Nulitate societate. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 440
Ședința publică din 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Baroul Timiș împotriva sentinței civile nr. 1125 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați T și Oficiul Național al Registrului Comerțului B, precum și intervenienta intimată.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 martie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a amânat pronunțarea pentru azi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1125 din 21 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins atât cererea principală formulată de reclamantul Baroul Timiș în contradictoriu cu pârâții T și Oficiul Național al Registrului Comerțului B având ca obiect nulitate societate, cât și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul Baroul Timișa solicitat tribunalului să declare, în temeiul art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, nulitatea pârâtei T și să dispună dizolvarea acestei persoane juridice în conformitate cu art. 227 alin. 1 lit. c) din același act normativ.
În motivare reclamantul a arătat că pârâta s-a constituit ca societate comercială cu răspundere limitată la data de 21 ianuarie 2004, fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. J-, având ca obiect principal de activitate cod 7411 - Activități juridice, iar potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, persoanele fizice și juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea legii, în vederea efectuării de acte de comerț, acte și fapte de comerț obiective enunțate în art. 3 din Codul comercial. Ca atare, activitatea juridică nu poate fi considerată un act de comerț întrucât din conținutul Legii nr. 51/1995 rezultă caracterul civil al activității prestate de avocat, care constă în consultații și cereri cu caracter juridic, asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a altor instituții și persoane juridice, în condițiile legii, precum și alte activități cuprinse în art. 3 alin. 1 lit. d) - h) din legea cadru.
Conform art. 3 alin. 2 din același act normativ, activitățile prevăzute la alin. 1 se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel, în cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți civile profesionale cu răspundere limitată. Activitățile economice prevăzute în codul la nr. 7411 se suprapun peste activitățile juridice prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, aducând atingere monopolului acestor activități juridice ce nu pot aparține decât avocatului, prin decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 însăși Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Tas olicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecat pentru lipsa interesului, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată, motivând că a înființat o societate comercială de natură profesională a consilierului juridic cu obiect de activitate unic cod 7411 sub incidența Legii nr. 514/2003 și a art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic.
La dosar a depus cerere de intervenție accesorie d-na., solicitând admiterea acțiunii reclamantului, justificându-și interesul prin aceea că pârâta este mandatarul părților cu care intervenienta se judecă în mai multe procese.
Din ansamblul probelor administrate prima instanță a reținut că în conformitate cu certificatul constatator al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș emis la data de 21 februarie 2005 pârâta Taf ost înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J-, atribuit la data de 22 ianuarie 2004, având ca activitate principală conform codificării - activități juridice cod 7411, ca formă de organizare fiind constituită în societate comercială cu răspundere limitată. Din același document rezultă că societatea constituită pe o durată nelimitată se afla în funcțiune la data eliberării certificatului constatator.
În motivarea cererii introductive Baroul Timișa arătat că activitatea cuprinsă în cod 7411 - Activități juridice, care constituie activitatea principală a pârâtei, nu este o activitate comercială întrucât nu este enumerată printre actele și faptele de comerț obiective evidențiate la art. 3 din Codul comercial și nici nu poate fi considerată ca act de comerț față de conținutul Legii nr. 51/1995 din care rezultă caracterul civil al activității juridice prestate de avocat, astfel încât obiectul de activitate al T este unul ilicit. Totuși, o asemenea activitate nu poate fi socotită ca fiind ilicită atâta vreme cât ea se regăsește evidențiată în mod expres la nr. 7411 al codului, clasificare care nu se limitează doar la activitățile comerciale, el cuprinzând toate activitățile economice și sociale ce pot fi desfășurate în România. Însuși reclamantul, acceptând că activitatea cuprinsă la această poziție se suprapune activității pe care avocatul o desfășoară în condițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, recunoaște implicit caracterul civil al acestor activități reglementate, totuși, în codul, ceea ce constituie o dovadă în plus că în acest cod sunt incluse și alte activități decât cele comerciale.
Faptul că dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind statutul profesiei de consilier juridic permit desfășurarea de către consilierii juridici a activităților profesionale enunțate nu exclude posibilitatea exercitării acestor activități într-o altă formă de organizare. Aceasta a fost și opinia oficială a Ministerului Justiției care a considerat caracterul activității juridice - cod 7411 - ca fiind acela a unei societăți profesionale ce putea fi înființată în temeiul Legii nr. 31/1990. De altfel, toate cererile privind înregistrarea unor societăți comerciale având ca obiect activitatea menționată au fost admise până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că activitățile de asistență, consultanță și reprezentare juridică nu fac parte din categoria faptelor de comerț obiective, iar societățile având un atare obiect de activitate nu pot fi înregistrate, cererile fiind inadmisibile.
S-a mai reținut că pârâta a fost înființată la data de 21 ianuarie 2004, prin urmare anterior pronunțării și publicării deciziei susamintite în Monitorul Oficial, publicare care a avut loc la 20 noiembrie 2006 și de la care hotărârea instanței supreme a dobândit caracter obligatoriu, potrivit art. 329 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și minutei Consiliului Superior al Magistraturii din 30 mai 2005. În consecință, dizolvarea societății T nu poate fi dispusă în condițiile în care stabilirea ca inadmisibilă a unei cereri de constituire a unor societăți comerciale având ca obiect cod 7411 prin decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii nu produce efecte decât de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului B constatând că această instituție publică a fost chemată în judecată doar pentru opozabilitate, în condițiile în care orice operațiune privind o societate comercială se înregistrează în registrul comerțului, pentru motivele mai sus arătate tribunalul constatând ca fiind neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Baroul Timiș, solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea a arătat că sentința recurată este criticabilă, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9), prin acțiunea introductivă el solicitând ca, în temeiul art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, să se declare nulitatea societății intimate, întrucât aceasta nu are un obiect de activitate comercial, așa cum o cere art. 1 din lege, și să se dispună dizolvarea persoanei juridice ca efect al nulității, prima instanță soluționând în mod greșit speța, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală, judecătorul fondului neînțelegând problemele de drept esențiale ale cauzei deduse judecății, respectiv faptul că activitățile juridice identificate în codul vechi 7411 nu au caracter comercial și că, potrivit Legii nr. 514/2003, consilierul juridic nu poate presta activități juridice în forma de organizare a societății comerciale.
Recurentul a învederat că activitățile juridice identificate în codul menționat nu au caracter comercial. Deși Legea nr. 31/1990 nu definește obiectul de activitate al societății comerciale, în doctrină acesta a fost definit ca "ansamblul actelor de comerț prin realizarea cărora, în condiții de eficiență economică, asociații urmăresc obținerea de profit, în vederea distribuirii lui sub formă de dividende". Caracterul comercial al activității rezultă din însuși scopul constituirii societății comerciale, prevăzut la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 31/1990: "în vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi". Actele și faptele de comerț obiective sunt enumerate enunțiativ în art. 3 din Codul comercial: "1. cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerț; 2. vânzările de produse, vânzările și închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, și vânzările de obligațiuni ale statului sau de alte titluri de credit circulând în comerț, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere; 3. contractele de report asupra obligațiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulând în comerț; 4. cumpărările și vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale; 5. orice întreprinderi de furnituri; 6. întreprinderile de spectacole publice; 7. întreprinderile de comisioane, agenții și oficii de afaceri; 8. întreprinderile de construcții; 9. întreprinderile de fabrici, de manufactură și imprimerie; 10. întreprinderile de editură, librărie și obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde; 11. operațiunile de bancă și schimb; 12. operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; 13. întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat; 14. cambiile și ordinele în producte sau mărfuri; 15. construcțiunea, cumpărarea, vânzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui; 16. expedițiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigațiune; 17. asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții; 18. asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigațiunei; 19. depozitele pentru cauză de comerț; 20. depozitele în docuri și, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele."
S-a mai arătat că art. 7 și 8 din Legea nr. 31/1990 prevăd obligativitatea menționării în actul constitutiv al societății comerciale a obiectului de activitate și a activității principale, că obiectul de activitate este o mențiune importantă și imperativă a actului constitutiv, deoarece determină specialitatea capacității persoanei juridice, iar din punctul de vedere al tehnicii de redactare a clauzei referitoare la obiectul de activitate trebuie indicate în mod precis codurile din patru cifre ale activităților menționate în nomenclatorul activităților din economia națională. Fiind obligatorie raportarea activității unei societăți comerciale la clasificarea activităților din economia națională există tendința de a stabili caracterul comercial al unei activități prin simplul fapt că aceasta este menționată în nomenclator, însă un asemenea raționament este eronat. clasifică activitățile economice din punct de vedere statistic, la nivel național și internațional. Cu toate că Ordinul nr. 601/26.11.2002 de aprobare a actualizării activităților din economia națională a României emis de Institutul Național de Statistică, în vigoare la data pronunțării deciziei nr. XXII din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, enumera activitățile economice, el nu definea noțiunea de "activitate economică", dar începând cu data de 1 ianuarie 2008 intrat în vigoare Ordinul nr. 337/2007 de aprobare a actualizării activităților din economia națională emis de aceeași instituție, ordin care deși enumeră, la rândul său, activitățile economice tot fără să le definească, cuprinde definiția noțiunii de "activitate". Astfel, activitatea are loc atunci când prin combinația de resurse -echipamente, forță de muncă, tehnici de producție, fluxuri ale informației sau produse - se realizează bunuri sau servicii.
OUG nr. 44/16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, definește, în art. 2 lit. a), activitatea economică, arătând că prin aceasta se înțelege activitatea agricolă, activitatea industrială, activitatea comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii de profit. Tratatul de instituire a Comunității Europene reglementează libertatea de prestare a serviciilor în art. 49-55, iar potrivit art. 50 sunt considerate servicii, prestațiile furnizate, în mod obișnuit, în schimbul unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate de dispozițiile referitoare la libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor. Astfel, serviciile cuprind în special: a) activități cu caracter industrial; b) activități cu caracter comercial; c) activități artizanale; d) activități prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Pornind de la conținutul celui din urmă text, prestarea de servicii poate fi definită ca o prestație remunerată, oferită în mod independent, oricare ar fi domeniul de activitate. Primul element al acestei definiții este prestația. De cele mai multe ori există un contract între prestator și beneficiarul serviciului (avocat-client, medic-pacient, transportator-destinatar), însă este posibil să nu existe niciun contract între aceștia. C de-al doilea element al definiției este remunerația. Prestarea de servicii exclude îndeplinirea unei activități dezinteresate. Criteriul remunerării activității este esențial pentru calificarea unei activității ca fiind o prestare de servicii. Finalitatea economică stă la baza Tratatului CE. Independența reprezintă cel de-al treilea element al definiției. Astfel, prestatorul trebuie sa-și ofere serviciile în mod independent, și nu ca salariat. Nu este exclus cumulul activității de salariat cu o activitate independentă. Cu toate acestea, nu este necesar ca serviciile să fie prestate cu titlu profesional. Nu în ultimul rând, prestarea de servicii se poate face în orice sector de activitate, independent de sectorul economic: servicii de televiziune; publicitate; activități financiare, bancare și de asigurări; activități spitalicești; formare profesională; activități de intermediere; activități de transport și turism; sport profesionist; organizare de jocuri; profesii liberale (medic, avocat, arhitect, contabil etc).
În preambulul Regulamentului nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, care a stat la baza actualizării activităților din economia națională a României prin Ordinul nr. 337/2007, se precizează că funcționarea pieței interne necesită norme tehnice aplicabile colectării, transmiterii și publicării de date statistice naționale și comunitare, cu scopul ca întreprinderile, instituțiile financiare, administrațiile și toți ceilalți operatori de pe piața internă să poată avea acces la respectivele date statistice. Activitățile economice pe care le menționează Regulamentul sunt, de fapt, activitățile de prestări de servicii enumerate la art. 50 din Tratat. Or, după cum s-a arătat mai sus, prestarea de servicii se poate face în orice domeniu de activitate, independent de sectorul economic, astfel că nu se poate deduce caracterul comercial al unei activități din simpla mențiune a acesteia în nomenclatorul activităților din economia națională.
Pe de altă parte, având în vedere natura juridică a activității de consultanță, asistență si reprezentare juridică, consilierul juridic nu poate presta activități juridice în forma de organizare a societății comerciale, potrivit art. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, activitățile de consultanță, asistență și reprezentare juridică fiind specifice profesiei de avocat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 aceste activități se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel. Acest text enunță principiul monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei. Așadar, chiar dacă este o prestare de servicii în accepțiunea art. 50 din Tratatul instituind CE, activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică are caracter civil și nu comercial. Însă principiului monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei i s-a adus atingere prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic. Sub acest aspect, este de reținut că, potrivit art. 1 din lege, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile tării.
În conformitate cu art. 3 din același act normativ, consilierul juridic își desfășoară activitatea fie în baza numirii în funcție, având în acest caz statutul funcționarului, fie în baza contractului individual de muncă, având în acest caz statutul de salariat. Astfel, profesia de consilier, deși este o profesie reglementată, nu este liberală. Rezultă că, indiferent de modul de exercitare a activității prevăzute la art. 1 din Legea nr. 51/1995, activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică, în condițiile acestei legi, are caracter civil și nu comercial. Nu este lipsit de relevanță la stabilirea naturii juridice a activității de consultanță, asistență și reprezentare juridică împrejurarea că art. 1 alin. 2 din nr.OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, exclude din domeniul său de aplicare profesiile liberale.
Concluzionând, recurentul arată că având în vedere că activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică are caracter civil, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, în vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor legii, rezultă că o asemenea activitate nu poate face obiectul unei societăți comerciale și, ca atare, obiectul care încorporează activitățile juridice este contrar ordinii publice. În consecință, în temeiul art. 56 lit. c) din lege, societățile comerciale înmatriculate în registrul comerțului până la data de 20 noiembrie 2006, care au ca obiect de activitate cod 7411 - Activități juridice, pot fi declarate nule, cu toate urmările ce decurg de aici, soluția nulității societăților comerciale care au activități juridice putând fi înlăturată numai dacă, în viitor, legislatorul ar regândi definiția societății comerciale, ca formă de organizare a întreprinderii, în locul definirii acesteia prin obiectul său de activitate.
Pârâta intimată T, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, pentru următoarele motive:
Tribunalului i se reproșează faptul că a încălcat sau aplicat greșit legea (art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă). Noțiunea de putere de lucru judecat - cu referire la încheierea de autorizare a înființării societății comerciale intimate - nu mai lasă a se pune în discuție în prezent nulitatea constituirii pârâtei, în condițiile în care constituirea a făcut obiectul controlului de legalitate din partea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, hotărârea acestuia devenind irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac de către persoanele interesate (inclusiv Baroul Timiș ). Așa cum a reținut, pe bună dreptate, Curtea de APEL TIMIȘOARA printr-o decizie de speță, "societatea pârâtă a fost înființată în anul 2004, prin urmare anterior pronunțării deciziei XXII din 12 iunie 2006 - Secțiile unite; în consecință declararea nulității și dizolvarea pârâtei nu pot fi dispuse, în condițiile în care stabilirea ca inadmisibilă a unei cereri de constituire a unei societăți având ca obiect cod 7411 prin decizia instanței supreme nu produce efecte decât de la data publicării ei în Monitorul Oficial".
Motivul pentru care recurentul a promovat prezenta acțiune se regăsește în alin. 3 de la fila 5 cererii de chemare în judecată, unde se arată că "principiului monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei i s-a adus atingere prin Legea nr. 514/2003". Or, dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat stabilesc clar faptul că "activitățile prevăzute la aliniatul 1 se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel", iar Legea nr. 514/2003 prevede altfel, la art. 6, unde se menționează următoarele: "consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional".
Nu este admisibil ca reclamantul, pentru apărarea unui așa-zis monopol, să încerce să-și realizeze dezideratele solicitând instanțelor de judecată să dea concursul consolidării unui monopol, criticând Legea de organizare a profesiei de consilier juridic deși persoanele vizate au absolvit aceleași studii ca și membrii baroului. Totuși, instanțele de la T au înțeles că ele sunt chemate să aplice legea, iar norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei.
Intervenienta intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Atât recurentul, cât și pârâta intimată au depus concluzii scrise, prin care au reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul recursului și a întâmpinării existente deja la dosar.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatei, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar, sentința atacată nefiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cum în mod neîntemeiat susține reclamantul, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat de acesta și nici vreun al caz dintre cele reglementate de art. 304 din Codul d e procedură civilă, tribunalul în mod just considerând că societatea comercială pârâtă, fiind constituită anterior pronunțării deciziei de principiu a instanței supreme, nu poate fi declarată nulă și, în consecință, dizolvată în condițiile art. 227 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe lângă argumentele corecte și legale reținute de judecătorul fondului în sprijinul soluției de respingere a acțiunii introductive, Curtea constată că reclamantul a solicitat constatarea nulității pârâtei în baza art. 56 lit. c) din actul normativ menționat, pe motiv că obiectul de activitate al intimatei ar avea caracter ilicit întrucât activitățile juridice prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 constituie monopol al activității avocatului.
În conformitate cu art. 56 din Legea nr. 31/1990, modificată, nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: a) lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. 6; b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății; c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății; e) lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților sau capitalul social subscris; g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.
Din analiza textului legal citat rezultă fără echivoc că nulitatea unei societăți are caracter de excepție, astfel încât cazurile de nulitate trebuie interpretate în mod limitativ și restrictiv.
Cererea reclamantului are la bază decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care, în soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
În legătură cu acest aspect, la fel ca și prima instanță, Curtea reține că societatea pârâtă a fost înființată la data de 21 ianuarie 2004, prin urmare cu mult anterior pronunțării deciziei instanței supreme și înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, publicare care a avut loc la 20 noiembrie 2006 și de la care, fără putință de tăgadă, decizia a dobândit caracter obligatoriu, potrivit art. 329 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și minutei Consiliului Superior al Magistraturii din 30 mai 2005. În consecință, declararea nulității și dizolvarea intimatei nu pot fi dispuse în condițiile în care stabilirea ca inadmisibilă a unei cereri de constituire a unei societăți comerciale având ca obiect de activitate cod 7411 prin decizia XXII din 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu produce efecte decât de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României.
Curtea mai constată că înființarea pârâtei s-a făcut legal prin faptul că a fost autorizată de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, considerându-se că obiectul său de activitate este licit, neîncălcând legea, bunele moravuri și ordinea publică, deoarece dacă obiectul ar fi fost contrar ordinii publice judecătorul delegat, în baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată, ar fi respins cererea de înmatriculare a persoanei juridice. Potrivit acestui text, când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenție, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități. Încheierea de autorizare a rămas irevocabilă, prin neexercitarea căilor de atac, astfel încât aceasta a dobândit putere de lucru judecat, cum în mod corect a arătat și intimata prin întâmpinarea formulată în cauză.
Ca atare, în prezent, nu se mai poate pune în discuție nulitatea constituirii societății pârâtei, în condițiile în care constituirea persoanei juridice a făcut obiectul controlului de legalitate din partea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, hotărârea acestuia devenind irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac de către persoanele interesate, inclusiv Baroul Timiș.
Pe cale de consecință, nici dizolvarea persoanei juridice pe motiv de nulitate a societății nu poate fi dispusă de către instanță, întrucât o asemenea măsură ar constitui un accesoriu al declarării nulității, iar în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a identificat niciun motiv de nulitate a intimatei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Baroul Timiș împotriva sentinței civile nr. 1125 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați T și Oficiul Național al Registrului Comerțului B, precum și intervenienta intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Cu opinie separată, în sensul
admiterii recursului reclamantului,
modificarea hotărârii și admiterea
acțiunii pentru declararea nulității
societății pârâte și dizolvarea acesteia,
cu menținerea soluției de respingere
a cererii de intervenție în interesul
reclamantului.
GREFIER,
Opinie separată
Consider că în cauză se impunea o soluție de admitere a recursului reclamantei, cu consecința modificării hotărârii atacate și admiterii acțiunii având ca obiect declararea nulității societății pârâte și dizolvarea acesteia, cu menținerea soluției de respingere a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantei în privința căreia nu s‑a declarat recurs, deoarece:
Sub un prim aspect, potrivit dispozițiilor art. 56 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată, nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului, poate fi declarată de tribunal atunci când obiectul său de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice.
Prin acest text de lege se admite așadar, în mod expres, posibilitatea declarării nulității unei societăți înmatriculate, dat fiind de altfel și caracterul necontencios al procedurii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 26/1990, republicată, ce a fost urmată la înregistrare și lipsirii de puterea de lucru judecat a hotărârii date de către judecătorul delegat cu ocazia înmatriculării, conform art. 337 Cod procedură civilă, chiar în privința societăților asupra înmatriculării cărora s‑a exercitat controlul de legalitate din partea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului și în condițiile în care împotriva hotărârii nu s‑a promovat recurs, fără a se pune problema aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 noiembrie 2006.
Pe de altă parte, profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă. Aceasta nu este compatibilă cu îndeplinirea de atribuții specifice profesiei de avocat, precum și cu constituirea de societăți comerciale de orice fel și nu este compatibilă cu profesia de comerciant, în sensul prevederilor art. 7 din Codul comercial. De altfel, activitățile de asistență, consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de documente juridice nu fac parte din faptele de comerț enumerate în cadrul punctelor 1 - 20 de la art. 3 din Codul comercial și nici nu sunt susceptibile de a fi considerate ca având un atare caracter în raport cu prevederile art. 4 din același cod.
Legea nr. 514/2003 nu conține nici o normă care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de activități juridice de natura celor menționate, singura formă de asociere permisă fiind aceea reglementată prin art. 5 potrivit căruia consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale. Deși prin art. 20 alin. 2 din Legea nr. 514/2003 s-a prevăzut că formele de asociere și organizare la nivel județean și la nivel național sunt stabilite prin statutul asociației, o atare asociere este condiționată de concordanța cu principiile constituționale ale dreptului de asociere și cu reglementările legale de ansamblu privind asocierea și constituirea de persoane juridice, astfel că prevederea în art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic potrivit căreia funcționarea persoanei juridice înființate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituită de către unul sau mai mulți consilieri juridici înscriși în ținut de colegiile teritoriale, cu caracter de societate profesională, este condiționată de avizul de principiu dat de colegiul teritorial, care trebuie să verifice, între altele, ca obiectul de activitate să fie unic, respectiv activități juridice de consultanță și reprezentare juridică, exclusiv activități atribute speciale ale altor profesii juridice, cod 7411, contravine prevederilor limitative din Legea nr. 514/2003, precum și dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr. 31 /1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, în condițiile în care Legea nr. 514/2003 nu prevede posibilitatea pentru consilierii juridici de a se organiza și asocia în societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de activități juridice iar activitățile de consultanță și de reprezentare juridică nu sunt considerate acte sau fapte de comerț și potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, în vederea efectuării de acte de comerț, o societate comercială având ca obiect de activitate consultanța și reprezentarea juridică apare un având un obiect ilicit, în acest sens fiind considerentele pentru care, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s‑a stabilit cu caracter obligatoriu în privința dezlegării date problemelor de drept, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. ultim Cod procedură civilă, că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Există prin urmare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, acesta trebuia admis, dispunându‑se în sensul celor menționate anterior.
Judecător
Red. - 31.03.2009
Tehnored. - 02.04.2009
Red./Tehnored. Op. sep. - 6.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
