Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 65
Ședința publică din data de 06 mai 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâții SC C- cu sediul în B, BD -,. 1C,. 2, Cod poștal -, Județ B și G domiciliată în B, BD -,. 1C,. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.319 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B, nr. 122, Cod poștal -, Județ B și intimatul chemat în garanție OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, -,. 2. Cod poștal -, Județ
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții pârâti SC Com 94 SRL prin administrator G și apelanta pârâtă G și intimata reclamanta personal, lipsind intimatul chematul în garanție ORC
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care:
Intimata reclamanta depune la dosar întâmpinare însoțită de copia actului adițional autentificat sub nr. 894/13.05.1997, balanțele de verificare din 31 mai 1997,31.12.1997,cerere de eliberare autorizație de construcție, din 8 mai 2001, acte cunoscute de apelanta pârâtă.
Curtea, înmânează copie de pe întâmpinare apelantei pârâte G.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de administrat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta pârâtă G având cuvântul arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, cuprinzând motive străine de natura pricinii iar natura și înțelesul vădit al actului dedus judecății a fost greșit interpretat. Astfel, în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea intimatei fiind introdusă la 10 ani de la publicarea actului adițional a cărei anulare se solicită, atribuind reclamantei mai mult decât a cerut.
Învederează că nu se poate vorbi că actul adițional 894 nu a produs efecte pentru că din 13.05.1997, când apelanta pârâtă rămâne asociat unic în societate, întreaga responsabilitate administrativă și juridică i-a revenit acesteia, preluând societatea cu patrimoniul zero iar prin muncă sa creând patrimoniul existent în societate, defunctul GGi -a cesionat partea sa de capital social.
Întrucât actul adițional a fost anulat în totalitate rezultă că prima instanță a dispus și cu privire la intrarea în societate a apelantei G, încălcând astfel principiul voinței părților cu privire la constituirea unei societăți comerciale cu răspundere limitată conform art. 1 din Legea 31/1990 și acordând ceea ce nu s-a cerut. Referitor la cesionarea părților sociale, instanța fondului a făcut aplicabilitatea art. 1307 din codul civil care interzice în general vânzarea între soți, apreciind că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și contractelor comerciale.
Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței iar pe fond respingerea cererea de chemare în judecată.
Intimata reclamanta arată că, ICCJ prin decizia nr. 1367/8.04.2008 pe calea deciziei de casare, a dezlegat situația intrării sau retragerii asociaților din societatea comercială, întrucât aceste probleme au fost deja soluționate.
Invederează că prin actul adițional a cărei anulare a solicitat-o, s-a urmărit de fapt crearea unei aparențe juridice fără acoperire în realitate, societatea fiind condusă și după data de 13.05.1997, tot de către fratele său G G, iar după decesul acestuia în 2003, societatea și-a încetat practic activitatea.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată inițial la ribunalul Buzău sub nr.1080/2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C- pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului adițional autentificat sub nr.894 din 13.05.1997, prin care defuntul său frate GGa cesionat soției G părțile sociale reprezentând întreg capitalul subscris pentru constituirea societății, contrar prevederilor art. 1307 cod civil, care interzic vânzarea între soți.
Mai arată reclamanta că în calitate de moștenitoare a defunctului său frate, venind la succesiune prin reprezentarea tatălui G, decedat la 12.04.2003, a invocat nulitatea acestui act și în cadrul procesului de partaj succesoral aflat pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr.1494/2006, dar s-a apreciat că asupra acestei împrejurări nu se poate pronunța decât instanța comercială - Tribunalul Buzău.
În dovedirea acțiunii sale, reclamanta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: act adițional nr.894/13.05.1997 și IAP din 17.11.2006 - dosar nr.1494/2006.
Pârâta în conformitate cu disp art.115-118 cod proc.civ. a formulat întâmpinare invocând pe această cale excepția de tardivitate, întrucât actul a cărui anulare se solicită a început să-și producă efecte din 1997, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă în cursul anului 2007.
Prin sentința comercială nr.593/20.03.2007, Tribunalul Buzăua admis excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât termenul general de prescripție este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958, iar în speță acest termen a început să curgă din momentul înscrierii cesiunii părților sociale menționate în actul adițional a cărui anulare s-a solicitat la Monitorul Oficial, considerându-se prescrisă acțiunea formulată de reclamantă, după aproape 6 ani de la data publicării actului adițional în,conform sentinței nr. 4955/13.06.1997 a Judecătoriei Buzău, prin care s-au autorizat modificările în actul constitutiv al SC Com 94 SRL B - fila 16 dosar fond.
Prin decizia nr.126/18.06.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței sus menționate, ca nefondat, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale ale legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, modificarea actelor constitutive prin cesionarea părților sociale putând a fi valabil făcută, chiar dacă părțile au calitatea de soți, prevalând calitatea acestora de comercianți și aplicabilitatea legii comerciale, nefiind incidente în cauză prevederile art. 1307 civ.
Instanța de apel, a considerat că față de dispozițiile art. 5 din Legea 26/1990 și față de data publicării modificărilor intervenite în actul constitutiv al societății la Monitorul Oficial, termenul de 3 ani pentru atacarea acestora de către terți, prevăzut de art. 3 din decretul 167/1958 a fost cu mult depășit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis însă recursul reclamantei prin Decizia nr.1367/8.04.2008, a casat decizia recurată și sentința nr.593/20.03.2007 a Tribunalului Buzău și a trimis cauza pentru soluționarea pe fond a cererii.
Pentru a pronunța această soluție instanța supremă a considerat că sunt incidente cauzei dispozițiile imperative ale art. 1307 civ. care interzic vânzarea între soți, în scopul împiedicării acestora de a realiza donații irevocabile, sub aparența unor vânzări sumulate, fiind astfel apărare interesele tuturor moștenitorilor, inclusiv a celor rezervatari sau care beneficiază de raportul donațiilor, nerespectarea acestei interdicții conducând la nulitatea absolută a contractului, concluzie aplicabilă și în cazul vânzărilor comerciale, potrivit prevederilor art. 1 din codul comercial.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată sub nr. 2395/2008, la ribunalul Buzău.
În reluarea ciclului procesual pârâta SC C- a solicitat introducerea în cauză a numitei G, aceasta fiind parte în actul adițional a cărui desființare s-a solicitat.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare invocând prin aceasta prescripția dreptului la acțiune, potrivit decretului nr.167/1958 - art. 3, formulând cerere de chemare în garanție a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, care a fost introduc în cauza în calitate de chemat în garanție la termenul de judecată din 10.12.2008, potrivit încheierii de la fila 21 dosar tribunal.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri,prin sentința nr. 319 din 17.02.2009 Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiuneinvocat de pârâta G, deoarece sancțiunea operațiunii de vânzăre între soți este nulitatea absolută,iar în aceste condiții dreptul la acțiune este imprescriptibil potrivit disp. art.2 din decretul nr.167/1958.
Prin sentința sus menționatăs-a admis în fond acțiunea reclamanteipentru următoarele considerente: prin actul adițional autentificat sub nr. 894/13.05.1997 la Biroul Notarial Individual,asociatul unic G G - administrator al SC C- a aprobat intrarea în societate a soției sale, G, căreia i-a cesionat întregul capital în valoarea de 200.000 lei, fostul asociat unic retrăgându-se din societate - fila 10 dosar fond.
Prima instanță a constatat că părțile din acest act au avut calitatea de soți la momentul înstrăinării părților sociale, iar disp. art.1307 cod civil care interzic vânzarea între soți sunt deopotrivă aplicabile și contractelor de vânzare cumpărare comerciale, conform art. 1 cod comercial.
S-a considerat că interdicția vânzării comerciale între soți este menită să apere principiul revocabilității donațiilor dintre aceștia și totodată să ocrotească pe moștenitorii și creditorii soțului vânzător împotriva unor acte frauduloase ale soților.
S-a reținut că reclamanta are vocație succesorală, în calitate de soră a defunctului G G decedat la 23.02.2003, la deschiderea succesiunii acestuia având vocație succesorală: pârâta G în calitate de soție supraviețuitoare, G în calitate de ascendent privilegiat- tatăl defuntului și reclamanta în calitate de colateral privilegiat, iar la data de 12.04.2003 a decedat și succesibilul, fără ca acesta să fi acceptat succesiunea fiului său G
Tribunalul Buzăua concluzionat că nerespectarea interdicției cu privire la vânzarea între soți, conduce la nulitatea absolută a contractului, aplicarea acestei sancțiuni putând fi cerută inclusiv de moștenitorii ocrotiți, scopul legii fiind în esență protejarea acestora împotriva unor acte frauduloase ale soților, iar efectele nulității se produc ex tunc, cu consecința repunerii părților în situația în care se aflau mai înainte de încheierea contractului.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, instanța de fond a admis-o doar pentru opozabilitate, ORC fiind obligat să menționeze în baza de date hotărârile judecătorești, privind modificarea actelor constitutive ale societăților comerciale.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC Com 94 SRL B, prin reprezentantul său legal pârâta G, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele:
- In mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție a Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru opozabilitate, fără a se indica temeiul de drept al acestei soluții și fără a se dispune nimic privind acestă cerere, prin dispozitivul hotărării sentinței atacate.
- S-a interpretat greșit conținutul actului adițional autentificat sub nr 894/1997, deoarece acesta nu privește numai cesionarea părților sociale de către defunctul GGp ârâtei G, soție supraviețuitoare, ci și intrarea acesteia în societate, prin soluția pronunțată, Tribunalul B încălcând principiul voinței părților la constituirea unei societăți comerciale cu răspundere limitată, conform art. 1 din legea 31/1990 rep. și acordând intimatei reclamante ceea ce nu a cerut.
- In mod nelegal s-au aplicat art. 1307 civ. și art. 1 din codul comercial, care nu au incidență în cazul cesiunii părților sociale, conform art. 202 din Legea 31/1990 rep. transmiterea părților sociale între soți nefiind prohibită de lege și nefiind prezumat caracterul fraudulos al actului, fiind necesare administrarea de probatorii pentru a se dovedi o asemenea fraudă, apelanta apreciind că hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii și înțelesul vădit al actului dedus judecății.
- Greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece intimata reclamantă ar fi putut contesta actul adițional, în calitate de terț în termen de 3 ani de la data publicării acestuia în, potriviti art. 5 din Legea 26/1990 privind Registrul Comerțului, ori intimata reclamantă a introdus această acțiune după 10 ani de la data îndeplinirii formelor de publicitate prevăzute de lege.
- Există contrarietate între considerentele hotarării, în care se vorbeste de nulitatea contractului și dispozitivul hotărârii, prin care se constată nulitatea actului adițional.
- Nu se poate considera că respectivul act adițional nu a existat niciodată și că nu a produs efecte, așa cum eronat motivează prima instanță, deoarece de la data încheierii acestuia - 13.05.1997, pârâta Gad evenit asociat unic, cu întreaga responsabilitate administrativă și juridică ce corespunde acestei calități, a semnat toate tranzacțiile bancare și comerciale în numele societății, ca reprezentant legal al acesteia, a reprezentat scoietatea în fața organelor fiscale de control și a semnat procesele verbale de verificare, așa încât nu se poate concluziona că respectivul act adițional nu a produs efecte.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozitiile legale incidente,Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica apelantei ce vizează admiterea pretins greșită a cererii de chemare în garanție a Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Buzău, deoarece nu s-a indicat temeiul de drept al acestei soluții, în legătură cu care nu s-au menționat nici un fel de detalii în dispozitivul sentinței, este nefondată, deoarece neindicarea temeiului de drept - art. 60 pr.civ. în baza căruia această cerere a fost soluționată, nu atrage măsura respingerii respectivei cereri, iar lipsa unor precizări din dispozitivul sentinței cu privire la respectiva cerere de chemare în garanție poate fi complinită pe calea prev. de art. 281/1 civ. printr-o cerere de lămurile a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotarârii.
De altfel, aceste nereguli nu pot fi invocate decât de partea care s-ar fi putut considera direct vătămată, respectiv chemata în garanție ORC
Apelanta a mai invocat interpretarea pretins greșită a conținutului actului aditional autentificat sub nr 894/1997, de către instanța de fond, ori este adevărat că prin acest act adițional apelantei pârâte G i-a fost încuviințată intrarea în societate, de către asociatul unic de la acea dată - defunctul său soț G G, însă prima instanță a interpretat acest act ținând cont de regulile instituite de art 977 și urm. Cod civil, precum și de dispozițiile art. 315(1) pr.civ. potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de recurs este obligatorie pentru judecătorul fondului, în caz de casare a hotărârii, deoarece din cuprinsul acestui act rezultă fără îndoială că măsura s-a dispus tocmai în scopul de a li se putea cesiona părțile sociale ce reprezentau întreg capitalul social al SC Com 94 SRL B, operațiune interzisă de art. 1307 civ. și art. 1 com.
Imprejurarea că în considerentele sentinței Tribunalul Buzăus -a referit la nulitatea contractului și nu a actului adițional în litigiu - pag. 2 alineat 11 din hotărâre, nu atrage nelegalitatea acesteia, mai ales că această mențiune cuprinde o interpretare de maximă generalitate a dispozițiilor art. 1307 civ. fără referite concretă la speță.
Problema prescripției dreptului la acțiune a fost în mod irevocabil rezolvată de ICCJ, prin decizia nr. 1367 din 8.04.2008, care a constatat că este imprescriptibil dreptul la acțiune privind contatarea nulității vânzării între soți, conform art. 2 din dec. nr 167/1958, pentru acest motiv cauza greșit soluționată pe excepție de către instanțe, a fost trimisă spre rejudecare, pe fond, ca urmare a admiterii recursului reclamantei și a casării hotărârilor pronunțate, prin care acțiunea acesteia fusese respinsă ca prescrisă - sentința nr. 593/2007 a Tribunalului Buzău, mentinută prin decizia nr. 126/2007 a P, instanța de apel nemaiputând pune în discuție această excepție, la rejudecarea pricinii.
Instanța de recurs s-a pronunțat și asupra aplicabilității, în speță, a prevederilor art. 1307 civ. și respectiv ale art. 1 cod comercial, concluzionând că interdicția vânzării între soți este aplicabilă și în cazul cesiunii părților sociale, astfel că dezlegarea dată pricinii de către Tribunalul Buzău este rezultatul aplicării prevederilor art. 315 alin. 1 civ. această problemă de drept dezlegată nemaiputând comporta discuții și critici cu prilejul reluării judecății.
Cosntatând că sentința atacata este legală și temeinică, în baza art. 296 civ. Curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții SC C- cu sediul în B, BD -,. 1C,. 2, Cod poștal -, Județ B și G domiciliată în B, BD -,. 1C,. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.319 din 17.02.2009 pronunțată de
Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B, nr. 122, Cod poștal -, Județ B și intimatul chematul în garanție OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU cu sediul în B, -,. 2. Cod poștal -, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședinta publică azi, 6 mai 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DD/
6 ex/19.05.2009
nr- Tribunalul
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
