Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - constatare nulitate act -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCVIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier - -
La ordine pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în localitatea Șimleul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 1350 din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal( dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții intimați SC "" SRL Șimleul - prin administrator -, cu sediul în localitatea Șimleul S,-, județul S, Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în municipiul B, sector 1,-, Direcția Sanitar Veterinară S, cu sediul în localitatea Z, str. -, județul S, Primăria Șimleul, cu sediul în localitatea Șimleul S, județul S și Consiliul Local Șimleul, cu sediul în localitatea Șimleul S, județul
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 18 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea apelantei să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi - 25 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra apelului de față,constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleul S cu nr- din 10 noiembrie 2006, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC ""SRL Șimleul S, prin administrator - -, Agenția Domeniilor Statului, Direcția Sanitară Veterinară S, Primăria orașului Șimleul S și Consiliul Local Șimleul S:
- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "" SRL Șimleul S, cu privire la construcția în suprafață de 152.înscrisă în CF Șimleul S, cu nr.topo 349/1, împreună cu terenul aferent, pentru fraudă la lege;
- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune nr.996/1999, modificat printr-un act adițional în anul 2003, ca fiind încheiat prin încălcarea prevederilor OUG 89/2004, cu privire la imobilul locuință în suprafață de 152. cu terenul aferent, identificat în CF nr. 22 a localității Șimleul S cu nr.topo 349/1, pentru fraudă la lege;
- radierea înscrierii dreptului de proprietate al SC ""SRL Șimleul S din CF nr.4732 Șimleul S și restabilirea situației anterioare, în sensul revenirii imobilului la CF nr.22 Șimleul în proprietatea statului;
- rectificarea înscrierilor din 04.01.2006 și 26.01.2004 din foaia colectivă a CF nr.22 a localității Șimleul S, în sensul notării dreptului de administrare în favoarea doar cu privire la construcțiile în scrise în CF nr.22 cu nr. topo 349/2/2 și 349/2/3, întrucât acestea erau singurele imobile care, potrivit OUG nr.89/2004 puteau fi transferate în administrarea sau concesionate în favoarea SC ""SRL Șimleul S;
- obligarea pârâtei Primăria orașului Șimleul S, prin primar, să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta având ca obiect imobilul înscris în CF nr.22 al localității Șimleul S și identificat sub nr. topo 349/1 în suprafață de 78 mp împreună cu terenul aferent, potrivit cu prevederile art.9 din Legea 112/1995;
- întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamantă în evidentele de carte funciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele de rangul 1 și 2 s-a înstrăinat imobilul situat administrativ pe- 3, Șimleul S, jud. S, cu încălcarea actelor normative pe baza cărora susține că are dreptul să înstrăineze acest imobil.
Astfel, OUG 89/2004 prevede cât se poate de clar ce fel de imobile pot fi concesionate și vândute și anume, potrivit art. l alin.(2) din OUG 89/2004,se aprobă trecerea bunurilor imobile-clădiri, așa cum sunt ele definite la alin. (2) indice 1, și terenuri aferente din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în administrarea domeniilor statului, În scopul vânzării acestora."Potrivit art.l alin.(2) indice 1, prin clădiri în sensul prezentei OUG se înțeleg,sediile de circumscripții sanitar veterinare, locuințe de serviciu și anexele inseparabile în cazul înstrăinărilor" iar în alin.(3) al aceluiași articol se prevede faptul să vânzarea bunurilor prevăzute la alin.(2) indice 1 se poate face doar în condițiile prezentei OUG.
Mai mult, în cadrul art. 3 din OUG 89/2004 se prevede faptul că concesionării bunurilor imobile, așa cum sunt ele definite în art. l alin.(2) indice 1 pot cumpăra, în baza solicitării scrise și în condițiile prezentei OUG - un singur imobil - clădire și teren aferent, dintre cele aflate în concesiunea lor.
Din aceste texte de lege rezultă faptul că potrivit OUG 89/2004 putea să primească în proprietate doar acele imobile, în care se desfășoară activități sanitare veterinare, împreună cu anexele inseparabile acestora și locuințele de serviciu aferente acelui dispensar și nicidecum toate construcțiile de pe terenul respectiv, pentru simplul motiv că figurează în aceeași carte funciară, chiar dacă nu sunt locuințe de serviciu.
Din Contractul de Concesiune nr. 996/1999 se poate observa că numitei SC ""SRL i-au fost concesionate, în mod corect doar clădirea în care se desfășoară activități sanitar-veterinare, în suprafață de 136. terenul aferent
acesteia precum și anexele în suprafață de 78.
Cu toate că construcția în suprafață de 152. identificată sub nr. topo 349/1 este înscrisă în aceeași CF ca și parcela pe care figurează construcția în suprafață de 136. identificată cu nr. topo 349/2/2 și în care s-au desfășurat activități sanitar-veterinare și anume CF nr.22 S, aceasta nu înseamnă că această locuință este aservită Dispensarului Veterinar și că este locuință de serviciu, pentru locuința aceasta încheindu-se un contract de închiriere între ea, reclamanta și Primăria Șimleul S, iar înaintea reclamantei, a figurat ca și beneficiară a contractului de locațiune mama sa, care a decedat între timp.
În anul 2003 reclamanta a depus la Primăria orașului o cerere prin care i-a solicitat acesteia să-i vândă imobilul care a făcut obiectul mai multor contracte de închiriere între ea și Primărie, întrucât în baza Legii nr.112/1995, chiriașii pot cumpăra imobilele care nu sunt revendicate de către foștii proprietari în termenele prevăzute de lege, imobilul în cauză, adică imobilele cu nr. topo 349/1, 349/2/2, 349/2/3 au aparținut înainte de a fi naționalizate unui cetățean evreu care nu a făcut nicio formalitate pentru a le revendica.
De asemenea, nu se justifică încheierea unui act adițional la contractul inițial de concesionare, din anul 2003, având ca obiect și imobilul cu nr. topo 349/1, dacă în cadrul acestuia nu s-au desfășurat niciodată activități sanitar veterinare și nici nu a fost folosit ca și locuință de serviciu, neexistând nici un act doveditor în acest sens.
Mai mult, chiar Primăria prin adresa din 21.01.2004 i-a comunicat faptul că cererea sa, prin care și-a manifestat intenția de a cumpăra va fi soluționată doar după ce se va definitiva situația notificărilor la Legea 10/2001, dar acest lucru nu are legătură cu cererea pe care și-a întemeiat-o pe Legea 112/2005, iar a vândut către SC ""SRL și imobilul identificat cu nr. topo 349/1 din CF nr.22 a localității Șimleu S, imobil pentru care exista deja cerere de cumpărare din partea sa și nu putea face obiectul OUG 89/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.112 Cod procedură civilă, art. l, 3 și 4 din OUG 89/2004, art.1, 5, 9 din Legea 112/1995.
Prin încheierea nr. 2721 din 27 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamanta și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Rădăuți, cu păstrarea actelor îndeplinite de instanță înainte de strămutare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub același număr unic la data de 14 mai 2007.
Prin întâmpinarea formulată Primarul orașului Șimleul S, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Șimleul S, motivat de faptul ca, în temeiul art.77 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, primăria orașului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale și este alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
Pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei cu motivarea că, în baza art. 8 și art. 29 din HG nr. 477/1990 a fost emisă Decizia nr. 64/1990 a Primăriei Județului S prin care au fost transmise pe bază de protocol la Direcția Sanitar-Veterinară S, cu titlul de drept de administrare, imobilele situate în Șimleu S,-, înscrise în CF nr.22 cu nr topo 349/1 și în CF nr.l66 cu nr.topo 349/2/2 și nr.topo 349/2/3, care și-a exercitat în mod continuu acest drept asupra acestora.
Urmare a recursului declarat de Direcția Sanitar-Veterinară S împotriva sentinței civile nr. 598/20.10.2000 s-a clarificat regimul juridic al imobilelor situate în Șimleu S,-, care au făcut obiectul L nr.-, înscrise în CF nr.22 cu nr. topo 349/1 și în CF nr.166 cu nr. topo 349/2/2 și nr. topo 349/2/3. Astfel, după apariția Legii nr.213/1998, prin HG nr. 1045/2000 s-a aprobat inventarierea bunurilor din domeniul public al statului. Aceste imobile au fost inventariate ca făcând parte din patrimoniul public al statului, cuprinse în anexa la HG nr. l 045/2000, pag. 2663 poz.52 și 53.
Prin Decizia civilă nr. 285/2001 a Curții de Apel Clujs -a anulat Hotărârea
Consiliului local al orașului Șimleu S nr.19/27.04.2000 prin care s-a aprobat revocarea dreptului de administrare al S asupra imobilelor construcții și teren situate în Șimleu S,-.
În temeiul prevederilor HG nr.446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitar veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului, modificată prin HG nr.661/2004, s-a aprobat concesionarea imobilelor Circumscripției Sanitar - Veterinare Șimleu S
situate în Șimleu S, str.- -, nr.!3, înscrise în anexa 2, poziția 1223 din anexa la HG nr.661/2004.
Prin OUG nr.89/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2005 s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară j activități de asistență sanitar-veterinară, în speță, și a imobilelor situate în Șimleu S,-, care au fost concesionate de SC""SRL Șimleul
Reclamantei i s-a reziliat contractul de închiriere pentru apartamentul situat în Șimleu S,-, începând cu data de 01.04.2004.
Având în vedere faptul că imobilul înscris în CF nr. 22 a localității Șimleu S cu nr. topo 349/1 este proprietatea SC""SRL, primăria nu poate fi obligată la semnarea unui contract de vânzare - cumpărare a locuinței la care face referire reclamanta, iar primarul orașului Șimleul S nu poate fi obligat să semneze un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil care nu se află în proprietatea unității administrativ-teritoriale pe care o reprezintă.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 - 118 din Codul d e procedură civilă și art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, învederând mai multe aspecte cu privire la regimul juridic al imobilului - locuință de serviciu - care constituie, alături de alte imobile, Circumscripția Sanitară Veterinară Șimleul
Pârâta SC ""SRL Șimleul Sai nvocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta își justifică calitatea de chiriașă cu un titlu fals, încheiat în disprețul legii și care și-a pierdut valabilitatea în anul 2004.
În subsidiar, pârâta SC ""SRL Șimleul Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că în considerarea calității de medic veterinar concesionar al administratorului -, a dobândit cu bună-credință, prin cumpărare de la Agenția Domeniilor Statului, imobilele situate în Șimleul S,-. A susținut că reclamanta ocupă fără niciun titlu un imobil al său, invocând un contract de închiriere a cărui valabilitate a încetat la data de 01.05.2004 și a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sas olicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de reclamanta. A precizat că locuința de serviciu în care locuiește reclamanta în calitate de tolerat s-a aflat în administrarea DSVSA S, împreună cu dispensarul veterinar și anexele. Toate acestea s-au aflat în proprietatea publică a Statului Român, fiind trecute ulterior în proprietatea privată a acestuia, pentru a putea fi vândute medicilor veterinari concesionari.
În opinia DSVSA S, atât procedura de concesionare derulată în anul 1999, cât și procedura ulterioară prin care s-au vândut bunurile imobile pendinte de Circumscripția Sanitară Veterinară Șimleu S sunt în totalitate legale, realizate cu respectarea strictă a dispozițiilor actelor normative în vigoare.
În probațiune, părțile au depus înscrisuri, iar la cererea reclamantei s-a administrat proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 08.06.2007, SRL Șimleu Sas olicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 3589/02.05.2001 încheiat de Primăria orașului Șimleu S cu.
Fiind depusă tardiv față de termenul prevăzut la art. 119 alin.(3) din Codul d e procedură civilă și față de opoziția reclamantei de a se judeca împreună cu cererea principală, prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2007 s-a dispus, i1n conformitate cu prev. art. 135 din Codul d e procedură civilă, judecarea ei. separată.
Prin sentința civilă nr. 3000 din 26 iunie 2008, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea pentru constatarea nulității absolute parțiale contractelor de concesiune și vânzare cumpărare, obligația de a face și rectificare carte funciară formulată de reclamanta și a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC SRL Șimleul S suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secția civilă.
La termenul de judecată din 4 martie 2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale față de dispozițiile deciziei nr. 32/09.06.2008.
Prin decizia nr. 127 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavaa fost califică calea de atac ca fiind apel, a fost admis apelul formulat de reclamanta, anulată sentința nr. 3000 din 26.06.2008 a Judecătoriei Rădăuți, fiind admisă excepția necompetentei materiale a instanței de fond cu reținerea cauzei spre competentă soluționare.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii.
Raportând cele statuate prin decizia evocată - ce are - conform disp. art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă - putere obligatorie pentru instanțe și efect retroactiv - la obiectul litigiului de față (constatare nulitate act) evaluat de către reclamantă la suma de 110.000 lei, s-a constatat că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 07.05.2009 sub nr-.
Pe fondul cauzei se reține că litigiul privește imobilul teren cu clădire situat administrativ în orașul Șimleul S,-, înscris în CF nr. 22 cu nr. topo 349/1.
Prin sentința nr. 1350 din 1.07.2009, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că examinând cu prioritate excepțiile de fond invocate, potrivit cu disp. art. 137 din Codul d e procedură civilă, referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei, precum și la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Primăria orașului Șimleul S, reprezentată prin primar, instanța le-a respins pentru următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat( calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății( calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile sale.
În speță, față de cererile de natură principală formulate de reclamantă, s-a constatat că aceasta și-a întemeiat pretențiile privind constatarea nulității unor acte juridice pe interesul legitim născut din raporturile de locațiune intervenite între aceasta și Primăria orașului Șimleul
Astfel s-a constatat că reclamanta urmărește să-și valorifice un drept personal, izvorât din contractul de închiriere, contract a cărui valabilitate nu poate fi analizată decât pe fondul cauzei. În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Primăria orașului Șimleu S, invocată de primar, aceasta apare ca lipsită de interes în condițiile în care în proces a fost citat și Consiliul Local, reprezentat tot de primar.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a ocupat împreună cu familia sa o locuință amplasată pe parcela cu nr. topo de mai sus, încă sub imperiul Decretului nr. 78/1952 și a continuat să o folosească până în prezent, locuința fiind primită ca urmare a faptului că, tatăl rec1amantei, a avut calitatea de angajat tehnician veterinar al dispensarului. Această situație de fapt s-a desprins din coroborarea susținerilor pârâților din interogatorii, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar. Declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei prin care s-a încercat a se dovedi că locuința în litigiu nu are nici o legătură cu Circumscripția sanitară veterinară din orașul Șimleul S sunt nerelevante și în contradicție cu celelalte probe existente la dosar.
Așa cum rezultat din adresa nr. 5946 din 2 mai 2007 Primăriei Șimleu S, reclamanta nu a plătit chirie pentru imobilul în litigiu, deși exista un contract de închiriere încheiat la data de 26 octombrie 1995. Ulterior a intervenit contractul de închiriere nr.3059/2 mai 2001, contract ce a fost reziliat la data de 1 aprilie 2004. La data încheierii contractelor de închiriere cu Primăria orașului Șimleu S, imobilul în discuție se afla în administrarea Direcției Sanitare veterinare S, care obținuse deja evacuarea reclamantei din imobilul în cauză.
Referitor la situația juridică a imobilului în litigiu, s-a reținut că inițial acesta a figurat înscris în CF 9692/1904 ca proprietate a orașului Șimleul S, fiind prezent la data de 15 martie 1999 în Cf.22 sub nr. topo 349/1 1ocuintă, anexe și teren în mărime de 828 mp.
In baza prev. nr. 477/1990, imobilul în discuție a trecut pe baza deciziei nr. 64/2 aprilie 1990 Primăriei S și protocolului de predare-primire încheiat la 29 mai 1990, în administrarea Inspectoratului Sanitar Veterinar al județului S, aflat în subordinea directă a Ministerului Agriculturii, și Industriei Alimentare - Direcția Generală Sanitară Veterinară.
În baza memoriului tehnic întocmit, Direcția Sanitară Veterinară S și-a înscris dreptul de administrare în Cartea funciară sub nr. 907/1998. Planul de situație ce însoțește memoriul tehnic evidențiază inclusiv locuința în litigiu, cu suprafața de 8,00m x 19,00m = 152 mp, anexele în suprafață de 78 mp toate amplasate pe parcela cu nr. topo 349/1.
Prin Hotărârea Consiliului local Șimleul S nr. 19 din 27 aprilie 2000 s-a revocat dreptul de administrare al Direcției Sanitare Veterinare S asupra imobilelor arondate Circumscripției Sanitare Veterinare Șimleul S și înscrise în CF nr. 22 cu nr. top. 349/1 și CF nr. 166 cu nr. top. 349/2/2 și 349/2/3. Prin sentința civilă nr. 598/20 oct. 2000 Tribunalul Sălaja respins acțiunea formulată de Direcția Sanitară Veterinară S privind anularea hotărârii Consiliului local.
Urmare a recursului declarat, prin decizia civilă nr. 285 din 12 aprilie 2001 Curții de Apel Cluj, Secția Comercială și de contencios Administrativ, a fost clarificat caracterul de bun public al statului al imobilelor de mai sus, inclusiv al celui cu nr. top. 349/1 din CF 22 Șimleul S, fiind anulată hotărârea de consiliu local atacată. S-a reținut că trecerea imobilelor în domeniul public al localității Șimleu s-a tăcut în condițiile art.8 din Legea nr.213/1998 și a nr. 1045/2000, prin care s-a aprobat inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, în anexa HG amintite, la pag.63, poz.52, 53, fiind cuprinse și imobilele în cauză, acestea fiind inventariate ca tăcând parte din patrimoniul public al statului.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 446/1999 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 265 din 9 iunie 1999, s-a aprobat concesionarea unor activități sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului, cuprinzând bunuri imobile - clădiri și terenuri aferente -, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Conform anexei nr. 2 la HG nr. 446/l999, la poziția nr. 33, jud. S, figurează Circumscripția Sanitară Veterinară Șimleul S cu o suprafață desfășurată a clădirilor de 239. și teren în suprafață de 1405,35.
In baza acestui act normativ, între Ministerul Agriculturii și Alimentației și pârâta SC "" SRL prin medic veterinar - s-a încheiat contractul de concesiune nr. 996/01.09.1999, obiectul contractului constituindu-l clădirile cu suprafața desfășurată de 214 mp și teren aferent de 1593 mp, fără a fi concesionată locuința de serviciu amplasată pe parcela cu nr. top. 349/1 și terenul ocupat de aceasta în mărime de 152 mp.
În baza Ordinului Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 17/2002 s-a încheiat protocolul de predare primire nr. 800/2002, prin care bunurile imobile aflate în domeniul public al statului reprezentând sediile circumscripțiilor sanitare-veterinare prevăzute în anexa nr. 2 la HG nr. 446/1999 au trecut din patrimoniul Ministerului Agriculturii în cel al Agenției Domeniilor Statului.
La data de 24.02.2003, urmare a acestui protocol de predare - primire încheiat între și Agenția Domeniilor Statului, prin care aceasta din urmă a preluat toate contractele de concesionare, s-a încheiat un act adițional la contractul de concesiune, prin care Agenția preia calitatea de concedent, fără a se aduce vreo modificare cu privire la obiectul contractului de concesiune.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 661 din 29 aprilie 2004 s-a aprobat modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului, precum și trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, în scopul vânzării acestora.
Astfel, s-a oferit concesionari lor activităților sanitare veterinare publice de interes național posibilitatea cumpărării la cerere a bunului imobil aflat în concesiunea acestora, vânzarea urmând a se realiza de către Agenția Domeniilor Statului.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 89 din 4 noiembrie 2004 s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar veterinară.
Din anexa OUG nr. 89/2004 rezultă că Circumscripția Sanitară Veterinară Șimleul S figurează la poz.31, nr. inventar 36.209, cu o suprafață
desfășurată a clădirilor de 214. și teren în suprafață de 1593.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2005 prin care se lămurește înțelesul sintagmei "clădiri", în vederea intabulării dreptului de administrare al ADS B în cartea funciară, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sac omunicat cu adresa nr.5164 din 19 decembrie 2005 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Șimleul S, situația juridică a imobilului cu nr. de inventar la Ministerul Finanțelor 36210 cu destinația locuință de serviciu, menționând trecerea acestuia de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, către Agenția Domeniilor Statului în vederea înstrăinării. In anexa la Legea nr.l11/2005 figurează și locuința de serviciu sub nr. inventar 36.210, ca făcând parte din categoria bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinare, oferite spre vânzare.
Prin încheierea nr. 12 din 4 ianuarie 2006 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Șimleul Saa dmis cererea Agenției Domeniilor Statului și a dispus înscrierea în CF nr. 22 la nr. cadastral 349/1 a dreptului de administrare asupra imobilului locuință de serviciu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.260/11.05.2006 autentificat la Biroul Notarului Public G din B, Agenția Domeniilor Statului a vândut în numele statului, către pârâta SC ""SRL Șimleul S, prin medic veterinar -, imobilul situat în orașul Șimleu S,-, alcătuit din locuință, anexe și teren, identic cu nr. cadastral provizoriu nr.349/1 din CF nr.22, 349/2/2 și nr.349/2/3 ambele intabulate în CF nr.166 Șimleul, totalizând o suprafață de 1807. și construcții în suprafață de 370.astfel: dispensar veterinar 317. locuință de serviciu 156. și anexe 78.
A reținut tribunalul că din analiza situației de fapt expuse, în raport de actele normative incidente, examinate în succesiunea apariției lor, nu rezultă că cele două acte juridice a căror nulitate absolută și parțială s-a solicitat a se constata au fost încheiate prin fraudarea legii.
Noțiunea de fraudă este prescrisă domeniului actelor juridice și cuprinde atât frauda la lege, constând în eludarea unor norme legale imperative, cu consecința vătămării ordinii publice, cât și fraudarea intereselor unor terți, deoarece și atunci vătămarea ordinii publice se realizează, însă indirect.
Locuința în litigiu nu a făcut obiectul contractului de concesiune și nici a actului adițional la acesta, deoarece legea în vigoare la acea dată nu făcea referire la locuințele de serviciu. A fost nevoie de intervenția legiuitorului prin lămurirea termenului de "clădiri", pentru ca medicii concesionari să poată cumpăra nu numai sediul propriu-zis al dispensarelor veterinare, cât și locuințele de serviciu și anexele inseparabile lor.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare contestat, s-a reținut că a fost încheiat cu respectarea strictă a dispozițiilor legale, așa cum acestea s-au succedat și modificat în timp, la data încheierii lui bunurile ce au făcut obiectul vânzării se aflau în proprietatea statului, formau un singur corp de proprietate, în înțelesul Legii 111/2005, dintre cele date în concesiune pârâtei SC "" SRL Șimleul Nu se poate reține nici o conivență frauduloasă între vânzător și cumpărător, susținerile rec1amantei întemeiate pe acest aspect fiind vădit neîntemeiate.
Referitor la cererile de rectificare carte funciară, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1995, rectificarea înscrierilor (radierea, înscrierea sau notarea) poate fi cerută dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
- înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
- dreptul a fost greșit calificat;
- nu mai sunt întrunite condițiile de existentă ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea;
- înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordantă cu situația reală a imobilului.
A stabilit prima instanță că prin aceste dispoziții s-a dat eficiență principiului publicității materiale a înscrierilor în cartea funciară care instituie prezumția de existență a drepturilor reale înscrise, astfel ca terții să poată fi încredințați că drepturile înscrise sunt valabile și titularul lor este persoana menționată în înscriere. Legiuitorul a condiționat posibilitatea efectuării rectificărilor de existența unei hotărâri judecătorești anterioare, ceea ce face ca acțiunea în rectificare să capete un caracter subsidiar, fiind grefată pe acțiunea principală care constituie suportul său juridic.
În cauză, s-a constatat că nu este incident nici unul dintre cazurile de rectificare, întrucât actele în temeiul cărora s-au efectuat înscrierile, nu au fost desființate și nici nu au încetat efectele acestora, ori, cum nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi dispus desființarea actelor care au stat la baza intabulării ori prin care să se constate una din situațiile legale care ar conduce la radierea înscrieri lor, și această cerere este nefondată.
Pentru cele ce preced, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "" SRL Șimleul S, cu privire la construcția în suprafață de 152. înscrisă în CF Șimleul S, cu nr. topo 349/1, împreună cu terenul aferent; constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune nr. 996/1999, modificat printr-un act adițional în anul 2003; rectificarea înscrierilor din 04.01.2006 și 26.01.2004 din foaia colectivă a CF nr. 22 a localității Șimleul S; obligarea pârâtei Primăria orașului Șimleul S, prin Primar, de încheia un contract de vânzare - cumpărare cu reclamanta având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 22 al localității Șimleul S, identificat sub nr. topo 349/1 în suprafață de 78 mp împreună cu terenul aferent și intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamantă.
Ca parte căzută în pretenții, reclamanta în temeiul disp.art.274 Cod pr.civilă a fost obligată la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC "" SRL Șimleul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, arătând că locuința în litigiu nu a fost primită ca și locuință de serviciu de către tatăl său, mutându-se în acest imobil doar după ce tatăl său nu a mai lucrat la dispensarul sanitar veterinar, locuința de serviciu fiind separată de cea în litigiu; că a achitat chiria pentru perioada ianuarie - decembrie 1999; că în locuința în litigiu nu s-au desfășurat niciodată activități sanitar-veterinare; că imobilul în litigiu nu a format obiectul concesiunii către SC "" SRL, astfel că nu putea fi vândut; că imobilele de la adresa din - nu formează un singur corp de proprietate, existând patru clădiri pe trei numere topografice diferite, clădiri constând în dispensar veterinar, anexe, locuința de serviciu și o clădire în suprafață de 152 mp din care 76 mp sunt folosiți de reclamantă, iar cealaltă J de 76 mp a mai fost folosită ca și locuință de serviciu, că, în mod eronat au fost înlăturate depozițiile martorilor.
Prin întâmpinare, primarul orașului Șimleul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât imobilul înscris în CF nr.22 a localității Șimleul cu nr. top 349/1 este proprietatea SC "" SRL, astfel că nu pot fi obligați la semnarea unui contract de vânzare-cumpărare a locuinței la care face referire apelanta, iar primarul orașului Șimleul nu poate fi obligat să semneze un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil care nu se află în proprietatea unității administrativ teritoriale pe care o reprezintă.
De asemenea a solicitat respingerea apelului și pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor S, precum și pârâta SC "" SRL, reiterând apărările din prima instanță.
Apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinările formulate, precum și concluzii scrise.
Prin încheierea din 18.12.2009 instanța a acordat apelantei, la cererea acesteia, ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1699,6 lei și a timbrului judiciar de 2,35 lei, în condițiile în care apelanta achitase deja 24 lei taxă judiciară de timbru și 2,65 lei timbru judiciar.
Examinând apelul prin prisma probatoriului administrat, Curtea îl constată nefondat.
Astfel, este de observat că litigiul de față poartă asupra poartă asupra stabilirii regimului juridic al imobilului cu destinație de locuință în suprafață de 152 mp, situat pe parcela topo nr.349/1, împreună cu terenul aferent, din-.
În primul rând trebuie de precizat că imobilul în litigiu a fost ocupat de reclamanta-apelantă și părinții săi, încă dinainte de decesul tatălui său ( 1989), fiind primită de către acesta din urmă în timpul vieții, în perioada cât a activat ca și tehnician veterinar, cu destinație de locuință de serviciu.
Această situație de fapt a fost reținută cu autoritate de lucru judecat, în decizia civilă nr.999/1994 a Curții de Apel Cluj ( fila 483, dosar nr.2030/2006 al Judecătoriei Rădăuți ).
Astfel, apar ca nefondate susținerile apelantei cum că locuința în litigiu nu a fost folosită ca și locuință de serviciu aferentă circumscripției sanitar-veterinare, din nici una din probele administrate nerezultând că în timpul vieții tatălui reclamantei familia acesteia a ocupat o locuință, după care, să se fi mutat în alta din același imobil.
De asemenea, cu privire la regimul juridic al imobilului în litigiu, reținem că acesta face parte, conform planurilor de situație și planșelor foto depuse la dosar, dintr-un corp de clădiri destinate evident desfășurării activității circumscripției sanitar veterinare din localitate.
Ori, în mod corect acest ansamblu de clădiri a fost vândut în bloc SC "" SRL, atâta timp cât, potrivit art.1 alin. 21din nr.OUG89/2004, în forma modificată prin Legea nr.111/2005 se arată că " prin clădiri.înțelege sediile de circumscripții sanitar-veterinare, locuințe de serviciu și anexele ireparabile".
În condițiile în care Legea nr.111/2005 a clarificat noțiunea de "clădiri" care pot face obiectul vânzării către concesionarii activităților sanitar-veterinare publice de interes național, iar imobilul în litigiu se circumscrie acestei noțiuni, făcând parte, așa cum s-a arătat și mai sus, dintr-un corp unitar de clădiri care deservesc circumscripția sanitar veterinară, instanța reține că motivele invocate pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "" SRL, nu sunt date, în mod corect fiind respinsă acțiunea, cu toate capetele de cerere, ca nefondată.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea, în baza art.296 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În baza art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, cheltuielile procesuale suportate sub forma ajutorului public judiciar rămân în sarcina statului, urmând ca în baza art. 274 Cod pr.civilă, apelanta să plătească cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat ales de pârâta SC "" SRL.
De asemenea, în baza art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 reclamanta apelantă va fi obligată să plătească suma de 1822,2 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă judecării cauzei în prima instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în localitatea Șimleul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 1350 din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal( dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții intimați SC "" SRL Șimleul - prin administrator -, cu sediul în localitatea Șimleul S,-, județul S, Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în municipiul B, sector 1,-, Direcția Sanitar Veterinară S, cu sediul în localitatea Z, str. -, județul S, Primăria Șimleul, cu sediul în localitatea Șimleul S, județul S și Consiliul Local Șimleul, cu sediul în localitatea Șimleul S, județul
Obligă reclamanta apelantă să plătească intimatei SC "" SRL suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată din apel.
Obligă reclamanta apelantă să plătească suma de 1822,2 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă judecării cauzei în prima instanță.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.01.2010
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Surdu Oana
