Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 61
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de apelant-reclamant SC,SRL - prin Lichidator judiciar SC, EXPERT L B, împotriva sentinței civile nr. 643/19.04.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în ds-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru Lichidator judiciar SC EXPERT al apelantei-reclamante SC,SRL și avocat pentru intimata-pârâtă SC, SRL, care depun delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic pentru Lichidator judiciar SC EXPERT al apelantei-reclamante SC,SRL față de cererea reconvențională invocă următoarele excepții:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău de a soluționa această cerere și excepția inadmisibilității obiectului cererii reconvenționale.
În ce privește excepția necompetenței materiale arată că potrivit art.52 din Legea 85/2006, orice creditor poate solicita o compensare a creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, competența de soluționare revenind judecătorului sindic în dosarul de faliment.
Calitatea de creditor se dobândește prin formularea unei cereri la dosarul de faliment. Odată cu dobândirea calității de creditor trebuie să formuleze cerere de compensare. Competența de soluționare a cererii este exclusiv a judecătorului sindic care pronunță o sentință și dispune în sensul admiterii sau respingerii cererii.
Conform art.125 din Legea 85/2006 creditorii dintr-o categorie pot primi sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, arată că intimata nu a prezentat un proces-verbal de stingere a datoriilor care să îndeplinească condițiile legale prevăzute de Hotărârea de Guvern 685/1999 care prevăd că pentru sume mai mari de 100 milioane lei este obligatorie efectuarea de compensări pe formulare tipizate, vizat și înregistrat la Institutul de Management și Informatică B, sub sancțiunea nulității.
un astfel de proces verbal de compensare a datoriilor reciproce între părți înseamnă că această compensare nu s-a efectuat.
Solicită admiterea apelului, respingerea cererii reconvenționale, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și obligarea pârâtei la plata sumei de 567.116,44 lei.
Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimata-pârâtă referitor la excepțiile invocate la termenul de astăzi, arată că acestea au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se impune respingerea excepțiilor și aplecarea instanței asupra fondului.
Consideră că sunt îndeplinite dispozițiile art.1144 Cod procedură civilă, astfel încât cererea reconvențională este temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la nr. 7063/2005 reclamanta L prin administrator judiciar EXPERT Lac hemat în judecată pârâta L solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1764.197,33 RON reprezentând creanța identificată de administratorul judiciar în contabilitatea L și care reprezintă contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate în perioada 04.01.2002 - 14.05.2003.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând constatarea compensării datoriilor reciproce.
La fila 64 dosar 7063/2005 reclamanta a precizat acțiunea solicitând obligarea la plata sumei de 567.116,14 RON.
Prin sentința 449/2006 s-a admis acțiunea, fiind obligată pârâta la plata sumei de 567.116,44 RON. Această sentință a fost casată prin decizia 143/2006 cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la nr-, iar prin sentința 643/19 aprilie 20097 s- admis cererea reconvențională, s-au constatat compensate datoriile reciproce până la concurența sumei de 567.116,44 RON, fiind respinsă acțiunea așa cum a fost precizată. Prin decizia 103/26 septembrie 2007, soluționând apelul declarat împotriva sentinței 643/2007 Curtea de APEL BACĂUa admis apelul declarat de apelanta ROMSILVA L, a schimbat în tot sentința în sensul că admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei 567.116,44 lei cu titlu de preț, iar în temeiul art. 36 din Legea 82/2006 a dispus suspendarea cererii reconvenționale.
Prin decizia 1604 din 13 mai 2008 pronunțată în dosarul - Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat în parte decizia 103/2007, trimis spre rejudecare acestei instanțe cererea reconvențională, menținând dispozițiile deciziei în ce privește soluționarea apelului declarat de L sub aspectul cererii principale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei mai sus menționate că instanța de apel în mod greșit a dispus suspendarea judecății cererii în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, deoarece compensația legală fiind un mod de stingere a obligației poate fi invocată pe calea dreptului comun, constituind exceptare de la regula prevăzută de art. 36. Prin decizia mai sus menționată, menținând soluția pronunțată prin decizia 103/2007 cu privire la acțiunea principală, de obligare a L la plata sumei de 567.116,44 RON, investit această instanță numai cu rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței 643/2007 cu privire la cererea reconvențională.
În rejudecare, această instanță reține că prin sentința 643/2007 s- admis cererea reconvențională așa cum a fost precizată, instanța constatând compensate datoriile reciproce până la concurența sumei de 567.116,44 RON. Criticile formulate de apelanta L prin lichidator judiciar Instant Expert vizează necompetența materială a secției comerciale a Tribunalului Bacău de a soluționa cererea reconvențională, invocând dispozițiile art. 52 din Legea 85/2006. Apreciază apelanta că cererea trebuie soluționată de judecătorul sindic, rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat această posibilitate și a dat judecătorului sindic competența soluționării cererii de compensare este aceea de a nu fi favorizați acei creditori care invocă compensația legală în raport de ceilalți creditori. Arată apelanta că intimata nu are calitate de creditoare L, această calitate dobândindu-se prin cererea formulată în dosarul de faliment.
Apelanta invocă și inadmisibilitatea cererii reconvenționale relativ la dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. Se arată că intimata nu a prezentat nici un proces - verbal de compensare a datoriilor reciproce și nici îndeplinite condițiile HG685/1999.
Raportat la aceste apărări, această instanță apreciază apelul ca nefondat.
Astfel, sub aspectul competenței materiale instanței de fond, această instanță reține că problema competenței a fost tranșată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, devenind astfel incidente dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă. Astfel, în considerentele deciziei 1604/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 36 din Legea 85/2006 deoarece compensația legală poate fi invocatăpe calea dreptului comun. Așadar, instanța de recurs a apreciat că soluționarea cererii reconvenționale cade în competența instanței de drept comun (dispunând în acest sens trimiterea spre rejudecarea apelului împotriva cererii reconvenționale Curții de Apel și nu judecătorului sindic), dezlegarea dată acestei chestiuni de drept, având caracter obligatoriu pentru această instanță.
Față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și efectele acesteia instanța de apel investită cu rejudecarea pe fond a cererii reconvenționale nu mai poate proceda la analiza competenței materiale a instanței care a pronunțat sentința apelată. Cât privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, instanța o găsește neîntemeiată. Astfel, invocarea compensării s-a făcut prin cererea reconvențională ca o modalitate de stingere a obligației, neavând caracterul unei acțiuni în constatarea unui drept, pârâta - reclamantă nesolicitând constatarea calității de creditor. De altfel, prin cererea reconvențională se invocă și dispozițiile art. 1143 și următoarele, art. 54 din Legea 64/1995. Constatarea compensării datoriilor reciproce între părți era singura cale prin care intimata își putea face apărări într-o acțiune în pretenții promovată împotriva sa, așa încât apare justificată indicarea în cererea reconvențională și a art. 111 Cod procedură civilă. Indicarea acestui temei își găsește rațiunea și dacă avem în vedere natura juridică compensației legale, ca și mod de stingere a obligației, instanța fiind chemată doar a constata stingerea obligațiilor, dat fiind faptul că obligațiile se sting în virtutea legii.
În ce privește invocarea OG 77/1999 și HG685/1999 instanța reține că aceste acte normative instituie proceduri speciale în ipoteza compensației convenționale. Ele nu abrogă dispozițiile art. 1143 și următoarele cod civil care reglementează compensația legală și nu impun condiții noi cu privire la această instituție. Singurele condiții pentru constata că a operat o compensație legală sunt cele ce decurg din art. 1143 - 1144 Cod civil și anume să existe două obligații reciproce între aceleași persoane, creditorul fiecărei obligații fiind concomitent debitorul celeilalte, obligațiile reciproce au ca obiect suma de bani, obligațiile reciproce au caracter cert, lichid și exigibil. . acestor condiții au ca efect stingerea de plin drept, în virtutea legii și fără intervenția părților (chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta - art. 1144) a obligațiilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele, în situația de față obligația cea mai mică fiind cea solicitată de reclamantă, în cuantum de 567.116,44 RON. Având în vedere modul în care operează compensația legală și împrejurarea că din punct de vedere a intimatei creanța era stinsă până la data deschiderii procedurii falimentului L, se justifică faptul că intimata nu s-a înscris la masa credală.
Instanța reține că apelanta nu a invocat apărări nici cu privire la cuantumul sumei compensate și nici la raporturile obligaționale dintre părți.
Constatând că în mod legal instanța de fond a constatat întemeiată compensația legală, această instanță urmează a respinge apelul cu privire la cererea reconvențională ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul comercial al apelantei - reclamanteC,- prin lichidator judiciar C, EXPERT" L B, împotriva sentinței civile nr. 643/19.04.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - în contradictoriu cu intimata - pârâtă cu privire la cererea reconvențională.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac - - | JUDECĂTOR 2: Morina Napa - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.
tehnored. 4 ex.
20/24 oct. 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Morina Napa, Viorica Zaharia
