Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.435
Ședința Publică de la 6.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanții și, împotriva sentinței comerciale nr.4290 din 28.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6.10.2008.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4290/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de cesiune nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003 și a actului adițional nr. 4142/08.12.2003. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții și ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată la data de 02.12.2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de cesiune nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003 și a actului adițional nr. 4142/08.12.2003. Cererea a fost motivată în sensul că reclamantul, în calitate de asociat al societății pârâte, a încheiat la data de 21.01.2002 cu pârâtul contractul de cesiune de părți sociale nr. 17/21.01.2002 prin care a dobândit cele 11 părți sociale deținute de acesta și a procedat la convocarea adunării generale a asociaților, adunare în care, neprezentându-se ceilalți asociați, a luat singur hotărârea. Reclamantul a mai susținut că atunci când a încercat să înscrie hotărârea la registrul comerțului a constatat că la data de 08.12.2003 a avut loc adunarea generală a asociaților și, prin hotărârea adoptată la acea dată a fost modificat actul constitutiv al societății și s-au încheiat contractele de cesiune și actul adițional a căror anulare o solicită, acte prin care cele 11 părți sociale ale pârâtului au fost înstrăinate pârâților și.
Reclamantul a arătat că, deoarece prin sentința civilă nr. 4745/2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială a fost anulată hotărârea Adunării Generale a asociaților din data de 08.12.2003, aceasta atrage și nulitatea contractelor de cesiune. Aceste acte sunt nule absolut și datorită lipsei consimțământului pârâtului, procura dată pârâtului fiind valabilă doar pentru data de 01.12.2003. A mai precizat că cele trei contracte au o cauză falsă și ilicită, întrucât la data de 08.12.2003, părțile sociale ce au făcut obiectul acestor contracte îi aparțineau lui și nu lui.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, deoarece actele a căror anulare se solicită nu au un caracter subsecvent față de hotărârea adunării generale a asociaților, iar mandatul acordat pârâtului este valabil până la finalizarea procedurii de vânzare a părților sociale, pârâții neavând cunoștință despre cesiunea intervenită între reclamant și pârât.
Prin cerere reconvențională, pârâții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat între reclamant și atestat sub nr. 017/21.01.2002 datorită imoralității cauzei și neseriozității prețului.
Reclamantul a solicitat, prin întâmpinare la cererea reconvențională, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și interogatorii, instanța a reținut că între reclamant și pârât a intervenit contractul de cesiune nr. 017/21.01.2002 prin care pârâtul a înstrăinat reclamantului 11 părți sociale pentru prețul de 24.885, așa cum reiese din contractul de cesiune coroborat cu actul adițional. Ulterior, în urma hotărârii din 08.12.2003 au fost încheiate contractele de cesiune nr. 4141 și nr. 4140/08.12.2003 prin care pârâtul, prin mandatar, a înstrăinat către și un număr de 5 respectiv 6 părți sociale pentru suma de 500.000 lei, respectiv 600.000 lei. Prin sentința comercială nr. 4745/08.04.2004 s- constatat nulitatea absolută a hotărârii a din 08.12.2003.
Deoarece art. 202 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede posibilitatea înstrăinării părților sociale între asociați fără acordul adunării generale a asociaților, instanța a apreciat că nulitatea hotărârii din data de 08.12.2003 nu atrage și nulitatea contractelor de cesiune nr. 4140 și nr. 4141 din 08.12.2003.
S-a arătat că, în măsura în care considerentele sentinței comerciale nr. 4745/2004 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială definitivă și irevocabilă explicitează dispozitivul acesteia, ele se bucură de autoritate de lucru judecat. Ca urmare, faptul că procura dată de pârâtul pârâtului în baza căreia a votat în adunarea generală a asociaților din data de 08.12.2003 și a semnat contractele de cesiune nr. 4140 și nr. 4141 și actul adițional nr. 4142/2003, nu era valabilă la data încheierii acestor acte juridice, fiind dată pentru datele de 24.11.2003 și 01.12.2003, se bucură de autoritate de lucru judecat.
Instanța a apreciat că nevalabilitatea procurii atrage lipsa consimțământului cedentului la încheierea contractelor de cesiune nr. 4140 și nr. 4141 și actul adițional nr. 4142/2003 și, în consecință, nulitatea acestor acte, nemaifiind necesară analizarea motivului de nulitate referitor la cauza falsă și ilicită.
Sub aspectul cererii reconvenționale, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1169.civ. și art. 129.pr.civ. sarcina probei revenea pârâților, dar aceștia nu au dovedit imoralitatea cauzei actului juridic sau existența prețului derizoriu, simpla afirmație referitoare la restituirea unui împrumut nefiind probată.
Prețul în sumă de 24.885 prevăzut în actul adițional nu a fost considerat de către instanță ca reprezentând o sumă derizorie și s-a menționat că pârâții nu au dovedit că acesta nu este prețul real sau că nu a fost plătit.
Față de acestea, tribunalul a admis cererea principală și a respins cererea reconvențională.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4290/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel pârâții și.
Aceștia au criticat hotărârea invocând următoarele motive de apel redate în esență:
1) Greșit a reținut instanța autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței comerciale nr. 4745/08.04.2004 a Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, deoarece nu a existat capăt de cerere referitor la constatarea nulității absolute a mandatului dat de asociatul-pârât, hotărârea s-a pronunțat numai în contradictoriu cu GRUP și nu cu părțile din cauză, pentru a fi întrunite cumulativ condițiile art. 1201.civ. a fost anulată numai hotărârea din data de 08.12.2003.
2) Referitor la procură, s-a arătat că mandatul a fost limitat în timp până la luarea hotărârilor în adunarea generală a asociaților din 24.11.2003 și 01.12.2003 numai cu privire la semnarea procesului verbal al ședinței adunării generale a asociaților, neimpunându-se un termen limită în privința facerii actelor de cesiune; din cuprinsul procurii rezultă că aceasta privește și semnarea actelor de cesiune;
3) Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate a actelor de cesiune, respectiv cauza falsă și ilicită a acestora, s-a susținut că recurenții, în calitate de cedenți, nu au avut cunoștință de cesiunea intervenită între cedentul-mandant și reclamant, din culpa intimatului-reclamant care nu a solicitat în termen legal de 15 zile înregistrarea cesiunii la registrul comerțului și nu a solicitat menționarea cesiunii în registrul asociaților conform prevederilor art. 203 din Legea nr. 31/1990; s-a invocat astfel inopozabilitatea față de recurenți a contractului de cesiune de părți sociale nr. 17/21.01.2002, cu motivarea că, față de acesta, ei sunt terți, iar cesiunea nu le-a fost dusă la cunoștință prin înscriere în registrul asociaților sau în registrul comerțului, precum și buna lor credință și eroarea comună și invincibilă în care s-au aflat și care înlătură aplicarea regulii actului încheiat mai înainte;
4) Greșit prima instanță a respins cererea reconvențională. Contractul de cesiune a părților sociale încheiat între reclamant și cedentul-pârât este afectat de motivul de nulitate constând în imoralitatea cauzei actului contestat, întrucât s-a încheiat nu pentru a transfera acestuia părțile sociale, ci pentru a-l obliga pe reclamant la restituirea unei sume consistente de bani pe care i-o împrumutase cedentul, sens în care s-a răspuns la interogatoriu de pârâtul și nu s-a încheiat o chitanță de plată a prețului. În ce privește inexistența prețului datorată neseriozității și nesincerității lui, deși părțile sociale erau evaluate la suma de 138,50, prin contractul de cesiune contestat, cesionarul s-a obligat să plătească numai 24,885. actului de cesiune trebuia înlăturată de către instanță, deoarece ea s-a făcut după data depunerii cererii reconvenționale, fiind fabricată pro causa, s-a făcut din oficiu de către avocatul reclamantului, deși modificarea afectează un element esențial al contractului, prețul cesiunii, iar pârâtul a arătat că nu a cerut această rectificare. Prețul este astfel nesincer, fiind stabilit fictiv de către părți și nu ca preț real.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse și a dispozițiilor art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de apel, se constată că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței comerciale nr. 4745/08.04.2004 a Tribunalului București referitor la faptul că procura dată de către pârâtul pârâtului nu era valabilă la data votării acestuia în Adunarea generală a asociaților din data de 08.12.2003 și la data încheierii contractelor de cesiune de părți sociale nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003. Aceasta deoarece pârâții, și nu au fost părți în cadrul litigiului în care s-a pronunțat sentința arătată și deci nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201.civ. pentru a se considera că le sunt opozabile considerentele acestei sentințe.
Temeinicia acestui motiv de apel nu duce prin el însuși la admiterea apelului, ci vizează numai reținerea greșită de către prima instanță a unei excepții procesuale, respectiv a excepției autorității de lucru judecat în privința considerentelor sentinței arătate.
C de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Din procura specială autentificată cu nr. 3088 la data de 08.12.2003 rezultă că l-a împuternicit pe să-l reprezinte în Adunarea Generală a Asociaților din datele de 24.11.2003 și respectiv la a doua convocare în 01.12.2003 și să exercite în numele său dreptul de vot pentru următoarele puncte de pe ordinea de zi: părților sociale de către asociatul; II. Modificarea actului constitutiv al societății referitor la cvorumul necesar pentru luarea de hotărâri în adunarea generală; III. Diverse. S-a consemnat că se acordă putere discreționară de vot mandatarului asupra problemelor mai sus indicate sau a altora care nu au fost aflate și cuprinse în ordinea de zi până la data acestei procuri, precum și posibilitatea mandatarului de a semna în numele și interesul mandantului procesul verbal al ședinței adunării generale a asociaților din 24.11.2003 sau 01.12.2003.
Se precizează în cadrul procurii că aceasta "va rămâne deplin în vigoare și va produce efecte până la luarea hotărârilor (conform ordinii de zi de mai sus) în Adunarea Generală a Asociaților din 24.11.2003 sau 01.12.2003 și semnarea procesului verbal.
Așa cum se constată din conținutul procurii, aceasta este una specială, indicându-se în mod punctual obiectul mandatului, adică votarea de către mandatar, în numele mandantului, în adunarea generală asociaților din 24.11.2003 și eventual din 01.12.2003, cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi, printre care și cu privire la cel referitor la cedarea părților sociale de către recurentul-pârât.
Procura, fiind specială, are valabilitate limitată numai pentru exprimarea votului în adunările generale a asociaților din datele indicate și numai cu privire la punctele de pe ordinea de zi expuse.
Nu se poate reține pentru motivele menționate că ea ar avea caracter general și nu special, respectiv că ar privi implicit și semnarea actelor de cesiune de părți sociale și că, referitor la actele de cesiune, nu ar fi limitată în timp, așa cum susțin recurenții.
Deci procura nu se referă și la încheierea contractelor de cesiune de părți sociale nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003, pentru care era necesară o procură specială în acest sens.
Totodată, nu a confirmat un eventual mandat dat recurenților-pârâți și pentru încheierea contractelor de cesiune. În cadrul interogatoriului luat acestuia, la întrebarea dacă a cedat ulterior celorlalți recurenți aceleași părți sociale deținute la societate, a răspuns că nu își amintește.
Față de cele arătate, se apreciază că încheierea contractelor de cesiune de părți sociale nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003 și a actului adițional autentificat cu nr. 4142/08.12.2003 s-a realizat în lipsa mandatului special invocat. Aceasta înseamnă lipsa consimțământului cedentului la cesionarea părților sociale, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 2.civ. nulitatea absolută a actelor juridice menționate.
Nici cel de-al treilea motiv de apel nu este întemeiat.
Recurenții au susținut că nu au avut cunoștință despre actul de cesiune încheiat între și intimatul-reclamant, deoarece acesta nu a fost înscris nici în registrul asociaților societății și nici la registrul comerțului și, ca urmare sunt cesionari de bună credință și, în privința lor, nu operează sancțiunea nulității actului juridic astfel încheiat.
Într-adevăr, intimatul-reclamant nu a făcut dovada înregistrării cesiunii de părți sociale încheiată de el cu nici în registrul asociaților societății și nici la registrul comerțului.
Nu poate fi reținută însă afirmația recurenților-pârâți că nu au avut cunoștință despre cesiune, atâta timp cât aceștia au avut și au calitatea de asociați în cadrul și, prin hotărârea Adunării generale a asociaților din data de 04.11.2003, la care au fost convocați dar nu s-au prezentat, s-a constatat cesiunea de părți sociale intervenită în baza contractului atestat de Avocat. Aceasta având în vedere și că, potrivit dispozițiilor art. 196 coroborate cu cele ale art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, în vigoare la data întocmirii actelor contestate, hotărârile luate de adunarea asociaților cu respectarea actului constitutiv și a dispozițiilor legale sunt obligatorii pentru toți asociații, inclusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Reiese că, recurenții, care au calitatea de asociați ai societății intimate, nu pot susține întemeiat faptul că nu au avut cunoștință despre o hotărâre a adunării generale a asociaților la care au fost convocați și pe care sunt obligați potrivit legii să o respecte atâta timp cât nu s-a făcut dovada anulării ei pe cale judecătorească.
Față de data la care a avut loc adunarea generală a asociaților prin care s-a constatat cesiunea de părți sociale către cesionarul, 04.11.2003, se deduce că la data încheierii actelor de cesiune de părți sociale către cesionarii și, 08.12.2003, aceștia aveau cunoștință sau trebuiau să aibă cunoștință despre cesiunea de părți sociale intervenită anterior.
În aceste condiții nu se poate reține buna-credință a recurenților și la încheierea contractelor de cesiune de părți sociale nr. 4140/08.12.2003 și nr. 4141/08.12.2003, așa cum susțin aceștia, ci din contra reaua lor credință, întrucât au cunoscut despre cesiunea de părți sociale intervenită anterior și, cu toate acestea au participat, în calitate de cesionari, la încheierea cesiunilor ulterioare a acelorași părți sociale. Cu atât mai mult nu s-ar putea reține buna credință a cedentului.
În condițiile în care s-ar aprecia că mandatul dat de către privește și încheierea contractelor de cesiune de părți sociale din data de 08.12.2003, aceste cesiuni ar reprezenta o vânzare-cumpărare a lucrului altuia, respectiv a părților sociale deja cedate intimatului-reclamant prin contractul de cesiune atestat cu nr. 17/21.01.2002, efectuată în cunoștință de cauză de către părți, neputându-se reține, pentru motivele arătate, buna-credință a acestora. Ca urmare, ele ar avea o cauză ilicită, fiind nule absolut în baza art. 968.civ.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel.
Așa cum a reținut și prima instanță, nu a fost probată susținerea referitoare la imoralitatea contractului de cesiune de părți sociale nr. 17/21.01.2002, deoarece, în lipsa unui înscris care să dovedească existența unui împrumut a cărui restituire ar fi justificat încheierea contractului, simpla recunoaștere a intimatului la interogatoriu nu este opozabilă intimatului-reclamant și nu este o probă suficientă care să conducă instanța la o asemenea concluzie.
Cu privire la plata prețului părților sociale cesionate prin acest contract, în cadrul înscrisului se consemnează că părțile sociale "au fost plătite integral cedentului, la data încheierii prezentului contract de cesiune de către cesionar".
Această mențiune, fiind însușită de către cedent prin semnătură, are și valoarea unui înscris sub semnătură privată, referitor la faptul plății prețului cesiunii și are forță probantă până la proba contrară, care în cauză nu a fost făcută.
Cu privire la inexistența prețului datorată nesincerității lui, se constată că acesta nu a fost stabilit în mod fictiv, respectiv nu este un preț simulat, neexistând un contraînscris din care să rezulte faptul că nu este datorat.
Nu pot fi reținute nici susținerile privind neseriozitatea prețului. Deși inițial în contractul de cesiune prețul a fost trecut numai în sumă de 24,885, ulterior a avut loc rectificarea erorii materiale din contract, cu privire la cuantumul prețului, întocmindu-se încheierea de rectificare nr. 334/01.03.2006 în care se specifică prețul corect ca fiind cel de 24885
Această încheiere de rectificare nu poate să nu fie luată în considerare de către instanță, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că ar fi fost anulată pe cale judecătorească, susținerile recurenților cu privire la nevalabiliatea încheierii de rectificare nefiind întemeiate.
Având în vedere considerentele expuse, se apreciază că apelul nu este fondat, astfel că, în temeiul ar. 296.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței comerciale nr.4290 din 28.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL și.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 7 ex./05.11.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea
