul că se va lua act de renunțarea la judecată a celor doi reclamanți, cu privire la acțiunea de chemare în judecată, având ca obiect, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.295/23.01.2002 de BNP.
În continuare, Curtea de Apel urmează a examina apelurile pârâților, - și în raport de susținerile intervenientului în interes propriu - intimat Consiliul Local al Orașului, respectiv în raport de criticile conținute în Decizia de casare nr.2394/8.07.2008 a - Secția Comercială.
Astfel, în esență intervenientul în interes propriu - intimat a solicitat, pe calea cererii de intervenție principală, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.295/23.01.2002 de BNP, încheiat între, în calitate de vânzător, și - și, în calitate de cumpărători, cu consecința radierii dreptulu i de proprietate din evidențele de și a restabilirii situației anterioare.
În motivarea acestei solicitări intervenientul a arătat că bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare aparțin domeniului public al Consiliului Local al Orașului și nu au fost niciodată în proprietatea, ceea ce rezultă din evidențele de din care reiese că bunurile înstrăinate de i-au fost date în posesie după reorganizarea acestei entități juridice, din regie autonomă, în societate comercială. Dreptul de proprietate al intervenientului rezultă cu prisosință din Hotărârea Guvernului nr.532/2002 -Anexa nr.5, în care sunt evidențiate bunurile aparținând domeniului public al Orașului. Înscrierea acestor bunuri în domeniul public al Consiliului Local s-a realizat conform procedurii din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică ( a se vedea - filele 68 și următoarele, din dosar nr. 1196/2002 a Judecătoriei Caransebeș ).
prin decizia de casare a considerat că în mod criticabil Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia nr.113/27.04.2007 a menținut dispoziția Tribunalului d e constatare a nulității absolute a contractului, instanța supremă statuând că intervenientul Consiliul Local al Orașului nu a făcut dovada că bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare constituie domeniu public.
În rejudecare, aceeași C de Apel a invitat intervenientul Consiliul Local să completeze probatoriul cu privire la acest aspect. Prin notele scrise aflate la fila 79 din dosar, intervenintul intimat a arătat că dovada privind trecerea în domeniul public a bunurilor ce face obiectul contractului o constituie nr.HG532/2002 - Anexa 5, și Sentința civilă nr.712/22.05.2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția contencios Administrativ. Aceste documente au fost atașate în cauză, Hotărârea Guvernului în discuție fiind la dosar, depusă în ciclurile procesuale anterioare, iar sentința civilă a Curții de Apel Bucureștis -a depus în cadrul acestor cercetări judecătorești.
Examinând cele două documente, Curtea de Apel constată că, Anexa nr.5 a nr.HG532/2002 prevede la pozițiile 21 și 28 bunurile "Clădire seră de + Anexe" și "Centrală termică - de " ambele edificii fiind situate pe str. - în Orașul (filele 117 -120 dosar nr. 1196/2002 a Judecătoriei Caransebeș ). Sentința civilă nr. 712/22.02.2003 a Curți de Apel București este pronunțată asupra acțiunii în contencios administrativ promovată de către reclamanții - și prin care s-a solicitat anularea parțială a nr.HG 532/2002 - Anexa 5, pozițiile 10,21,28, dispunându-se respingerea acestei acțiuni ca neîntemeiată, astfel că, domeniul public constituit prin hotărârea guvernului mai sus arătată s-a considerată că s-a emis în mod legal.
Curtea de Apel, concluzionează mai întâi că sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel București în contencios administrativ nu constituie titlu de proprietate. Tot astfel, înfățișarea doar formală a nr.HG532/2002 împreună cu Anexa nr.5 incluzând pozițiile 21 și 28, de asemenea, nu fac proba că bunurile acolo menționate sunt identice cu cele disputate în prezentul litigiu, și că, prin vocația de a constituii domeniul public al Orașului, sunt totodată inalienabile.
Curtea mai relevă că, potrivit extrasului de Carte Funciară nr.213 - localitatea, astfel cum se prezintă acesta în extenso (filele 136 și următoarele din dosar nr.1196/2002 a Judecătoriei Caransebeș, neschimbat sub următoarele exemplare depuse ulterior, la celelalte dosare aflate în studiu), partea "imobilele" cuprinde mai multe nr. topo în care se evidențiază descriptiv imobilele: intravilan cu casă de oaspeți și centrală proprie, intravilan cu magazii și centrală termică, intravilan seră de, intravilan seră și solar. La descrierea proprietății Consiliul Local nu este evidențiat în nici un mod ca fiind titularul dreptului de proprietate publică asupra tuturor sau a unora dintre aceste imobile. Prin urmare, Consiliul Local are de urmat o altă cale pentru a valorifica efectele nr.HG532/2002, în concordanță cu documentația care a stat la baza adoptării acestui act normativ. Sub aspectul intervenției Consiliului Local având ca obiect solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între, pe de o parte, și - și, pe de altă parte, intervenientul Consiliul Local nu a făcut dovada deplină că bunurile obiect al contractului de vânzare - cumpărare, constituie fără echivoc domeniul public al Orașului, și pentru acest motiv, dreptul de dispoziție juridică asupra acestor bunuri este împiedicat de caracterul inalienabil al unui astfel de domeniu.
Pe de altă parte, Curtea de Apel constată că pârâta apelantă a făcut dovada că deține dreptul de proprietate asupra acestor bunuri, ceea ce rezultă din decizia civilă nr.431/16.10.2002 pronunțată de Tribunalul C S, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 68/23.01.2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care cererea de intabulare a dreptului de proprietate în a s-a consfințit în mod definitiv, respectiv conform deciziei civile nr. 395/17.03.1999 pronunțată de Tribunalul C S, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2806/7.10.1999 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care, cererea Primăriei de a se intabula în nr.213 asupra bunurilor evidențiate a fost respinsă în mod irevocabil.
Curtea de Apel relevă că prin cererea de intervenție și susținerile efectuate în cauză, intervenientul Consiliul Local, chiar dacă tinde la nulitatea contractului de vânzare - cumpărare, repune în discuție într-u alt cadru judiciar, cel conferit de obiectul prezentei cauze, aceeași problemă, și anume a nelegalități și netemeiniciei înscrierii în Cartea Funciară a pârâtei apelante, cu privire la aceleași bunuri imobile ce fac obiectul CF nr.213. Or, situația juridică a acestor imobile și a proprietarului lor se bucură de prezumția de lucru judecat ca urmare a pronunțării celor două categorii de hotărârii judecătorești mai sus arătate, prezumție care poate fi răsturnată de către Consiliul Local, însă, prin promovarea unui alt demers judiciar.
Întrucât, fiecare dintre părți, cu referire la intervenientul Consiliul Local pe de o parte, și pârâții apelanți, - și, pe de altă parte, au prezentat Curții într-o manieră proprie, devoluțiunea regimului juridic al bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare -cumpărare, Curtea de Apel reține că bunurile la care se referă contractul de vânzare - cumpărare sunt prevăzute de Hotărârea nr.29/09.09.1994 a Consiliului Local și în conformitate cu art.3 din această hotărâre, cu trimitere la anexa Iaa celeiași hotărâri "situația mijloacelor fixe", reevaluate în baza G nr.500/5.08.2004, patrimoniul privat a, reorganizată din regie autonomă în societate comercială, cuprinde printre altele, sediul administrativ, clădirea administrativă veche, două sere de, magazii.
Toate aceste bunuri au făcut parte la momentul reorganizării, din capitalul social al acesteia, ceea ce se desprinde în mod neîndoielnic din art.3 și anexele la care face trimitere această dispoziție a Hotărârii nr.29/2004 adoptă de intervenientul Consiliul Local.
La data adoptării aceleiași hotărârii, a primit spre folosință și un patrimoniu public, ceea ce rezultă din art.4 Anexa 5 situația mijloacelor fixe - patrimoniu public, însă, printre bunurile evidențiate de această situație descriptivă nu se regăsesc cele care fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare. În înlăturarea susținerilor Consiliului Local, Curtea de Apel constată că bunurile din patrimoniul public au fost atribuite pentru a realiza obiectul de activitate având o destinație publică, și anume: prelucrarea, tratarea și distribuția de apă potabilă; preluarea, transportul și tratarea apei menajere; producerea și distribuția de energie electrică; colectarea, transportul și depozitarea gunoiului menajer. Această constatare rezultă din contractul de concesiune serviciu public, încheiat sub nr.105/4 din 11.01.1995 între intervenientul Consiliul Local și pârâta apelantă.
Prin urmare, în mod greșit Tribunalul a apreciat întemeiată cererea de intervenție în interes propriu a Consiliului Local, neobservând că intervenientul numai prin prezentarea nr.HG532/2002 și a anexei la acest act normativ, nu a demonstrat în mod neîndoielnic existența și întinderea domeniului public a Orașului, iar prin aceasta, că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se cere, fac parte din domeniul public și prin aceasta sunt inalienabile.
Astfel fiind, se va admite apelul pârâților, - și, și în raport de dispoziția sentinței civile atacate referitoare la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul Consiliul Local al Orașului, sens în care se va schimba sentința atacată și sub acest aspect, și se va respinge cererea de intervenție în interes propriu.
Văzând că în cauză pârâții apelanți au solicitat cheltuieli de judecată și că acestea au fost justificate cu chitanța de încasare nr.-/18.02.2009 a onorariului de avocat în sumă de 2000 lei, în temeiul art.274 proc.civ. instanța va admite cererea și va obliga pe fiecare dintre intimați la câte 666 lei către pârâții apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile pârâților, - și împotriva sentinței civile nr.1173/20.04.2006 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.4701/C/2003.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că ia act de renunțare la judecată a reclamanților INTERNAȚIONAL și asupra acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Respinge cererea de intervenție formulată de Consiliul Local al Orașului.
Obligă reclamanții intimați și intervenitul intimat la câte 666 lei cheltuieli de judecată către pârâții apelanți.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - DR. - -
GREFIER,
- -
Red.26.03.2010
Tehnored 8 ex.26.03.2010
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș
