Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 59
Ședința publică din 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S‑au luat în examinare apelurile declarate de pârâtul, cu domiciliul procedural ales în B, str. -, nr. 35, sector 2, la Societatea Civilă de Avocatură, & Asociații" și intervenienta Asociația Salariaților, cu sediul procedural ales în T, nr. 1, parter, la sediul Cabinet de Avocat împotriva sentinței comerciale nr. 521 din 1 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe reclamantul intimat, cu domiciliul procedural ales în T, str. - de la T, nr. 5,.9 la. & Asociații și pârâta intimată, cu sediul în T, Calea, nr. 57, județul T, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S‑ făcut referatul cauzei în sensul că mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.03.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, după care,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 521/PI din 1 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș respingându‑se excepția inadmisibilității, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC SA T, și intervenient ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR SC SA și în consecință, s‑a constatat nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de administrație al SC SA, s‑a constatat nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare‑cumpărare nr. 2/7.12.2006, încheiată între părți, s‑a constatat nulitatea absolută a facturii fiscale emisă de SC SA, cu referire la vânzarea imobilelor înscrise în CF - T, CF - T și CF 55527 A și s‑a dispus radierea notărilor din aceste CF referitoare la notarea promisiunii bilaterale de vânzare‑cumpărare și s‑a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA SC SA, fiind obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 3336,3 lei, cheltuieli de judecată,
Că pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit, în esență, că excepția inadmisibilității nu poate avea relevanță juridică pentru că acțiunea este legal formulată iar interesul reclamantului a fost probat având în vedere calitatea acestuia de acționar majoritar iar privitor la fondul cauzei că încheierea promisiunii de vânzare‑cumpărare prin hotărârea consiliului de administrație reprezintă un act de decizie cu referire la dreptul de dispoziție juridică însă îmbracă și aspectul legal de emitere a unui act administrativ jurisdicțional, conform naturii juridice, competenței și atribuțiilor consiliului de administrație care este îndreptățit în condiții normale să dispună asupra unor imobile în limita a sau 50% din capitalul social, că nu se poate argumenta că pârâții au fost de rea‑credință sau că prețul ar fi neserios însă acest preț reprezintă mai mult decât din capitalul social avându‑se în vedere că numai valoarea de circulație poate fi raportată la valoarea contabilă a capitalului social, că, pe de altă parte, reclamantul este acționar majoritar și a notificat consiliul de administrație să convoace adunarea generală pentru revocarea consiliului și să nu înstrăineze patrimoniul societății, că decizia acestuia nu este motivată și că lipsește consimțământul societății întrucât numai adunarea generală era în măsura să dispună asupra patrimoniului dată fiind situația în care se afla societatea,
Având în vedere că împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul și intervenienta Asociația Salariaților,
Că pârâtul a solicitat admiterea apelului, în principal, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Timiș, Secția Civilă, iar în subsidiar, în măsura în care instanța de apel va considera faptul că prima instanță a fost competentă să judece cauza, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca nelegală și netemeinică a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant și admiterii cererii de intervenție formulate de Asociația Salariaților SC SA -, cu obligarea intimatului‑reclamant la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că:
În principal, cauza are natură civilă, astfel că instanța competentă în judecarea acesteia era Tribunalul Timiș, Secția Civilă deoarece scopul principal al acțiunii formulate de către reclamant este anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, celelalte cereri având un caracter incidental, actele juridice privind imobilele fiind acte civile, caracterul civil al antecontractului rezultând și din faptul că promitentul‑vânzător, societate comercială, nu avea, cel puțin în momentul când a încheiat acest act juridic, în obiectul de activitate vânzare‑cumpărarea de imobile sau alte asemenea activități;
De asemenea, susținerea conform căreia actul ar avea un caracter comercial datorită apartenenței acestui imobil la fondul de comerț al societății este neîntemeiată, având în vedere că operațiunile care se referă strict la bunurile imobile ale unui comerciant păstrează un caracter civil, singurele operațiuni care cuprind și bunuri imobile și care au un caracter comercial fiind acele operațiuni care se referă la întreg fondul de comerț;
Se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii privind nulitatea Hotărârii Consiliului de Administrație al SC SA din data de 7.12.2006 iar în subsidiar, ca nefondată deoarece Legea nr. 31/1990 permite posibilitatea atacării în justiție a deciziilor Consiliului de Administrație în mod similar cu hotărârile Adunării Generale a Acționarilor numai în măsura în care consiliul de administrație a fost împuternicit în prealabil de către adunarea generala să încheie acte privind mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate, înființarea sau desființarea unor sedii secundare, sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel, în celelalte cazuri, hotărârile consiliului de administrație putând fi anulate de către adunarea generala a acționarilor, în acest sens fiind și opinii exprimate în literatura juridică;
"Temeiul" nulității solicitate de către reclamanți este art. 15322din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 107 din Legea nr. 441/2006 care prevede faptul că consiliul de administrație va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115, din chiar această dispoziție legală rezultând faptul că și în ipoteza în care consiliul de administrație ar încheia un act juridic cu încălcarea acestei dispoziții legale, respectiv fără aprobarea prealabila a adunării generale a acționarilor, sancțiunea ar fi anularea actului juridic încheiat de către consiliul de administrație în numele societății, iar nu a hotărârii consiliului de administrație prin care s-a hotărât încheierea unui astfel de act juridic;
Instanța a apreciat greșit că în conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare, astfel că, ar putea fi atacate în justiție și hotărârile consiliului de administrație, dispozițiile legale aduse în sprijinul acestor afirmații referindu‑se la cu totul alte aspecte care nu sunt aplicabile în speță, respectiv la posibilitatea terților, și în anumite cazuri și a asociaților, de a formula opoziție față de modificările aduse actelor constitutive ale societății;
Pe de altă parte, atât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 7.12.2006 cât și Decizia Consiliului de Administrație din data de 7.12.2006 sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, existând de asemenea un consimțământ valabil din partea promitentului vânzător SC SA în ceea ce privește încheierea acestui act juridic în măsura în care astfel cum se reține n chiar punctul 1, pagina a II-a din Decizia Consiliului de Administrație din 7.12.2006, "valoarea imobilelor este mai mică decât J din valoarea contabilă a activelor societății la această dată (respectiv 1.299.873 RON)";
Susținerile reclamantului, preluate de către instanță în cuprinsul hotărârii, potrivit cărora legea nu s-ar referi la valoarea contabilă, ci la valoarea de circulație, sunt vădit nefondate și bazate pe confuzia între noțiunea de capital social și noțiunea de activ al societății având în vedere dispozițiile neîndoielnice ale art. 15322din Legea nr. 31/1990 care se referă expres la "valoarea contabilă a activelor", iar nu la valoarea de circulație a acestora, aspect reținut și în doctrină;
In aceste condiții, în vederea realizării operațiunii de vânzare a terenurilor în cauză nu era necesară o hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC SA, astfel că Decizia Consiliului de Administrație din 7.12.2006 nu încalcă prevederile art. 15322din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 107 din Legea nr. 441/2006 și în consecință, având în vedere faptul că voința societății a fost în mod legal exprimată prin decizia Consiliului de Administrație din data de 7.12.2006, susținerile reclamantului adoptate de instanță în hotărârea pronunțată, potrivit cărora nu ar exista un consimțământ legal exprimat de către SC SA în ceea ce privește înstrăinarea terenurilor, precum și faptul că ar fi vorba despre o fraudare a dispozițiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, sunt de asemenea nefondate, ambele părți încheind cu bună credință acest act juridic, prețul oferit fiind unul real, serios, și care intră în patrimoniul societății, cum de altfel, chiar reclamantul recunoaște;
Modificările ulterioare încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare cu privire la structura acționariatului SC SA, nu sunt opozabile, apelantul încheind cu bună-credință acest act juridic, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, valabilitatea acestuia nefiind în nici un caz afectată, iar SC SA fiind în continuare ținută să își îndeplinească obligațiile asumate;
De asemenea, față de respectarea tuturor dispozițiilor legale referitoare la dreptul promitentului-vânzător de a încheia un act de dispoziție, caracterul apelantului de terț față de organele societății, precum și față de dreptul consiliului de administrație de a încheia la acel moment un astfel de act juridic, nu poate fi vorba despre o cauza ilicită a acestuia;
Reclamantul susține în mod eronat faptul ca înstrăinarea imobilelor ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 7.12.2007 ar echivala cu o reducere a capitalului social și de asemenea, reclamantul susține că în acest caz, în conformitate cu dispozițiile art. 113 lit. f raportat la art. 207 din Legea nr. 31/1990, ar fi necesară hotărârea Adunării Generale Extraordinare a SC SA;
Art. 207 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, prevăd expres și limitativ modalitățile în care capitalul social al unei societăți poate fi redus, ori situația vânzării unui activ al societății, cum este cazul în speță nu echivalează cu reducerea capitalului social, astfel că actul juridic încheiat de către SC SA nu echivalează cu o reducerea capitalului social și nu era necesară existența unei Hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor;
De asemenea, soluția primei instanțe în ceea ce privește anularea facturii fiscale este greșita, acest document fiscal având un caracter și efecte specifice a cărui anulare nu poate forma obiectul unei hotărâri judecătorești;
In plus, având în vedere nelegalitatea soluției primei instanțe în ceea ce privește cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, măsura radierii din cartea funciara a acestuia este de asemenea nelegală;
În mod eronat prima instanță a respins cererea de administrare a probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza contabilă situație în care nu și-a format opinia în urma administrării unor probe, ci strict în baza unor aprecieri personale și cu încălcarea dreptului de apărare, astfel că se impune ca instanța de apel să dispună administrarea probelor solicitate, acestea fiind utile cauzei.
Având în vedere că intervenienta apelantă în interesul pârâtului a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant și admiterea cererii de intervenție formulată în interesul pârâtului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, cu o motivare, în esență, similară, omițându‑se însă aspectele referitoare la caracterul civil al cauzei,
Având în vedere că prin înscrisul depus la termenul de judecată din data de 27.01.2009 pârâtul apelant a solicitat admiterea excepției de ordine publică a prematurității acțiunii formulate de reclamantul, cu motivarea că:
Prin Decizia nr. 32/09.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, constituită în Secțiile Unite, în recurs în interesul legii în dosarul nr. 75/2007 s-a stabilit în mod obligatoriu prin raportare la art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct.1 lit. a și b și art. 2821din Codul d e Procedura Civilă se interpretează în sensul că, în vederea competenței materiale de soluționare în prima instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea, unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare;
În consecință, acțiunea care formează obiectul prezentului dosar fiind evaluabilă în bani, astfel că potrivit art. 7201alin 1 Cod procedură civilă, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuia să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, ceea ce nu s‑a făcut;
Această excepție, reprezentând un motiv de ordine publică, raportat la dispozițiile art. 7201alin. 1 și art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, poate fi invocat chiar și în apel.
Văzând că reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor ca nefondate, cu motivarea că:
În urma pronunțării Deciziei civile nr. 3.047/18.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce confirmă dispozițiile sentinței civile nr. 864/PI/4.10.2005 a Tribunalului Timiș, reclamantul intimat a devenit acționarul majoritar al, reprezentând în total o cota de 81,633 % din capitalul social al societății;
După pronunțarea acestei hotărâri a formulat o serie de notificări către pârâții din fostul litigiu în vederea punerii în executare a dispozițiilor acestei hotărâri și, n calitate de acționar majoritar, a notificat sub nr. 393/1.11.2006 Consiliului de Administrație să convoace de îndată i i-a atenționat că, până la data adunării generale de revocare a Consiliului de Administrație să nu efectueze nici un fel de acte de înstrăinare, ipotecare, grevare, închiriere, ori alte acte sau fapte juridice ce pot afecta integritatea patrimoniului însă n pofida somației sale, și cu intenția vădită de a devaliza patrimoniul societății, doi dintre administratori au hotărât în mod ilegal vânzarea tuturor imobilelor - terenuri și construcții - deținute de societate către paratul apelant prin Decizia Consiliului de Administrație al T din data de 7.12.2006;
Prin această decizie și apoi încheierea promisiunii de vânzare au fost fraudate interesele i implicit interesele reclamantului, în calitate de acționar majoritar, printr-o evidentă fraudă la lege;
La stabilirea competentei funcționale a instanței de fond trebuia să se țină cont, pe de o parte, în principal, de primul petit al acțiunii privind nulitatea absolută a deciziei Consiliului de Administrație al din data de 7.12.2006, care are un neechivoc caracter comercial, cererea privind nulitatea absolută a romisiunii p. bilaterale de vânzare - cumpărare fiind un accesoriu al petitului principal și pe de altă parte de faptul că fiind o societate comercială, actele încheiate de aceasta sunt acte comerciale, atât pentru societate cât și pentru cocontractantul, prin prisma dispozițiilor art. 56 Cod Comercial iar, sub un alt aspect dorința apelantului de a cumpăra 5 ha de teren nu poate fi considerată ca o cumpărare pentru uzul său propriu ci dimpotrivă are un vădit caracter de speculație imobiliară;
Acțiunea în constatarea nulității deciziei Consiliului de Administrație este admisibilă deoarece deciziile administratorilor sunt acte juridice, fiind manifestarea de voință a acestora și prin urmare validitatea lor trebuie apreciată prin raportare la îndeplinirea condițiilor legale iar nulitatea va putea fi constatată ori pronunțată de instanța de judecată, dispozițiile legale (art. 61 alin. 2 din Legea nr. 31/1990) menționează că prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare ale societății, astfel că pot fi supuse analizei instanței de judecată și hotărârile/deciziile adoptate de consiliile de administrație ca organe de conducere a activității între două adunări generale ale societății și nu în ultimul rând, având în vedere că hotărârile ce pot fi luate de consiliul de administrație sunt ori hotărâri luate în baza atribuțiilor generale, ori hotărâri luate în baza delegării de atribuții de către adunarea generala a asociaților, în ambele situații putând fiind hotărâri în domenii importante ale activității societății comerciale, se impune să poată fi cenzurate de justiție, în cazul în care sunt contrare legii si actelor constitutive;
Un argument suplimentar în sensul admisibilității acțiunii în nulitatea deciziilor administratorilor este textul art. 3229din nr.OUG 88/1997, introdus prin Legea nr. 99/1999 care se referă la introducerea cererilor în anulare și a opozițiilor împotriva hotărârile consiliilor de administrație;
Autorii care apreciază că deciziile administratorilor nu pot fi anulate pe calea justiției afirmă că, în baza art. 132, acționarii vor putea atacă hotărârea adunării generale prin care s-a pronunțat asupra valabilității unei decizii a consiliului de administrație însă, decizia administratorilor și hotărârea adunării generale a asociaților sunt două acte juridice distincte, care emană de la persoane diferite și deci, pot fi atacate independent, avându‑se în vedere și faptul că decizia administratorilor poate produce efecte după adoptarea ei și până la validarea sau invalidarea prin hotărâre a adunării generale, efecte ce nu pot fi anulate retroactiv prin hotărârea adunării generale;
De altfel, tocmai pentru a limita discuțiile legate de modalitatea tehnico-juridică de invalidare a unei Decizii a Consiliului de Administrație, Adunarea Generala a Acționarilor, prin Hotărârea nr. 2/10.01.2008 a declarat nulă și a revocat Hotărârea Consiliului de Administrație a din data 7.12.2006;
Atât Decizia consiliului de administrație din data de 7.12.2006 cât și romisiunea p. bilaterală de vânzare - cumpărare, înregistrată sub nr. 2/07.12.2006, sunt nule absolut pentru cauza ilicită, fraudă la lege, raportat la dispozițiile art. 15322din Legea nr. 31/1990, modificată, deoarece astfel cum rezultă din interpretarea reglementărilor anterioare cu privire la acest aspect dar și a textului actual, ând se face referire la valoarea actului juridic/bunurilor dobândite, închiriate, înstrăinate nu se vorbește despre o valoare contabilă ci efectiv de ˝valoarea˝ acestora, de valoarea actului juridic, situație în care raportarea se face între valoarea actului juridic, 30 miliarde lei vechi, față de aproximativ 7 miliarde cât reprezintă din totalul valorii contabile a activelor societății, conform Raportului Comisiei de Cenzori din 30.09.2006 iar marea diferență de valoare conduce la concluzia că Decizia Consiliului de Administrație din 7.12.2006 este vădit nelegală;
Ținând cont de valoarea foarte mare a imobilelor înstrăinate (de peste 4 ori maximul valorii până la care Consiliul de Administrație putea încheia acte fără aprobarea AGA, era obligatoriu ca Adunarea Generala a Acționarilor să aprobe această vânzare iar sancțiunea în cazul lipsei aprobării adunării generale extraordinare este nulitatea absolută a actului, indiferent dacă terțul contractant a avut sau nu cunoștință de lipsa aprobării;
În altă ordine de idei, la emiterea acestei decizii a consiliului de administrație nu a stat o analiza economică ci doar o intenție frauduloasă de a devaliza patrimoniul societății prin înstrăinarea tuturor imobilelor, terenuri și construcții;
În același timp și în fața aceluiași avocat a avut loc concomitent cu adoptarea Deciziei Consiliului de Administrație și încheierea romisiunii p. bilaterale de vânzare - cumpărare, înregistrată sub nr. 2/07.12.2006, ceea ce confirmă faptul că nu numai că au fost fraudate interesele sau ale reclamantului (în calitate de acționar majoritar) însă a avut loc o evidentă fraudă la lege prin faptul ca s-au eludat, cu buna știință, dispozițiile legale exprese și imperative ce interziceau încheierea unor acte juridice a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății fără aprobarea expresă a AGA;
Frauda la lege s-a realizat prin inserarea în cuprinsul deciziei a faptului că valoarea imobilelor este mai mică de J din valoarea contabilă a activelor societății la această dată;
Intenția frauduloasă este evidentă și în prezent când pârâtul și intervenienta (reprezentată de persoana cu care a pus la cale întreaga fraudă, G) încearcă a denatura sensul neechivoc al dispozițiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, modificată, susținând că ar fi legală o asemenea decizie și implicit promisiunea de vânzare încheiată în baza acesteia;
Nu se poate vorbi despre vreo bună - credință a promitentului cumpărător ci dimpotrivă de o vădită rea - credință și chiar instigare sau complicitate la fraudă câtă vreme acesta a fost de față, la avocat, când s-a întocmit decizia consiliului de administrație, nulă, prin care se încercă evitarea respectării dispozițiilor legale;
De asemenea pârâtul nu se poate prevala de faptul că nu ar fi avut cunoștință despre situația de fapt și de drept a societății și implicit a imobilelor ce sunt proprietatea acesteia întrucât existența litigiilor era consemnată atât în extrasul de carte funciara (fiind notate procesele purtate de reclamant pentru dobândirea pachetului majoritar de acțiuni), cât și în evidențele de la Oficiul Registrului Comerțului;
Promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, înregistrată sub nr. 2/07.12.2006 în Registrul de Dată Certă al Cabinet Individual Avocat, este nulă absolut și pentru ipsa consimțământului valabil al la încheierea promisiunii, în lipsa unei hotărâri și a unui mandat special acordat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor;
Imobilele ce se încercau a fi vândute fac parte din capitalul social al societății, mai exact din structura capitalului social, și această înstrăinare ar avea ca efect direct modificarea valorii și structurii capitalului social, ceea ce implică modificarea actelor constitutive ale societății, în lipsa unei Hotărâri a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, în lipsa unui consimțământ valabil al AGA;
Prin încheierea acestei promisiuni pe lângă faptul că au fost fraudate interesele au fost fraudate interesele reclamantului în calitatea sa de acționar majoritar printr-o evidentă fraudă la lege;
În ce privește cererea de probațiune a pârâtului, nu este culpa instanței de fond sau a reclamantului faptul că după 16 luni de la data comunicării cererii de chemare în judecată acesta a solicitat acordarea unui nou termen pentru a depune înscrisuri care nici până astăzi nu au fost depuse la dosar deși procedural trebuiau anexate motivelor de apel, ceea ce denotă o atitudine neechivocă de tergiversare a soluționării cauzei, sub diverse pretexte, interogatoriul este admisibil numai dacă se referă la chestiuni de fapt, personale iar nu i atunci când are ca obiect existen a, inexistența sau interpretarea unor dispozi ii legale, r, valoarea actului juridic este determinată în mod clar în actele a căror nulitate absolută se solicită să se constate, nefiind necesară, utilă sau pertinentă nici efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea contabilă a bunurilor care au format obiectul promisiunii de vânzare‑cumpărare.
Văzând de asemenea că în răspunsul cu privire la excepția prematurității, înregistrat la data de 12.02.2009, reclamantul intimat a arătat că Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s‑a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor legale referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești și stabilirea căilor de atac și nu cu privire la procedura concilierii directe în litigiile comerciale evaluabile în bani, astfel că aplicarea dispozițiilor sale neputând fi extinsă cu privire la alte texte de lege,
Considerând sub un prim aspect că ceea ce pârâtul apelant pare să considere a fi o excepție, deci un mijloc de apărare, reprezintă în calea de atac a apelului pe care acesta l‑a exercitat o critică a hotărârii primei instanțe, respectiv un motiv de apel, pe care acesta îl invocă, ulterior depunerii motivelor de apel, ca motiv de ordine publică, urmând a fi soluționat ca atare,
Reținând, privitor la acest motiv, că Decizia nr. 32/9.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, în Secțiile Unite, în recurs în interesul legii vizează dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct.1 lit. a și b și art. 2821din Codul d e procedura civilă, stabilind că acestea se interpretează în sensul că, în vederea competenței materiale de soluționare în prima instanță și a căilor de atac,sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea, unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare,
Considerând că deși, ca o consecință a celor astfel stabilite, cererile privind constatarea nulității ar urma să fie apreciate ca fiind evaluabile în bani, această soluție are consecințe obligatorii, în sensul dispozițiilor ce rezultă din decizie, numai în ce privește competența materială de soluționare în prima instanță și căile de atac iar nu și cu privire la incidența dispozițiilor art. 7201alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la încercarea de soluționare a litigiului prin conciliere directă,
Că de altfel această decizie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 830 din data de 10 decembrie 2008, nu poate fi aplicată cu privire la cauze înregistrate pe rolul instanțelor anterior, cum este cazul în speță,
Considerând pe de altă parte, cu privire la natura civilă sau comercială a cauzei și prima instanță competentă aos oluționa, sub un prim aspect, că potrivit dispozițiilor Titlului I, art. 1-4 Cod procedură civilă, competența după materie este stabilită în favoarea instanțelor judecătorești și nu a secțiilor acestora,
Că în consecință, chiar eventuala reținere a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției civile a Tribunalului Timiș, în sensul celor pretinse de către apelant, nu ar avea consecințe cu privire la legalitatea hotărârii astfel că un atare motiv de apel este lipsit de interes, neputându‑se face aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, care de asemenea se referă la competența instanțelor,
Că însă în măsura în care reclamantul a solicitat în primă instanță să se constate și să se dispună, nulitatea deciziei Consiliului de Administrație al SC SA și a promisiunii bilaterale de vânzare‑cumpărare încheiate în baza acesteia, rezultând din succesiunea și conținutul cererilor că nulitatea promisiunii este privită ca o consecință a nulității deciziei, dat fiind caracterul comercial necontestat al cererii privitoare la constatarea nulității deciziei Consiliului de Administrație și considerând că cererea privind constatarea nulității promisiunii este accesorie acesteia, instanța competentă pentru judecarea cauzei este Tribunalul, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a și art. 17 Cod procedură civilă și că în orice caz, în speță, competența acestuia ar rezulta din aplicarea criteriului valoric prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă,
Reținând cu privire la admisibilitatea cererii privind constatarea nulității Hotărârii Consiliului de Administrație al SC SA din data de 7.12.2006 că potrivit rt. 114 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute la art. 113 lit. b, c și d, dispozițiile art. 131 alin. 4 și 5, ale art. 132, cu excepția alin. 6, precum și ale art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului, în mod corespunzător,
Considerând că raportat la aceste dispoziții legale pot fi atacate în justiție deciziile Consiliului de Administrație numai în situația în care acesta a fost mandatat de către adunarea generală extraordinară să ia măsuri cu privire la mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate și înființarea sau desființarea unor sedii secundare,
Că de asemenea, constatarea nulității absolute a unei facturii fiscale emise în vederea evidențierii contabile a operațiunii juridice, solicitată de către reclamant și admisă de prima instanță este greșită, acest document fiind supus reglementărilor speciale contabile iar anularea sa nu poate forma obiectul unei acțiuni în constatarea nulității care vizează actele juridice,
Că în ce privește cererea de administrare a probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza contabilă, prima instanță în mod justificat a considerat că nu sunt concludente, motiv pentru care și cererea privind administrarea acestora în apel a fost respinsă,
Considerând în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, modificată, potrivit cărora consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115, pe de o parte că într-adevăr, în ipoteza în care consiliul de administrație ar încheia un act juridic cu încălcarea acestei dispoziții legale, respectiv fără aprobarea prealabila a adunării generale a acționarilor, sancțiunea ar fi anularea actului juridic încheiat de către consiliul de administrație în numele societății, iar nu a hotărârii consiliului de administrație prin care s-a decis încheierea unui astfel de act juridic care rămâne supus controlului exercitat de către asociați și că art. 61 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, îi vizează pe reditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv, dispozițiile respective nefiind incidente în cauză,
Considerând pe de altă parte că decizia Consiliului de Administrație din data de 7.12.2006 și încheierea promisiunii bilaterale de vânzare‑cumpărare din aceeași dată, deși nu implică o reducere a capitalului social care se face prin modalitățile prevăzute de art. 207 din Legea nr. 31/1990, modificată, se bazează pe o interpretare greșită a dispozițiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, modificată, deoarece textul de lege menționat se referă expres la valoarea contabilă a activelor, la care trebuie raportată valoarea imobilelor, în privința căreia însă nu se mai arată că este aceea contabilă și că, având acestea o valoare reală de circulație ce rezultă din actul juridic prin care s‑a promis vânzarea‑cumpărarea este firesc ca aceasta să prevaleze, în acest sens fiind și reglementările anterioare cu privire la acest aspect,
Că opinia contrară exprimată în literatura juridică, invocată de către recurenți, reprezintă un punct de vedere pe care instanța nu este obligată a‑l însuși,
Reținând că de altfel, decizia Consiliului de Administrație din data de 7.12.2006 a fost desființată prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 10.01.2008 iar caracterul litigios al dreptului de a dispune cu privire la patrimoniul societății nu numai că era cunoscut promitentului vânzător dar avea un caracter public prin înscrierea litigiilor promovate de către reclamat în cartea funciară și la Oficiul Registrului Comerțului,
Considerând că și promitentul cumpărător a fost astfel avizat asupra faptului că acționarul majoritar al promitentei vânzătoare se opune încheierii promisiunii de vânzare‑cumpărare, buna‑credință invocată cu privire la structura acționariatului SC SA și dreptul de a consimți la încheierea actului juridic de dispoziție neputând fi reținută în beneficiul acestuia,
Considerând că în consecință, apelurile declarate de pârâtul și intervenienta Asociația Salariaților sunt în parte întemeiate, prin aplicarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, acestea vor fi admise ca atare, respectiv în sensul că se va schimba în parte hotărârea atacată și se va respinge acțiunea în ce privește constatarea nulității absolute a deciziei Consiliului de Administrație al și a facturii fiscale, admițând în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului cu privire la aceste aspecte, menținându‑se însă celelalte dispoziții.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 22,30 lei, în favoarea pârâtului și 1.500 lei, în favoarea intervenientei Asociația Salariaților, aferente admiterii apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de, cu domiciliul procedural ales în B, str. -, nr. 35, sector 2, la Societatea Civilă de Avocatură, & Asociații" și intervenienta Asociația Salariaților, cu sediul procedural ales în T, nr. 1, parter, la sediul Cabinet de Avocat împotriva sentinței comerciale nr. 521 din 1 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe reclamantul intimat, cu domiciliul procedural ales în T, str. - de la T, nr. 5,. 9, la. & Asociații și pârâta intimată, cu sediul în T, Calea, nr. 57, județul
Schimbă în parte hotărârea menționată în sensul că respinge acțiunea în ce privește constatarea nulității absolute a deciziei Consiliului de Administrație al și a facturii fiscale, admițând în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului și menține celelalte dispoziții.
Obligă pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 22,30 lei, în favoarea pârâtului și 1.500 lei, în favoarea intervenientei Asociația Salariaților
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Tehnored.
6 ex./12.05.2009
4 com.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz
