Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 533
Ședința publică de la 24 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatoarele - SRL B și - SRL B împotriva Deciziei nr. 545/31.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat și administrator pentru contestatoarea - SRL, avocat pentru contestatoarele - SRL și - SRL și avocat pentru intimata - Metal Internațional SA, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul - SRL depune la dosar chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Avocat solicită să fie judecată în calea de atac a recursului contestația în anulare.
Reprezentanții celorlalte părți pin aceleași concluzii referitoare la calea de atac.
Instanța, în deliberare, califică prezentul apel ca fiind recurs și transpune cauza pe rolul de recursuri.
Reprezentantul - SRL solicită admiterea contestației în anulare și anularea Deciziei nr.545/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii invocate prin întâmpinare, nu a indicat cum s-a produs încălcarea dispozițiilor art.102 din Legea nr.64/1995, făcând doar trimitere la sentința pronunțată de tribunal.
Susține că nu s-a răspuns normelor procedurale și că se impune aplicarea dispozițiilor art. 318 teza finală pr.civ.
Avocat, pentru contestatoarea - SRL solicită admiterea contestației în anulare și anularea deciziei atacate.
Susține că au fost încălcate prevederile art.2 din Legea nr.64/1995, precum și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru contestatoarea - SRL solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și stabilirea unui termen pentru rejudecarea cauzei.
Invocă prevederile art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. arătând că societatea nu a fost legal citată pentru termenul de judecată în fața Curții de APEL ALBA IULIA, domnul G neavând împuternicire Indică în susținere fila 30 din dosarul de recurs.
Arată în continuare că, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității și nu a indicat nici cum s-a produs încălcarea dispozițiilor art.102 din Legea nr.64/1995, făcând doar trimitere la sentința pronunțată de judecătorul sindic.
Avocat pentru societatea falită solicită respingerea contestației în anulare.
Susține că aplicarea art.317 și 318.pr.civ. ar fi nefondată.
Pentru - SRL a făcut recurs, prin Societatea Civilă de Avocați "Prof. și Asociații", avocat G, la fila 95 din dosarul de recurs se află dovada citării - SRL, la domiciliul procesual ales, astfel că procedura de citare a fost îndeplinită, la fila 98 din același dosar se arată că "se prezintă avocat G pentru recurenta - SRL", iar la fila 137 se observă că nu s-a prezentat nimeni pentru - SRL dar instanța a acordat termen de pronunțare, astfel că drepturile procedurale nu au fost încălcate și deci, motivele întemeiate pe art.317 pr.civ. nu subzistă.
Referitor la prevederile art.318 pr.civ. arată că instanța a răspuns printr-un considerent comun.
Învederează instanței că se încearcă dosar tergiversarea.
Solicită cheltuieli de judecată conform actelor justificative depuse la dosar.
Mandatara contestatoarelor revine și arată că avocat Gar edactat recursul, l-a depus, însă nu avea mandat.
Susține totodată că nu exista o argumentație comună, astfel că instanța nu se putea pronunța printr-un considerent comun.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Constată că prin Decizia comercială nr. 545/31.10.2007 s-au respins recursurile declarate de pârâta - "" SRL B și - " " SRL B împotriva Sentinței comerciale nr.896/C/27.03.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a respins criticile recurentelor, reținând în esență că: reclamantul are, în calitate de acționar, calitate procesuală activă de a cere anularea unor acte încheiate în cursul procedurii de către lichidatorul judiciar; că în mod întemeiat s-a reținut în cauză că textul art.25 din Legea nr. 64/1995 nu decade creditorul din dreptul de a cere constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat de lichidatorul judiciar, sens în care nu poate fi interpretat ca o decădere sau ca un fine de neprimire pentru cererea de chenare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act încheiat de lichidatorul judiciar.
Pe fondul cauzei s-a reținut că lichidatorul nu a respectat dispozițiile imperative din Legea nr. 64/1995 cu ocazia lichidării, respectiv dispozițiile art.100 din lege, prin aceea că a procedat la lichidarea bunurilor debitoarei înainte de afișarea tabelului definitiv al creanțelor stabilit potrivit art. 98 din lege; dispozițiile privitoare la vânzarea propriu-zisă prin neefectuarea operațiunilor descrise punctual de art. 22 și 102 din Legea nr. 64/1995.
S-a apreciat că sancțiunea nulității actelor și/sau operațiunilor de executare silită concursuală intervine în orice stare a procedurii, până la ultimul act de executare silită, adică până la închiderea procedurii, critica recurentei - SRL referitoare la depășirea limitelor de investire nu a putut fi reținută, întrucât statutul și competențele judecătorului sindic diferă esențial de cele ale judecătorului în procedura de judecată a fondului dreptului; că, în concepția expresă a legii speciale, judecătorul sindic administrează procedura executării, iar legea îi conferă toate competențele necesare bunei derulări a acestei proceduri. Prin urmare, activitatea judecătorului sindic în aceste proceduri nu este limitată de prevederile art. 129 alin. 6.pr.civ. deoarece judecătorul sindic nu este investit de "părți" cu obiectul unei judecăți, ci este desemnat de președintele tribunalului conform dispoziției exprese a legii. În acest sens, s-a reținut că nici critica referitoare la respectarea principiului contradictorialității nu a putut fi primită, întrucât, în cadrul procedurii de executare toți creditorii vizează satisfacerea creanțelor din patrimoniul debitoarei prin intermediul activității administratorului sau, după caz, a lichidatorului judiciar sub controlul și direcționarea judecătorului sindic.
S-a reținut de asemenea că nu pot fi reținute nici criticile recurenților privind aplicarea greșită a prevederilor art. 102 din Legea nr. 64/1995, întrucât prin sentințele pronunțate judecătorul sindic a expus motivele pentru care nu poate fi menținută vânzarea făcută de lichidatorul debitoarei. Motivele și raționamentul pentru care judecătorul sindic a dispus măsura arătată sunt expres prevăzute de lege și expuse concret în Sentința nr. 896/2007. S-a precizat că sancțiunea nerespectării întocmai a dispozițiilor imperative ale legii este nulitatea absolută și nu relativă, cum eronat s-a susținut prin recurs. În speță, actele juridice ce evidențiază antecontract și clauzele referitoare la preț și la plata prețului sunt acte de executare îndeplinite de lichidatorul judiciar Consult SRL ies din sfera împuternicirii și controlului judecătorului sindic și evidențiază încălcarea normelor juridice imperative, astfel cum s-a motivat în sentința pronunțată. Cum nulitatea absolută a actelor și operațiunilor de executare silită nu poate fi confirmată, legal judecătorul sindic a admis cererea creditorului-reclamant, contrar s-ar expune în solidar cu cel care a încălcat legea răspunderii pentru prejudiciul cauzat creditorilor din acest fapt ilicit.
Examinând pricina sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 3041.pr.civ. s-a reținut că, atât Sentința nr. 579/27 februarie 2007, cât și Sentința nr. 896/27 martie 2007 reflectă diligența judecătorului sindic în restabilirea legalității și a refacerii consistenței activului patrimonial al debitoarei destinat satisfacerii acelor creanțe deținute de creditorii înscriși în tabelul definitiv, întocmit conform legii și valorificat în baza deciziei luate de acești creditori cu drept de vot.
În temeiul art. 3041.pr.civ. pentru a înlătura orice echivoc referitor la nivelul creanțelor, a fost îndrumat judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar efectuarea unei noi verificări a izvorului juridic al creanțelor și, raportat la criteriul economic să conchidă asupra întinderii lor, ținând cont de datele rezultate din evidența contabilă pe care atât creditorul, cât și debitoarea trebuia să o țină conform Legii nr. 82/1992. Cu precădere se va verifica nivelul creanțelor, legalitatea și eventuala confirmare de către judecătorul sindic a actelor juridice din care provin acele creanțe.
Se va verifica și dacă actele de cesiune a creanțelor încheiate după deschiderea procedurii au confirmarea judecătorului sindic, dacă nu reflectă un retract litigios, dacă nivelul acestor creanțe înscris în tabel include alte sume (adăugate), reținând că orice act juridic încheiat după deschiderea procedurii nu este opozabil debitoarei și că, creanța cesionată nu poate avea un nivel mai mare decât cel rezultat din evidențele contabile ale creditorului cesionar, la data deschiderii procedurii.
De asemenea, s-a dispus judecătorului sindic să ceară fiecărei societăți comerciale sau altei persoane juridice să arate sediul și reprezentantul legal, conform obligațiilor prevăzute de art. 83 alin. 3, art. 7203lit. a, b și e pr.civ. art.7, 8 și 45 din Legea nr. 31/1990, deoarece în derularea procedurii identificarea corectă a creditorului și a reprezentantului (diferit de curatorul litis) împuternicit conform legii să intre în raporturi cu terții, reprezintă condiții importante pentru buna administrare a justiției.
Împotriva acestei soluții au formulat contestație în anulare pârâta - "" SRL B, în dosar nr- al acestei instanțe și pârâta - " " SRL B în dosar nr-, acest din urmă dosar fiind anexat la primul dosar în data de 7.12.2007.
În motivarea contestației sale, întemeiată pe textul art.138 teza finală pr.civ. se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor motive de recurs, respectiv că nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii de anulare formulată în cauză, excepție invocată prin întâmpinare; că, deși instanța de recurs reține încălcarea dispoziției art.102 din Legea nr. 64/1995, nu indică modul în care aceste dispoziții au fost încălcate, nefăcând o analiză proprie a acestor încălcări; că nu se pronunță nici asupra motivului de recurs legat de presupusa încălcare a dispozițiilor art.330 din Legea nr. 64/1995 modificată.
În contestația sa în anulare, pârâta - " " SRL B, invocă, pe temeiul art. 317 alin.1 pct. 1.pr.civ. faptul că recursul a fost soluționat fără a fi legal citată în cauză. Se susține în acest sens că, deși prin cererea de recurs formulată de avocatul angajat să o redacteze și să o introducă a indicat sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, ea nu a fost legal citată pentru termenul de judecată în fața Curții de APEL ALBA IULIA. Pe temeiul art. 318 teza finală pr.civ. se invocă faptul că, instanța de recurs nu a analizat unele din motivele de recurs invocate, respectiv că nu a analizat susținerile sale privitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii formulate în cauză, de anulare a actelor de vânzare-cumpărare încheiate de lichidatorul judiciar și de asemenea că, deși se reține încălcarea art.102 din Legea nr. 64/1995, instanța nu indică modalitatea în care s-a produs o asemenea încălcare.
Examinând prezentele contestații în anulare prin prisma motivelor invocate, se constată ca fiind neîntemeiate.
Referitor la nelegala citare a contestatoarei - " " SRL, se constată că această afirmație nu se susține.
Într-adevăr, contestatoarea a știut de procesul existent pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA încă din data de 19.06.2007 când, pentru termenul la care a fost citată, de 27.06.2007, a depus în data de 19.06.2007 taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 92 dosar de recurs). Începând cu acest termen de 27.06.2007, contestatoarea a avut termen în cunoștință prin mandatar, inclusiv la 26.09.2007 sau la 24.10.2007 când s-a dezbătut pe fond cauza.
Din nici un act de la dosar nu rezultă că această societate ar fi contestat faptul reprezentării de către avocatul ales și nici că ar fi solicitat să fie citată la o altă adresă, așa încât,faptul cunoașterii judecății recursului său, pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA, în dosar nr- devine evident, nefiind, prin urmare, cazul anulării deciziei pronunțate pentru acest motiv.
Nici critica referitoare la faptul că instanța nu a examinat și nu a răspuns, în recurs, la toate criticile formulate, nu poate fi primită.
Se observă că ambele contestatoare invocă faptul că instanța de recurs nu a examinat împrejurarea că judecătorul sindic nu s-a pronunțata asupra excepției inadmisibilității cererii de anulare a actelor ce au făcut obiectul judecății, chestiune asupra căreia nu se pronunță nici instanța de recurs, care ar fi trebuit să stabilească dacă instanța de fond s-a pronunțat ori nu, asupra acestei excepții.
În primul rând, cu privire la această chestiune, se constată că, față de formularea textului art.318 pr.civ. contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită, nu și atunci când instanța de fond ori apel, după caz, este aceea care a omis să se pronunțe.
Cu toate acestea, este însă evident că instanța de recurs s-a pronunțat și a analizat chestiunea inadmisibilității invocată de recurente, stabilind textual că, pe de o parte, nu există o imposibilitate a judecătorului sindic de a constata nelegalitatea actelor în discuție, iar pe de altă parte, că acesta chiar s-a pronunțat asupra excepției, apreciind că nu poate fi reținută ca "un fine de neprimire" pentru cererea de chemare în judecată.
Cu privire la celelalte motive invocate, rezultă cu evidență că, instanța a examinat și s-a pronunțat asupra legalității vânzării, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 64/1995 invocată de recurente, așa încât nu se poate vorbi despre o omisiune în sensul art.318 teza a II-a pr.civ. invocat.
În al doilea rând, rezultă cu evidență că instanța s-a pronunțat în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 372/12.11.2003, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 64/1995, constatând în mod explicit că aceste dispoziții, pe lângă celelalte enumerate, au fost încălcate în cauză. Așa fiind, câtă vreme instanța a abordat această chestiune, din perspectiva criticilor recurentelor și a soluției pronunțate de judecătorul sindic, nu se poate spune că, din acest punct de vedere, a existat o omisiune de a se pronunța în sensul art.318 alin. ultim pr.civ. Modul în care această chestiune a fost soluționată, respectiv calitatea motivării și a argumentelor utilizate, excede sferei de aplicarea a acestui motiv de anulare.
Este adevărat că, în recursul lor, pârâtele au invocat inclusiv faptul că, în mod nelegal judecătorul sindic a reținut încălcarea în cauză a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 149/2004 care impune, sub sancțiunea nulității, autentificarea de către judecătorul sindic a actelor încheiate de lichidatorul judiciar pentru a căror validitate este necesară forma autentică, recurentele apreciind că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.
Se constată că, într-adevăr, aceste critici nu s-au examinat în mod expres de către instanța de recurs, însă, așa cum se observă, această critică a devenit nerelevantă în condițiile în care s-a constatat că anularea vânzării s-a impus pe temeiul nerespectării altor dispoziții imperative privitoare la procedura de vânzare a activului în discuție, respectiv cele prevăzute de art. 20 și 102 din Legea nr. 64/1995, precum și cele privind întocmirea și afișarea tabelului definitiv al creanțelor prevăzute de art. 98 și 100 din același act normativ. Cu alte cuvinte, chiar dacă, din acest punct de vedere, constatarea judecătorului s-ar fi dovedit incorectă, ea nu putea înlătura celelalte neregularități constatate și, prin urmare, nu ar fi putut infirma soluția primei instanțe. Este suficient ca asupra unui act juridic să se constate un singur motiv de nulitate, dacă este suficient de puternic pentru a conduce la lipsirea de efecte a întregului act, lucru pe care l-a constatat instanța de recurs cu privire la condițiile în care s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul din B, Calea, nr. 371, menținând soluția judecătorului sindic de anulare a vânzării.
Așa fiind, în considerarea celor menționate, contestațiile în anulare de față se vor respinge ca neîntemeiate.
Urmare a respingerii contestației, contestatoarele vor fi obligate să plătească intimatei - " Metal Internațional" SA B suma de 5831 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatoarele - "" SRL B și - " " SRL B împotriva Deciziei nr. 545/31.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Obligă contestatoarele să plătească intimatei - " Metal Internațional" SA B câte 5831 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Publicată în ședința publică din 24.10.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/24.11.2008
Jud. curte de apel:
Hârceagă,
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
