Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR --
DECIZIA COMERICALĂ -.470
Ședința publică de la 23 0ctombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - INSURANCE -, împotriva sentinței comerciale nr.3234/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - petrol GRUP SRL și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata - PETROL GRUP SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Consideră că au fost îndeplinite cele două condiții cerute de lege pentru ca dolul să fie considerat viciu de consimțământ de natură a atrage nulitatea contractului de asigurare. Susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că consimțământul asigurătorului nu a fost alterat printr-un viciu de consimțământ și anume prin dol principal. În speță s-a demonstrat că riscul asigurat a fost produs în mod intenționat de către contractant - PETROL GRUP SRL și asiguratul Administrația Națională Apele Române prin folosirea de manevre dolosive și emiterea de documente fiscale cu încălcarea gravă a legislației contrabile, așa cum rezultă și din înscrisurile și expertizele administrate în cauză.
Apărătorul intimatei ANAR solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că elementele materiale și subiective ale dolului nu au fost dovedite la momentul încheierii contractul de asigurare. Înscrisurile depuse la dosar nu au fost contestate de apelantă, iar factura invocată în susținerea dolului nu a intrat în gestiunea intimatei ANAR.
În replică, apărătorul apelantei arată că factura acceptată descoperită de Garda Financiară a fost însușită de intimată și a fost introdusă în circuitul de compensare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3234/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții - Petrol Grup SRL și Administrația Națională Apele Române Direcția Apelor M, acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de asigurare facultativă de garanție seria A, -.-/27.11.2003 și a poliței de asigurare de garanție seria B, nr.-/27.11.2003, emise de - -.
În motivarea hotărârii se rețin următoarele: între - și Administrația Națională Apele Române s-a încheiat la data de 27.11.2003 contractul de prestări servicii prin care prestatorul se angaja să recupereze creanțele ANAR ce nu au fost încasate prin efort propriu, acestea având o valoare de 5 miliarde lei. În schimbul acestui serviciu s-a prevăzut un comision de 5% din valoarea creanțelor achitate integral. Tribunalul a constatat că voința reală a părților contractului de prestări servicii a fost ca prestatorul să preia creanțele pentru recuperare și să figureze cu un debit față de creditoarea beneficiară a serviciilor ANAR și ca urmare, ANAR devenea creditoare, iar debitoare pentru sumele din facturile ce trebuiau recuperate, ceea ce înseamnă că a primit un credit cu o valoare reprezentată de valoarea creanțelor cedate și cu scadența prevăzută de art.11 din contract. Întrucât orice credit comportă un risc economic al nerestituirii sale de către debitor, instanța a mai constatat că părțile au încheiat concomitent și un contract de asigurare facultativă de garanție, contract ce are natura unui contract de asigurare a creditului și prin care riscul de nerestituire a creanțelor cedate spre recuperare a fost preluat de asigurătorul -, beneficiar al asigurării fiind ANAR. a emis o factură pentru ANAR în valoare de 5 miliarde lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform art.3 din contract, factură considerată de către Tribunal ca fiind o problemă separată a contractului de prestări servicii, iar contractul de asigurare protejează patrimoniul ANAR și nu patrimoniul pentru plata serviciilor prestate de aceasta. Instanța de fond a apreciat că emiterea acestei facturi nu înseamnă că riscul asigurat s-a produs ci, doar faptul că se consideră îndreptățit la plata serviciilor de recuperare evaluate la 5 miliarde lei.
Acțiunea în anulabilitate pentru dol a contractului de asigurare facultativă și a poliței a fost găsită neîntemeiată, întrucât nu s-a probat intenția de a induce în eroare cocontractantul - - la momentul încheierii contractului de asigurare, contract din care rezultă că la momentul producerii riscului de neîncasare a creditului acordat de ANAR către, asigurătorul va achita 5.900.000.000 lei. S-a mai constat că nu au fost dovedite elementele materiale și subiective ale dolului, că deși reclamanta invocat existența unui artificiu financiar, nu a demonstrat dolul în raport cu operațiunile economico-juridice desfășurate de părți.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către - - care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În esență se susține de către apelantă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu a fost alterat consimțământul asigurătorului printr-un viciu de consimțământ și anume prin dol principal. Se învederează că în orice contract de asigurare riscul este aleatoriu, însă în cauza de față pârâții au urmărit producerea intenționată a riscului asigurat, împrejurare ce rezultă din probele administrate în dosarul nr.824/2005/ ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel Târgu -M în care s-a dovedit că riscul asigurat a fost produs intenționat de către ANAR și prin manopere dolosive și emiterea de documente fiscale cu încălcarea legislației fiscale. Apelanta subliniază că dacă ar fi cunoscut certitudinea producerii riscului, nu ar fi încheiat niciodată contractul de asigurare.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au mai administrat alte probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de apelantă, ținând seama de prevederile legale aplicabile și de probele dosarului, Curtea constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta-reclamantă - a solicitat instanței să constate nulitatea contractului de asigurare facultativă încheiat la data de 27.11.2003 cu ANAR în calitate de beneficiar al asigurării, considerând că acest contract este afectat de dol principal. Contractul de asigurare a fost încheiat în aceeași zi cu contractul de prestări-servicii nr.3R/27.11.2003 prin care se obligă să recupereze creanțele cedate de ANAR în schimbul unui comision de 5% din valoarea creanțelor cedate. asumat de apelantă în calitate de asigurător era acela ca să nu restituie către ANAR valoarea creanțelor recuperate. Apelanta a invocat existența unui dol din partea și ANAR la momentul încheierii contractului de asigurare, dolul constând în necomunicarea scopului urmărit și anume producerea riscului asigurat de conivență cu, respectiv prin emiterea facturii fiscale nr.-/27.11.2003 de către față de ANAR, factură în sumă de 5 miliarde lei.
Potrivit prevederilor art.953, 960 și 961.civil, dolul este acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic. Dolul nu se prezumă, ci trebuie dovedit. Dovada trebuie să privească existența a două elemente: elementul obiectiv, material, constând în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare și elementul subiectiv, respectiv intenția de a induce în eroare. În contractul de asigurare se prevede în mod foarte clar care anume este bunul asigurat (contractul de prestări-servicii nr.3R/27.11.2003) și care este riscul pe care și-l asumă asigurătorul, respectiv neîncasarea creditului acordat de ANAR către. Contractul de asigurare a fost încheiat pe un formular tipizat folosit de apelantă, ceea ce arată improbabilitatea unor manopere frauduloase din partea ANAR. Se susține că în dosarul Curții de Apel Târgu -M soluționat prin decizia nr. 2A/19 01 2007 s-a demonstrat că riscul asigurat a fost produs intenționat.
Din această decizie(190 ) nu rezultă nicidecum că riscul asigurat a fost produs intenționat, ci dimpotrivă, considerentele hotărârii sunt în sensul că nici una dintre părțile contractului de prestări servicii nr.3R/27.11.2003 nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, că acest contract nu și-a produs efectele, astfel că riscul din contractul de asigurare nu s-a produs, acesta fiind și argumentele pentru care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de ANAR împotriva lul și, chemată în judecată ca asigurător. Prin aceeași decizie definitivă, se reține că factura nr.-/27.11.2003 în valoare de 5 miliarde lei emisă de și plătită de ANAR nu are legătură cu contractul de prestări servicii nr.3R și cu atât mai puțin cu contractul de asigurare, pentru simplul fapt că singura datorie a ANAR față de era comisionul de 5%, respectiv 250.000.000 lei dar numai în condițiile recuperării creanțelor, conform art.3 și 13 din contract. Emiterea acestei facturi nu dovedește că riscul asigurat s-a produs, având în vedere că riscul asigurat privea patrimoniul ANAR(neîncasarea creanțelor cedate lui ), or prin această factură ANAR devenea debitoare față de.
Așa cum în mod întemeiat a constatat instanța de fond, apelanta-reclamantă nu a dovedit elementele dolului, astfel că acțiunea în anularea contractului de asigurare pentru acest viciu de consimțământ a fost respinsă corect, ca fiind nefondată.
În temeiul dispozițiilor art.296 proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta INSURANCE cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.3234 din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PETROL GRUP cu sediul în B,-, sector 2, și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE cu sediul în Târgu M,-, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I
Grefier,
Red.Jud. - 6.11.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
