Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - constatare nulitate act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 43
Ședința publică de la 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantele- - B,cu sediul în mun. B,--5, județul B,( 2, 33,) județul B și reclamantul apelant -, domiciliat în municipiul.B, Calea Națională nr. 66, -.2,. A,.3,.11, județul B în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în mun. B,-,.2,.12, județul B, și pârâtele intimate Banca Comercială Română - Sucursala, cu sediul în municipiul B,.9, județul B și - COM, comuna, județulîmpotriva sentinței nr. 1078 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ- (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei avut loc în ședința publică din 16 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 01 februarie 2008, reclamanții "" - B reprezentată de - administrator - - acționar - și - - acționar - în contradictoriu cu pârâții - Sucursala B și " Com" au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de ipotecă nr. 159 din 16 iulie 2003 nr. 204 din 19 iulie 2004 și nr. 756 din 14 iunie 2005 precum și nulitatea parțială a contractului de credit nr. 159 din 16 iulie 2003; a contractului adițional nr. 102 A din 19 iulie 2004 și a contractului de credit nr. 262/28608 din 14 iunie 2005 - acte încheiate fără aprobarea adunării generale extraordinare a "" - B și cu încălcarea principiului specificității capacității de folosință sancționată cu nulitatea de art. 34 (2) din Decretul nr. 31/1954.
Prin sentința nr. 1078 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ a respins - ca nefondată - acțiunea promovată de reclamanți, reținând, în esență, în motivarea soluției că,în raport de prevederile art. 111 (2) lit. "f", 115 și 15322din Legea nr. 31/1990 - republicată - decizia cu privire la gajarea uneia sau mai multor bunuri ale societății este de competența adunării generale ordinare, că atunci când se constituie în garanție bunuri a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului judiciar Consiliul de administrație, respectiv directoratul va putea încheiea asemenea operațiuni dar numai cu aprobarea adunării generale, aprobare ce a existat potrivit hotăârii din 27 martie 2003; 25 martie 2004 și respectiv 21 aprilie 2005. S-a mai motivat că în cadrul acestor adunări generale au fost îndeplinite și cerințele legate de cvorum și majoritate impuse de lege și statut.
Referitor la motivul de nulitate întemeiat pe art. 34 (2) din Decretul nr. 31/1954, instanța a reținut că, în raporturile cu terții, societatea a fost reprezentată de Președintele Consiliului de Administrație și acesta a primit mandat să ducă la îndeplinbire hotărârile luate de în condițiile de legalitate prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990 - republicată.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel reclamanții: - (acționar) și "" B și deopotrivă au arătat că: prima instanță a procedat la încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 117 alin. 7 și respectiv art. 143 din Legea nr.31/1990 în formularea - în vigoare - la data încheierii actelor contestate, în sensul că actele încheiate și care angajau peste J din valoarea bunurilor societății se impuneau a fi încheiate cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, iar hotărârile astfel adoptate trebuiau să respecte cerințele imperative ce vizau: procedura de convocare; menționarea acestei problematici în ordinea de zi; depunerea hotărârilor la Oficiul Registrului Comerțului și respectiv Monitorul Oficial spre publicare; menționarea în extrasul hotărârilor privind neîndeplinirea condițiilor de publicitate - sub sancțiunea nulităților absolute a actelor juridice încheiate cu înfrângerea acestor norme imperative. Au mai arătat că încălcarea cerințelor de publicitate a hotărârilor adunării generale conduce la lipsa de opozabilitate față de terți și respectiv față de acționari. Au mai arătat că, instanța de fond nu a dat eficiență sancțiunii prevăzută de art. 34 (2) din decretul nr. 31/1954 pentru încălcarea principiului specialității de folosință al societății, procedând astfel, la o interpretare eronată a dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 31/1992.
Criticile sunt nefondate.
Din lecturarea dispozițiilor art. 110, 111 și 113 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, rezultă că, adunarea generală a acționarilor este organul de deliberare și decizie al societății pe acțiuni. pe toți acționarii, adunarea generală exprimă voința socială și decide asupra tuturor problemelor date de lege în competența sa.
Potrivit legii, adunările generale ale acționarilor sunt ordinare și extraordinare, legea stabilind atribuțiile fiecăreia dintre adunările generale - precum și condițiile de cvorum și majoritate pentru luarea deciziilor.
În acest context al stabilirii competențelor, problema gajării bunurilor societății poate fi hotărâtă de adunarea generală ordinară (art. 111 lit. "f" din Lege) și nu de adunarea generală extraordinară (așa cum susțin apelanții) care - potrivit legii - se întrunește în mod excepțional atunci când trebuie să ia o hotărâre care reclamă modificarea actului constitutiv al societății.
Cu referire la aceeași problemă a gajării, bunurile aflate în patrimoniul societății pe acțiuni - art. 146 din Lege în formularea existentă la data încheierii actelor juridice contabile (actualmente art. 15322Lege) - reglementează capacitatea juridică a administratorilor de a încheia acte juridice în numele și în contul societății, cu privire la bunuri a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, însă numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, dată în condițiile art. 115 din Lege.
Prin raportare la dispozițiile legale citate mai sus, Statutul societății apelante cap.IV conține dispoziție care reglementează "conducerea societății", sens în care, statuează sub aspectul competențelor că -adunarea generală ordinarăare atribuiții privind "gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multora din subunitățile societății" (art. 18.1), iaradministratorul uniccare este șidirectorul societățiiare atribuțiile prevăzute de art. 28 - 30 din Statut.
Din lecturarea proceselor verbale ale adunărilor (depuse în copie la dosar),Curteaconstată că în speță, hotărârea privind gajarea bunurilor aparținând patrimoniului societății apelante a fost luatăde adunarea generală ordinară a societății- cu respectarea competențelor prev. de art. 111 lit. "f" din Lege și art. 18.1 Statut.
Din lecturarea acelorași procese verbale menționate mai sus, rezultă că, în mod unanim, adunarea generală ordinară a societății apelante a înțeles să-și asume decizia privind gajarea bunurilor proprietatea sa-a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor - și aceleași adunări au statuat că - directorul - va proceda doar la "semnarea actelor" - în sensul celor decise și asumat de adunările generale.
Cu privire la statutul administratorului unic, al societății apelante, în speță,în persoana lui, în conformitate cu prevederile Statutului precum și ale dispozițiilor art. 70 - 73 din Legea nr.31/1990 (în redactarea sa în vigoare la data încheierii actelor juridice contestate) Curtea constată că acestuia i s-au acordat competențe atât în raporturile cu societatea cât și în raporturile cu terții -. În acest context prevederile art. 28 Statut stabilesc că " În relațiile cu terții, societatea este reprezentată de administratorul unic, pe baza și în limita împuternicirilor date de adunarea generală a acționarilor. C ce reprezintă societatea semnează actele care o angajează față de terții".
În speță, cu respectarea normelor statutare, cât și a dispozițiilor referitoare la mandat, administratorul societății apelante a procedat la semnarea actelor în litigiu în limitele mandatului stabilit în adunările generale ce au avut loc în perioada martie 2003 - aprilie 2005 și ale căror procese verbale sunt depuse la dosar.
Cu privire la criticile apelanților ce vizeaztă respectarea condițiilor de convocare, publicitate și transparență a ordinii de zi pentru fiecare dintre adunările generale ale acționarilor în care s-a hotărât gajarea/ipotecarea bunurilor societății apelante - art. 117, 130 din Lege -Curteareține că aceste critici au fost formulate pentru prima dată în memoriul de apel așa încât, prima instanță - în limitele în care a fost investită - nu și-a exprimat un punct de vedere cu privire la această problematică.
Analizând aceste critici (în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, criticile punând în discuție motive de ordine publică),Curteale găsește ca fiind nefondate.
Astfel, prevederile statutare - art. 19 - 26 - în acord cu dispozițiile art. 117 din Lege - conțin reglementări cu privire la îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunărilor generale, participanții, dezbaterile, luarea hotărârilor și modul de consemnare în procesele verbale încheiate, iar din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, înștiințarea și convocarea adunărilor generale au fost publicate în ziarele de largă răspândire din localitatea unde își are sediul societatea apelantă ("Adevărul" și respectiv "Monitorul de B") asigurându-se astfel publicitatea atât a convocărilor cât și a hotărârilor adoptate, prin publicarea acestora în Monitorul Oficial al României - partea a IV -a, devenind astfel opozabile terților - inclusiv Băncii Comerciale Române - Sucursala
Cu privire la explicitarea ordinii de zi și hotărâtă pentru fiecare dintre adunările generale ordinare, - art. 117 alin. 7 din Lege - Curtea constată că adunarea generală poate discuta și hotărî și asupra altor probleme decât cele menționate în ordinea de zi publicată, cu condiția ca asemenea probleme să rezulte din desfășurarea dezbaterilor iar adunările să decidă cu cvorumul și majoritatea necesare pentru luarea unei hotărâri în probnlema respectivă.
În speță, chiar dacă problema privind gajarea bunurilor societății apelante nu figurează în mod explicit în ordinea de zi stabilită și publicată pentru fiecare dintre adunările generale, măsura luată în acest sens a fost adoptată în vederea punerii în aplicare a deciziilor privind:"Programul de investiții pe anul 2003" (pct. 7 ordinea de zi adunarea generală din 27 martie 2003), "Schimbarea proprietarului pachetului de 85,12% pentru fuziunea a două societăți comerciale" (pct. 5 - ordinea de zi a adunării generale 25 martie 2004) și respectiv "dezbaterea raportului comisie de cenzori asupra bilanț contabil/2004" (pct. 2 și 3 - ordinea de zi adunarea generală din 21 aprilie 2005) decizii individualizate și explicitate în convocator, așa încât, nu se constată încălcări ale principiului transparenței și protejării interselor acționarilor minoritari.
Curteagăsește ca fiind nefondate și criticile apelanților ce vizează încălarea principiului specialității de folosință a societății apelante prin încheierea actelor juridice criticate - ceea ce ar conduce la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 34 (2) din Decretul nr. 31/1954, cu motivarea că societatea creditată "Super Italia". pentru carer au fost decise garanțiile imobiliare - era acționarul majoritar al societății apelante, iar cele două societăți au avut același administrator și acționar majoritar pe, situație care atestă interese comune ale acționariatului.
Cu privire la solicitarea intimatei " Com" RL. de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, textul art. 274 Cod procedură civilă instituție obligația părții care a câștigat procesul să facă dovada că le-a făcut, ori în speță, societatea intimată nu a produs înscrisuri la dosar (chitanțe, ordine de plată, facturi, ) cu care să facă dovada suportării acestor cheltuieli, motiv pentru careCurteava respinge această solicitare - ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele- - B,cu sediul în mun. B,--5, județul B,
( 2, 33,) județul B și reclamantul apelant -, domiciliat în municipiul.B, Calea Națională nr. 66, -.2,. A,.3,.11, județul B în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în mun. B,-,.2,.12, județul B, și pârâtele intimate Banca Comercială Română - Sucursala, cu sediul în municipiul B,.9, județul B și - COM, comuna, județul B,împotriva sentinței nr. 1078 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ- (dosar nr-).
Respinge, ca nefondată, solicitarea intimatei " Com" privind acordarea cheltuielilor de judecată (onorariu avocat).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. - -
Jud.fond:
Tehnodact.
Ex. 7 ex./29.04.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Artene Doina
