Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de apelantele-reclamante și(fostă ), împotriva sentinței civile nr.175/COM/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, reclamantele și (fostă ), au chemat în judecată pe pârâții, și INTERNAȚIONAL L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului adițional la statutul și contractul societății INTERNAȚIONAL L, autentificat sub nr. 2200/12 iulie 1999 și radierea mențiunilor efectuate la registrul comerțului în baza acestui act adițional.
Prin sentința civilă nr. 175/21 martie 21008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Neamța respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare următoarele considerente:
Prin actul adițional la statutul SC INTERNAȚIONAL SRL autentificat sub nr.289/27.01.1997, asociat fondator, a hotărât intrarea în societate și în administrarea acesteia a numitei -., precum și majorarea capitalului social de la 100.000 lei la 5.190.000 lei. Ulterior, la data de 12.07.1999 prin actul adițional la statutul și contractul C INTERNAȚIONAL L, autentificat sub nr.2200, cele două asociate au hotărât: intrarea în societate și în administrarea acesteia a numitelor și, retragerea din societate a reclamantelor și -. și cesiunea capitalului social de 5.100.000 lei către cele două noi asociate precizând că nu au nici un fel de pretenții de la societate sau de la asociatele rămase, înțelegând că nici societatea și nici asociatele rămase să nu aibă pretenții față de fostele asociate.
Față de motivele de nulitate absolută invocate de către reclamante, dispozițiile art.194 lit. d din Legea nr.31/1990 republicată, adunarea asociaților are printre obligațiile principale și modificarea actului constitutiv al societății. Totodată potrivit art.121 din Legea nr.31/1990 republicată, dispoziții ce se aplică prin analogie și societăților cu răspundere limitată, formalitățile pentru convocarea adunării generale nu își mai au rațiunea când asociații reprezentând întreg capitalul social hotărăsc în unanimitate luarea unei hotărâri de competența adunării generale.
Prin actele adiționale la statutul și contractul societății SC INTERNAȚIONAL SRL autentificate sub nr.289/27.01.1997 și nr.2200/12.07.1999, asociatul fondator și ulterior -. și-au exprimat manifestarea lor de voință față de hotărârile luate prin cesionarea întregului lor capital social către și, deși potrivit dispozițiilor art.202(2) din Legea nr.31/1990 republicată, în situația transmiterii părților sociale către persoane din afara societății era necesară aprobarea asociaților ce reprezentau cel puțin din capitalul social a CB. INTERNAȚIONAL
În ce privește invocarea ca motiv de nulitate a actului adițional autentificat sub nr.2200/19.07.1999, a faptului că actul adițional autentificat sub nr.289/27.01.1997 nu a fost înscris la Oficiul Registrului Comerțului, tribunalul a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat.
Înregistrarea la Registrul Comerțului a actului adițional la Statutul și contractul societății C INTERNAȚIONAL L autentificat sub nr.289/27.01.1997 prin care a fost cooptată în asocierea și administrarea societății a numita -. (mama asociatului fondator) revenea celor două asociate, obligație pe care însă nu și-au îndeplinit- Înscrierea la Registrul comerțului a mențiunilor actului adițional, are efecte de opozabilitate față de terți și nu de valabilitate a actului respectiv. Reclamantele, în calitate de asociate - în anul 1997 - aveau cunoștință de conținutul actului adițional întocmit, și-au dat acordul de voință liber exprimat cu privire la actul adițional autentificat sub nr.289/27.01.1997. Prin actul adițional la statutul și contractul SC INTERNAȚIONAL SRL autentificat sub nr.2200/12.07.1999, reclamantele și -. nu și-au contestat calitățile de asociați și administratori, au acționat ca atare, astfel că argumentele acestora au fost apreciate ca nefondate.
S-a mai reținut că prin motivele susținute, reclamantele își invocă de fapt propria culpă.
În consecință, tribunalul respins acțiunea reclamantelor ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele (fostă ) și, care au arătat că argumentele expuse în motivarea hotărârii nu corespund realității, astfel că soluția de respingere a acțiunii este greșită.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantele - reclamante au reluat argumentele invocate la fond, arătând că tribunalul nu a avut în vedere un aspect important, și anume faptul că INTERNAȚIONAL L avea calitatea de terț față de foștii și actualii asociați; pe de altă parte, apelatele au susținut că cesiunea care a făcut obiectul actului adițional nr. 2200/12 iulie 1999 nu era posibilă, pentru că la data cesiunii, nu mai era asociat (conform sentinței civile nr. 121/21 februarie 1997), asociat unic fiind.
Apelantele au recunoscut că situația lor actuală este rezultatul unui șir de erori care le aparțin, dar au susținut că este și efectul lipsei unei analize corespunzătoare actelor înregistrate la Oficiul registrului Comerțului.
În susținerea apelului au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând sentința apelată, sub aspectul motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă și de întreg probatoriu administrat în cauză, curtea apreciază ca nefondat apelul reclamantelor, pentru considerentele ce urmează:
Prin actul adițional la contractul societății INTERNAȚIONAL L, autentificat sub nr. 2200/12 iulie 1999 apelantele - reclamante - () și, în calitate de asociate ale INTERNAȚIONAL L, au decis retragerea lor din societate și cesionarea capitalului social către noile asociate și administratori - și .
S-a stabilit, prin același act, majorarea capitalului social, distribuția părților sociale între noile asociate și reformularea obiectului de activitate al societății.
La data întocmirii acestui act adițional, apelantele - reclamante s-au comportat ca asociate ale INTERNAȚIONAL L, dovedindu-și această calitate în fața notarului public cuactul adițional NR. 289/27 IANUARIE 1997)(prin care intra în societate și în administrarea acesteia, alături de, numita ).
Potrivit dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea 26/1990, era obligatorie înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor din actul adițional nr. 289/27 ianuarie 1997.
Cu toate acestea, nici o persoană interesată nu a solicitat înregistrarea actului la registrul comerțului până la data de 22 iulie 1999, când intimata - pârâtă a depus la registrul comerțului cererea de înscriere mențiuni, însoțită de actul adițional nr. 289/27 ianuarie 1997 și de actul adițional nr. 2200/12 iulie 1999.
Însă, așa cum corect a apreciat instanța de fond, faptul că actul adițional nr. 289/22 iulie 1997 nu a fost făcut public prin înregistrarea la registrul comerțului constituie o împrejurare relevantă în ce privește efectele actului față de terți, dar nu afectează însăși valabilitatea actului.
Argumentația instanței de fond este în acord cu dispozițiile art. 5 din legea 26/1990, care stabilesc că înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea în Monitorul oficial, iar persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele sau faptele neînregistrate "în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia".
Ca urmare, apelantele - reclamante aveau obligația de a face public actul nr. 289/1997, nu și-au îndeplinit această obligație și invocă în prezent acest aspect ca un argument pentru nevalabilitatea actului ulterior - nr. 2200/12 iulie 1999.
Este evident că prin aceste apărări, apelantele - reclamante își invocă propria culpă.
Dincolo de acest aspect, chiar dacă s-ar accepta susținerile apelantelor - reclamante, în sensul că la data întocmirii actului adițional nr. 2200/12 iulie 1999, conform relațiilor de la Oficiul registrului Comerțului N (fila 67) era asociat unic și administrator al INTERNAȚIONAL L, chiar în aceste condiții, nu există motive de nulitate a actului adițional nr. 2200/1999.
Aceasta întrucât potrivit art. 1961din Legea 31/1990 republicată, în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților.
Într-o asemenea ipoteză, rămân fără relevanță apărările apelantelor - reclamante legate de lipsa hotărârii adunării generale a asociaților pentru modificarea actului constitutiv al societății.
Trebuie menționat aici și faptul că reglementarea din Legea 31/1990 privind administrarea societății cu răspundere limitată urmărește să asigure exprimarea voinței sociale în raport de părțile sociale ale fiecărui asociat și de contractul de societate.
Potrivit art. 202 al. (2) din Legea 31/1990, "transmiterea de părți sociale către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând 3/4 din capitalul social".
Potrivit art. 121 din același act normativ, "acționarii reprezentând întregul capital social vor putea, dacă nici unul din ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de competenta adunării, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei".
Așadar, având în vedere apărările apelantelor, care invocă - pe de o parte lipsa hotărârii adunării generale pentru transmiterea părților sociale (situație în care acceptă implicit că ambele apelante erau asociate, potrivit actului adițional 289/1997), iar pe de altă parte - inopozabilitatea actului adițional nr. 289/1997 și nulitatea actului adițional nr. 2200/1999 pentru că nu mai era asociat (conform sentinței civile nr. 121/21 februarie 1997) și nu putea transmite părți sociale, curtea constată că în ambele variante, argumentele apelantelor sunt nefondate.
- Astfel, în situația în care acceptă că ambele apelante erau asociate ale INTERNAȚIONAL L, actul adițional nr. 2200/1999 este valabil, pentru că nu era necesară convocarea adunării generale, în raport de dispozițiile art. 121 și art. 202 al (2) din Legea 31/1991 republicată, cele două asociate reprezentând întregul capital social al societății.
Nu poate fi reținut aici punctul de vedere al apelantelor, în sensul că INTERNAȚIONAL L ar avea calitatea de terț față de actul adițional nr. 2200/1999.
Este evident că actul privește însăși societatea, iar voința asociaților reprezintă voința societății.
- În situația în care apelantele invocă faptul că la data întocmirii actului adițional nr. -, societatea INTERNAȚIONAL L avea un singur asociat, respectiv - (potrivit sentinței civile nr. 121/21 februarie 1997 - neînregistrată la registrul comerțului), actul este, de asemeni, valabil, întrucât asociatul unic și-a exprimat voința de înstrăinare a părților sociale, fiind de acord cu retragerea din societate, în favoarea intimatelor - pârâte. Faptul că alături de există și declarația apelantei (), care nu ar fi avut nici calitate în societate, nu poate afecta valabilitatea actului. legea cere doar ca un asemenea act să fie aprobat de asociații ce reprezintă 3/4 din capitalul social, iar în cazul asociatului unic, hotărârea îi aparține acestuia.
Concluzionând, curtea reține că soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamantelor, este legală și temeinică, iar criticile formulate în apel sunt neîntemeiate.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul de față, ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelantele vor fi obligate să plătească intimatelor suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul comercial promovat de apelantele - reclamante și(fostă )ambele domiciliate în P N-, județul N, împotriva sentinței civile nr.175/COM/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâte cu domiciliul în comuna, satul, județul, cu domiciliul în R, str. -. 11,. A,. 20, județul N și INTERNAȚIONAL cu sediul în comuna, județul
Obligă apelantele să plătească intimatelor suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | Pt. JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 7 ex.
27/28 oct. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan, Viorica Zaharia
