Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 62

Ședința publică din data de 30 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Nițu Teodor

JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în com., jud. B împotriva sentinței nr. 1334 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în com., sat, jud. B,SC, cu sediul în com., jud. B, domiciliat în com., jud. B,A, domiciliat în com., jud. B, domiciliat în com., jud. B și, domiciliată în com., jud.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 18.10.2007 sub nr- reclamanta (fostă ) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a unor bunuri ale SC.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este asociată, împreună cu pârâtul fostul său soț cu care se află în divergență de mult timp, la SC . A mai arătat reclamanta că pârâtul, de conveniență cu numiții G, A, și a încheiat contracte de vânzare-cumpărare - facturi asupra unor bunuri ale societății, cu scopul de a nu mai fi reținute în patrimoniul acesteia cu ocazia retragerii sale din societate. Aceste vânzări s-au făcut fără ca pârâtul să dețină un mandat din partea societății, fără să existe o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaților, scopul fiind evidenta sa fraudare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, arătând că afirmațiile reclamantei nu sunt reale.

A considerat pârâtul acțiunea introdusă de reclamantă are scopul de a-l pune într-o lumină nefavorabilă în procesul de partaj între cei doi ca foști soți, proces ce se află în faza de apel pe rolul Tribunalului Buzău, deoarece nu a efectuat nicio înstrăinare de bunuri din firmă fără acordul soției și tot timpul aceasta a avut acces la actele firmei până în apropierea datei de 22.10.2006 când s-au despărțit în fapt, aspect precizat și de către martora propusă de reclamantă.

Prin sentința nr. 1334 din data de 13 noiembrie 2008 Tribunalul Buzăua respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții, SC, G, A, și.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamanta (fostă ) și pârâtul au fost concubini și ulterior soți, iar prin contractul de societate autentificat sub nr.16856 din 9.12.1992 au înființat societatea în nume colectiv SC cu sediul în com., județul B având ca obiect de activitate achiziție, producție și comercializare an gros și cu amânuntul de mărfuri alimentare și nealimentare, băuturi alcoolice, etc. conform cap.IV din contractul de societate. În urma unor neînțelegeri dintre cei doi soți s-a produs despărțirea în fapt a acestora care a culminat cu intentarea unei acțiuni de divorț aflată în curs de soluționare.

Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a facturilor fiscale depuse în copie la dosar cu precizarea că pentru înstrăinarea bunurilor respective pârâtul nu a avut mandat din partea sa, înstrăinarea fiind făcută în mod abuziv pentru ca bunurile să nu fie împărțite in cadrul procesului de retragere din societate a reclamantei.

Tribunalul a considerat că cererea reclamantei este neîntemeiată deoarece potrivit cap.VI din contractul de societate " societatea va fi administrată de către cei doi asociați. Cei doi asociați sunt singurii împuterniciți să reprezinte societatea în întreaga activitate și răspund solidar de orice afacere încheiată în numele societății.". În aceste condiții și față de dispozițiile contractului de societate tranzacțiile încheiate de oricare dintre părți îi erau opozabile și celeilalte răspunderea lor fiind solidară.

În al doilea rând instanța a avut în vedere faptul că societatea in nume colectiv, respectiv SC, este o societate de persoane și nu de capitaluri, fiind constituită în considerarea persoanelor care o alcătuiesc și nu atât a capitalului subscris și vărsat.

Aceasta presupune că părțile au o calitate specială, aceea de rude, în speță de concubini și soți, și că dispun de un mandat tacit reciproc în ceea ce privește efectuarea actelor de administrare a firmei fapt ce rezultă, așa cum am arătat mai sus, și din cap.VI din contractul de societate. În același timp, din probatoriile administrate în cauză a rezultat că nu se obișnuia ca la încheierea unei tranzacții să se emită o hotărâre a celor doi acționari ai societății în nume colectiv, fiecare dintre aceștia putând încheia afaceri în numele societății.

Totodată, nu au fost invocate și dovedite motive de nulitate absolută a facturilor fiscale la care s-a făcut referire mai sus, iar în ceea ce privește marea majoritate a bunurilor înstrăinate potrivit facturilor, sunt bunuri mobile care potrivit dispozițiilor art.1909 cod civil "posesia de bună credință valorează titlu de proprietate" iar reclamanta nu a făcut dovada relei credințe a dobânditorilor acestor bunuri.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond și-a motivat soluția prin faptul că cei 2 asociați sunt și administratori și sunt singurii împuterniciți să reprezinte societatea și ei răspund solidar de orice afacere încheiată în numele societății, precum și faptul că societatea ar fi una de persoane și nu de capitaluri, iar părțile au o calitate specială, aceea de rude care dispun de un mandat tacit reciproc.

În opinia apelantei aceste susțineri ale instanței de fond ar fi fost valabile dacă nu ar fi existat intenția vădită a pârâtului de a spolia pe reclamantă și pe societate de bunuri. . de bunuri au fost realizate cu câteva zile înainte de alungarea reclamantei din domiciliul conjugal, pe prețuri derizorii, către rudele pârâtului.

Mai arată apelanta că pârâtul a pretins că au fost furate actele societății, tocmai pentru a nu justifica în fața instanței și a expertului desemnat destinația sumelor de bani obținute din pretinsele vânzări, deoarece "dacă banii obținuți din vânzarea bunurilor ar fi fost depuși în societate și contabilizați ca atare, aceștia urmau să fie concretizați în beneficii."

Pe de altă parte, plângerea penală formulată pentru așa-zisa spargere și sustragere a documentelor contabile a fost clasată, deoarece pârâtul nu s-a prezentat pentru a da relații și a participa la cercetarea la fața locului, existând chiar și o declarație a unui martor, potrivit căreia pârâtul ar fi înscenat furtul documentelor după ce le-a distrus prin incediere.

Apelanta susține și faptul că dispozițiile art. 1909 Cod civil nu sunt aplicabile în speță, deoarece vânzarea fictivă realizată către rudele pârâtului infirmă așa-zisa bună credință a cumpărătorilor invocată în motivarea sentinței.

Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este fondat potrivit următoarele considerente:

Analizând actele dosarului rezultă că reclamanta și pârâtul, foști soți în prezent divorțați potrivit sentintei nr 811/18.12.2006, au înființat la data de 9.12.1992 societatea în nume colectiv cu o participare de capital social de 50% fiecare.

Potrivit art. VI din contract s-a stabilit ca societatea să fie administrată de către cei doi asociați, singurii împuterniciți să o reprezinte în întreaga activitate și răspund solidar de orice afacere încheiată în numele societății. Așa cum rezultă din facturile depuse la dosar, pârâtul înstrăinează o serie de bunuri care aparțin patrimoniului societății, fără consimțământul celuilat asociat administrator.

Bunurile vândute sunt unele mobile, printre care și un autoturism, dar și bunuri imobile, respectiv spațiul comercial. Vânzările efectuate însă numai de către unul din administratorii asociați fără consimțământul celuilalt (fiecare dintre ei având o participare egală de câte 50% din capitalul social) sunt lovite de nulitate.

Cele reținute de instanța de fond, în sensul că societatea în nume colectiv cum este și cea de față este una de persoane și nu de capitaluri și că asociații acesteia dispun de un mandat tacit reciproc în ceea ce privește efectuarea actelor de administrare a bunurilor ce compun patrimoniul societății, sunt corecte în raport cu dispozițiile legale care reglementează funcționarea acestui tip de societate.

In cauza însă, instanța de fond nu a avut în vedere în primul rând că de fapt pârâtul, unul dintre administratorii asociați prin vânzările făcute nu a întreprins un act de administrare, ci unul de dispoziție și mai mult fără a aduce în societate valoarea de înlocuire a vânzărilor.

Mai mult, este cert că, așa cum rezultă din actele dosarului, raporturile dintre cei doi asociați soti, la data vânzărilor, erau deteriorate, vânzările au fost făcute către cunoscuții și rudele pârâtului, ceea ce denotă reaua-credință a acestuia.

La pronuntarea soluției, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pârâtul, prin vânzările făcute, a încălcat dispozițiile imperative cuprinse în art. 78 și 80 din legea 31/1990. Astfel, art. 78 alin.1 din Legea nr. 31/1990 arată că dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni ce depășește limitele operațiunilor obișnuite comerțului pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înștiințeze pe ceilalți administratori înainte de aoî ncheia, sub sancțiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta. Art. 80 din același act normativ prevede, la rândul său că asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane, este obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.

Or, în cauză, prin vânzările făcute, pârâtul, ca administrator, nu se poate susține că a acționat în limitele unui comerț obișnuit atunci când a vândut toate bunurile societății fără consimțământul celuilalt asociat-administrator și, mai mult, s-a dovedit din expertiza efectuată în cauza că nu a restituit societății beneficiile care au rezultat din vânzări.

În cauză însă, actele de vânzare sunt lovite de nulitate deoarece aceste operațiuni de dispoziție au fost făcute fără consimțământul celuilalt administrator, astfel că nu se poate reține că operează mandatul tacit.

Mandatul tacit operează numai în cazul administrării de bunuri, ceea ce nu se regăsește în cauză.

Față de considerentele reținute, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 197 Cod pr.civilă, va admite apelul reclamantei, va schimba în tot sentința și pe fond va admite acțiunea reclamantei și va constata nulitatea absolută a actelor de vânzare a bunurilor societății, respectiv a facturilor fiscale nr. 009/14722/02/2006, -, -/2006, -/2006 și -/2006.

In cauză urmează a se face și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, în sensul că intimatul va fi obligat să plătească apelantei suma de 2080 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECID E

Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în com., jud. B împotriva sentinței nr. 1334 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în com., sat, jud. B,SC, cu sediul în com., jud. B, domiciliat în com., jud. B,A, domiciliat în com., jud. B, domiciliat în com., jud. B și, domiciliată în com., jud.

Schimbă în tot sentința atacată. Admite acțiunea formulată de reclamanta.

Constată nulitatea absolută a actelor de vânzare a bunurilor societății, respectiv a facturilor fiscale nr. 009/14722/02/2006, -, -/2006, -/2006 și -/2006.

Obligă pe intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 2080 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.

Președinte Judecător

- - - -

Grefier

- -

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. / - 10 ex./15.05.2009

Dosar fond - - Tribunalul Buzău

Jud. fond

Președinte:Nițu Teodor
Judecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Ploiesti