Spete pretentii comerciale. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.436
Ședința Publică de la 6.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanta SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.1939 din 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6.10.2008.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 1939/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B cu nr. 8175/01.04.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 740.079.858 lei (ROL), cu titlu de debit principal și la plata sumei de 225.776.846 lei (ROL) cu titlu de dobândă legală aferentă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 31.082.335 lei (ROL). Cererea a fost motivată în sensul că este beneficiara a 40 % din valoarea încasată de către pârâtă cu titlu de contravaloare acțiuni, sumă care se lasă gratuit la dispoziția societății, dar din care nu a primit decât suma de 314.068.642 lei cu nr. 3150/09.07.2003. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 55/1996, nr.HG 100/1996, G: nr. 59/1997, nr.OUG 88/1997.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței materiale și excepția prescripției extinctive.
Prin sentința civilă nr. 5599/02.06.2005, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția comercială.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins cererea ca prescrisă.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială prin decizia comercială nr. 497/24.10.2006 pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia comercială nr. 2473/21.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Curții de APEL BUCUREȘTI, decizie care a fost modificată în tot în sensul admiterii apelului și desființării sentinței pronunțate de Tribunalul București, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost trimis spre rejudecare Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și a fost înregistrat cu numărul -.
La termenul din data de 12.11.2007 pârâta a depus o completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. susținut că art. 8 din Legea nr. 55/1995, care conferea facilitatea invocată de reclamantă, a fost abrogat prin nr.OUG 59/1997, astfel că referirea din nr.OUG 88/1997 la sistemul de facilități prevăzut de Legea nr. 55/1995 nu poate avea în vedere decât forma în care se găsea această lege la momentul intrării în vigoare a ordonanței, și din care art. 8 fusese abrogat.
În apărare, reclamanta a precizat că pârâta i-a virat o parte din suma datorată, situație care reiese și din protocolul nr. 201/II încheiat la data de 04.06.2003 și a invocat prevederile Legii nr. 551/1995 și ale art. 4 alin. 1 și 2 din nr.OUG 59/1997.
Tribunalul a reținut că reclamanta a indicat ca temei al acțiunii prevederile art. 8 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare publicată în Monitorul Oficial nr. 122/19.06.1995. Conform acestui text de lege, "(1) Din sumele cuvenite Fondului Proprietății de Stat pentru acțiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societăți comerciale până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția debitelor rezultate din aplicarea unor sancțiuni contractuale sau legale. Sumele rămase după achitarea datoriilor vor fi folosite exclusiv pentru realizarea de investiții productive. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, care devin exigibile după această dată."
De asemenea, a mai invocat și dispozițiile nr.HG 100/1996.
S-a arătat că a fost privatizată în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 444/16.05.1996, nr. 445/16.05.1996, nr. 446/16.05.1996, nr. 472/27.05.1996, nr. 473/27.05.1996, și nr. 521/29.05.1996.
Prin nr.OUG 37/10.07.1997 a fost modificat art. 8 alin. 1-3 din Legea nr. 55/1995 în sensul indicării destinației sumelor care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societății comerciale privatizate.
OUG nr. 59/27.09.1997 privind destinația sumelor încasate de Fondul Proprietății de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, publicată în Monitorul Oficial nr. 267/06.10.1997 prin dispozițiile art. 5 alin.1 lit. baa brogat expres art. 8 din Legea nr. 55/1995 astfel cum a fost modificat.
OUG nr. 88/23.12.1997 privind privatizarea societăților comerciale publicată în Monitorul Oficial nr. 381/29.12.1997 a abrogat, prin art. 44, Legea nr. 55/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 36 alin. 2 din nr.OUG 88/1997, "Sistemul de facilități privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, inclusiv sistemul de virare la bugetul de stat, la Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziția Guvernului și la bugetele locale, potrivit ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 15/1997 și nr. 59/1997, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
S-a menționat că textul art. 36 alin. 1 din nr.OUG 88/1997 este aplicabil unei alte ipoteze decât cea din cazul de față, având în vedere procedurile de privatizare aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Interpretând modificările legislative, instanța a considerat că deși Legea nr. 55/1995 a fost abrogată expres prin nr.OUG 88/1997, totuși, prin prevederile art. 36 alin. 2, legiuitorul a ales să confere ultraactivitate legii vechi în materia sistemului de facilități privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților privatizate. Legea nr. 51/1995 urma însă să se aplice în continuare, în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale nr.OUG 88/1997, în forma în care ea era în vigoare la data intrării în vigoare a nr.OUG 88/1997. Cu alte cuvinte, nr.OUG 88/1997 nu putea avea în vedere decât legea nr. 55/1995, în forma în care aceasta se găsea la momentul intrării în vigoare a nr.OUG 88/1997. Or, art. 8 din Legea nr. 55/1995 fusese abrogat în mod expres prin nr.OUG 59/1997, ceea ce înseamnă că nr.OUG 88/1997 nu a putut avea în vedere acest articol.
S-a arătat că nu poate fi primită susținerea reclamantei dedusă din aplicarea art. 4 alin. 1 și 2 din nr.OUG 59/1997.
Art. 4 alin. 1 din nr.OUG 59/1997 are în vedere ipoteza, distinctă de cea supusă analizei din cauza de față, în care procedura de privatizare fusese deja demarată la momentul intrării în vigoare a nr.OUG 59/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 267/06.10.1997), însă nu fusese finalizată până la acest moment. În această situație, legiuitorul a preferat să acorde ultraactivitate legii vechi.
2 al art. 4 din nr.OUG 59/1997 are în vedere cealaltă ipoteză, în care contractele de vânzare-cumpărare fuseseră deja încheiate la momentul intrării în vigoare a nr.OUG 59/1997. În această ipoteză, nr.OUG 59/1997 se aplică doar pentru viitor, stabilind regimul juridic al sumelor aferente ratelor din contractele de privatizare care ar fi urmat să devină exigibile după intrarea în vigoare a G: nr. 59/1997.
S-a concluzionat că este exclusă de la aplicare prevederea cuprinsă la art. 8 din Legea nr. 55/1995, pe care chiar art. 5 din nr.OUG 59/1997 abrogat-o, astfel că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1939/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal reclamanta
Aceasta a criticat-o pentru motivul că prima instanță a interpretat greșit legea. Astfel, a susținut că nu a fost abrogat textul de lege prin care se lăsa cu titlu gratuit 40% din suma încasată la dispoziția societății comerciale privatizate, și în cazul de față, contractele au fost încheiate în anul 1996, în baza Legii nr. 55/1995.
Analizând apelul prin prisma motivului de apel expus și a prevederilor art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că este fondat.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale sus-arătate, fără a ține cont de principiile de drept care guvernează succesiunea în timp a legilor civile.
În ceea ce privește modificările legislative referitoare la sistemul de facilități reglementat de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995, se constată că acest articol a fost modificat prin nr.OG 37/1997, dar numai în sensul precizării destinației sumelor lăsate la dispoziția societăților comerciale și a fost ulterior abrogat de art. 5 din nr.OUG 59/1997, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 267/06.10.1997.
O, nr. 88/1997 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 381/29.12.1997 a abrogat, prin art. 44, Legea nr. 55/1995. Cu toate acestea, la art. 36 alin. 2 s-a prevăzut menținerea sistemului de facilități care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate instituit prin Legea nr. 55/1995 cu modificările ulterioare, numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
În mod corect s-a apreciat că acest text de lege are în vedere sistemul de facilități reglementat prin prevederile Legii nr. 55/1995 așa cum acestea erau în vigoare la data adoptării nr.OUG 88/1997, deci fără dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995, care fusese abrogat prin nr.OUG 59/1997.
Însă, raportat la speță, nu s-a ținut cont de principiul aplicării în timp a legii civile: "tempus regit actum", adică actul juridic civil este guvernat de legea în vigoare la data încheierii acestuia și de principiul neretroactivității legii civile.
În cauză, contractele de privatizare a apelantei-reclamante au fost încheiate în anul 1996, după cum urmează: contractul nr. 444/16.05.1996, contractul nr. 445/16.05.1996, contractul nr. 446/16.05.1996, contractul nr. 472/27.05.1996, contractul nr. 473/27.05.1996, contractul nr. 521/29.05.1996.
La data privatizării prin aceste contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni, erau în vigoare dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995 care recunoșteau un drept al societății comerciale privatizate, respectiv dreptul de a i se lăsa, cu titlu gratuit, la dispoziție, o cotă din sumele cuvenite pentru acțiunile vândute.
Rezultă că dreptul recunoscut de lege societății comerciale apelante de a i se lăsa cu titlu gratuit, la dispoziție, o cotă din sumele încasate pentru acțiunile vândute s-a născut la data privatizării acesteia. în conformitate cu prevederile legale menționate.
Dreptul societății comerciale privatizate și obligația legală corelativă în sarcina instituției vânzătoare a acțiunilor sunt afectate de termen, ca eveniment viitor și sigur care afectează executarea obligației. Acesta constă în încasarea de către a sumelor de bani ca urmare a vânzării-cumpărării acțiunilor, așa cum dispune art. 5 din nr.HG 100/1996.
Cum în cauză, ultima potrivit contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost achitată la data de 10.04.2003, cu nr. 10, rezultă că obligația de plată a sumelor potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995 a devenit exigibilă la această dată.
În acest sens s-a și încheiat la data de 04.06.2003 Protocolul nr. 201/II prin care ( fost ) a dispus restituirea către a unei părți din suma datorată potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995, diferența de sumă nemaifiind restituită și fiind solicitată prin prezenta acțiune.
Abrogarea ulterioară a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 55/1995, prin nr.OUG 59/1997, nu poate afecta dreptul născut și câștigat al apelantei-reclamante anterior, în temeiul prevederilor legale în vigoare la data privatizării societății comerciale.
Aceasta având în vedere faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României și a art. 1.civ. legea civilă dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă, adică nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare.
În aceste condiții, interpretarea corectă a art. 36 alin. 2 din nr.OUG 88/1997 este în sensul că sistemul de facilități prevăzut de Legea nr. 55/1995 astfel cum a fost modificată, deci fără dispozițiile art. 8 alin. 1 abrogate la data adoptării ordonanței de urgență, este aplicabil numai pentru contractele de privatizare încheiate între data abrogării art. 8 din Legea nr. 55/1995 (prin nr.OUG 59/1997 publicată în nr. 267/06.10.1997) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (publicată în nr. 381/29.12.1997).
Față de aceste considerente, se constată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea civilă, întrucât apelanta are dreptul, devenit exigibil, la restituirea a 40% din valoarea încasată de intimata-pârâtă ca urmare a vânzării acțiunilor prin contractele de vânzare-cumpărare arătate.
Apelul este întemeiat și, în baza art. 296.pr.civ. va fi admis și va fi schimbată în tot sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei diferența dintre suma datorată potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995 și cea efectiv încasată cu acest titlu potrivit Protocolului nr. 201/II/04.06.2003, precum și dobânda legală solicitată și necontestată de către intimata-pârâtă cu privire la cuantumul acesteia.
În temeiul dispozițiilor art. 298 și art. 274.pr.civ. intimata va fi obligată să plătească apelantei suma de 2310,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.1939 din 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâta să plătească reclamantei sumele de: -,85 lei (RON) reprezentând facilități bănești potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 55/1995 și 22577,68 lei (RON) reprezentând dobânda legală.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 2310,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță și apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 4 ex./04.11.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea
