Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.76/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 2 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul CABINET DE AVOCAT - împotriva sentinței civile nr.109/C din 30 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa apelantului pârât Cabinet de Avocat -, a intimatei reclamante Bank și a intimatelor pârâte, Fabrica de VK și Compania de Publicitate
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 iunie și 2 iulie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 109/30.01.2009, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta Bank în contradictoriu cu pârâții Cabinet individual Avocat, Fabrica de VK. și Compania de Publicitate și în consecință a constatat nulitatea absolută a următoarelor contracte de cesiune de creanță: nr. 10/4.10.2007, nr. 11/4.10.2007 și 12/4.10.2007.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresele nr.5/19.09.2007, nr.6/20.09.2007 și nr.7/20.09.2007 emise în Dosarele execuționale nr.5/P/EB/2007, nr.6/P/EB/2007 și nr.7/P/EB/2007 reclamanta, în temeiul art.452 și următoarele Cod procedură civilă, a dispus înființarea popririi fără somație asupra tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare și oricăror bunuri mobile incorporale, deținute la BEJ de către pârâtele societăți comerciale.
La data de 2.10.2007 BEJ a restituit reclamantei adresele mai sus identificate cu motivarea că sumele recuperate pentru societățile pârâte nu se află în posesia biroului de executare silită, fiind consemnate pe recipisa bancară nr.963/12.04.2007, la dispoziția executorului judecătoresc.
La data de 3.10.2007 BEJ înaintează reclamantei procesul verbal de eliberare și distribuție a sumelor realizate prin executare silită încheiat la data de 3.05.2007 urmând a se proceda la defalcarea recipisei nr.963/12.04.2007 în valoare de 1.590.000 lei, sumă ce reprezintă preț obținut din executarea silită imobiliară asupra debitoarei HR
La data de 4.10.2007 s-au încheiat Contractele de cesiune de creanță nr.10, nr.11 și nr.12 potrivit cărora pârâtele 2, 3 și 4, în calitate de cedente transmit pârâtului 1, în calitate de cesionar creanțele identificate în respectivele contracte.
Prin Declarațiile de acceptare creanță nr.2356/5.10.2007, nr.2357/5.10.2007 și nr.2358/5.10.2007 HR a declarat că acceptă schimbarea creditorilor inițiali cu cesionarul și a fost de acord cu eliberarea către cesionar, respectiv către pârâtul 1, tuturor sumelor rezultate din executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr.619/2006 al BEJ.
Prin cele trei adrese înregistrate la data de 5.10.2007 la BEJ în dosarul execuțional nr.619/2006 pârâtul 1 solicitat, în temeiul contractelor de cesiune încheiate, virarea creanțelor cuvenite fostelor creditoare în contul său.
Potrivit adreselor nr.5368/22.10.2007, nr.5369/22.10.2007 și nr.5370/22.10.2007 BEJ a adus la cunoștința reclamantei că sumele ce s-ar fi cuvenit pârâtelor 2, 3 și 4 nu se mai pot popri urmare cesiunilor intervenite.
Prin adresa nr.544/24.10.2007 BEJ a solicitat reclamantei să procedeze de îndată la virarea sumei de 441.017,91 lei în contul pârâtului 1.
Prin adresa nr.5509/26.10.2007 pârâtul 1 solicitat reclamantei să îi vireze suma de 441.017,91 lei în contul său bancar.
Conform art.948 cod civil două din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta și existența unei cauze licite.
Susținerile reclamantei în sensul că actele de cesiune încheiate sunt lovite de nulitate absolută deoarece pârâtului 1 îi sunt incidente dispozițiile art.30 din Statutul profesiei de avocat sunt nefondate, prin întocmirea acestor acte de cesiune pârâtul 1 neefectuând fapte personale de comerț deoarece plata prețului cesiunii este efectuată prin compensare cu onorariile datorate pârâtului 1 de pârâtele 2, 3 și 4.
Susținerile reclamantei în sensul că actele de cesiune de creanță sunt nule absolut întrucât au o cauză juridică ilicită, intenția părților fiind aceea de a frauda interesele reclamantei sunt neîntemeiate. Faptul că cele trei contracte de cesiune de creanță au fost încheiate ulterior înființării popririi în Dosarele execuționale nr.5, 6 și 7/P/EB/2007 nu dovedește frauda, respectiv scopul mediat al pârâtelor de a face imposibilă recuperarea creanțelor de către reclamantă ori de a ocoli dispozițiile legale în Dosarul de executare silită nr.619/2007 al BEJ.
Potrivit art.1309 Cod civil avocații nu se pot face cesionari de drepturi litigioase care sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își exercită funcția, sub sancțiunea nulității.
În speță, natura juridică a contractelor de cesiune nu poate fi calificată ca fiind vânzare de drepturi litigioase, titlurile executorii care constată creanțele transmise nefăcând obiectul vreunei judecăți.
În conformitate cu art.45 Cod comercial contractul litigios prevăzut de art.1402, art.1403 și art.1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.
Astfel cum am arătat mai sus, în speță nu ne aflăm în prezența unor drepturi litigioase deoarece titlurile executorii constatatoare ale creanțelor nu fac obiectul vreunei judecăți.
Însă, acțiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată analizând cauza prin prisma încălcării prevederilor art.452 și art.454 alin.2 Cod procedură civilă conform cărora sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, respectiv în adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin.1 terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Se constată astfel că reclamanta, în vederea recuperării creanțelor sale, a întocmit Dosarele execuționale nr.5, 6 și 7/P/EB/2007 și a înaintat BEJ la data de 19.09.2007 și de 20.09.2007 adresele de înființare a popririi față de faptul că în Dosarul execuțional nr.619/2006 li se cuveneau pârâtelor - societăți comerciale sume de bani ca urmare a executării silite imobiliare asupra debitoarei pârâtelor 2, 3 și 4, HR
Cu toate că sumele de bani, titlurile de valoare și oricare bunuri mobile incorporale deținute de pârâtele 2, 3 și 4 au fost indisponibilizate prin înființarea popririlor de către Corpul Executorilor Bancari acestea au făcut obiectul actelor de cesiune încheiate, iar BEJ a răspuns inițial în sensul că nu poate avea calitatea de terț poprit și, ulterior, a precizat că sumele ce s-ar fi cuvenit pârâtelor mai sus identificate nu se mai pot popri ca urmare a cesiunilor intervenite între pârâți.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Cabinet de Avocat, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
Apelantul critică sentința sub aspectul constatării acțiunii ca fiind întemeiată prin prisma încălcării dispozițiilor art. 452 și 454 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se susține în acest sens că instanța de fond nu era învestită să verifice dacă executorul a respectat dispozițiile imperative ale art. 454 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece acest aspect nu constituie un motiv de nulitate absolută a contractelor. Considerentele sentinței sunt specifice analizei unei contestații la executare ori, în speță, obiectul pricinii îl constituie cercetarea motivelor de nulitate absolută invocate de reclamantă.
Deși acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor, fiind întemeiată pe dreptul comun, instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile legale ce nu țin de dreptul comun și nici de fondul dreptului ci care vizează o procedură specială, și anume executarea silită.
În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile ce reglementează executarea silită, întrucât nu suntem în cadrul unei contestații la executare ci într-o acțiune pe drept comun. În speță, nu se poate considera acțiunea ca având natura juridică a unei contestații la executare, cauza de față necircumscriindu-se niciunuia din cazurile prevăzute de art. 399 Cod procedură civilă. Mai mult, o asemenea contestație ar fi fost tardiv introdusă, după împlinirea termenului legal de 15 zile.
Admițând acțiunea, prima instanță nu arată care este cauza de nulitate a contractelor de cesiune atacate. Prima instanță nu arată ce fel de nulitate se circumscrie considerentelor sale privind încălcarea dispozițiilor art. 452 și 454 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se mai susține că instanța face o greșită aplicare a dispozițiilor art. 452 alin. 2 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
- Sumele de bani asupra cărora reclamanta ar fi dorit instituirea unei popriri nu puteau fi poprite căci potrivit dispozițiilor art. 452 alin. 2 Cod procedură civilă nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
În speță, aceste sume de bani sunt consemnate într-un cont cu afectațiune specială, pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc, în dosarul execuțional, de către adjudecatarul imobilului proprietatea debitorului HR. Fiind o procedură specială, debitorul nu poate dispune în mod liber de prețul obținut. Executorul judecătoresc este cel căruia legea îi conferă dreptul de dispoziție asupra sumei consemnate pe recipisă.
- Executorul judecătoresc nu poate avea calitatea de terț poprit, nu este subiect al vreunui raport obligațional și nu datorează bani creditorului.
- Sumele de bani asupra cărora reclamanta ar fi dorit instituirea unei popriri nu aparțineau pârâtelor 2,3 și 4, ci lui HR, cu titlu de preț obținut ca urmare a vânzării imobilului la licitație. Asupra acestor sume executorul avea doar dreptul de a dispune în numele și pe seama debitorului. Ele nu aparțineau executorului.
- Instanța face o confuzie între obiectul contractelor de cesiune, reprezentat de dreptul de creanță izvorât din sentința judecătorească, biletele la ordin și/sau CEC-uri, pe de o parte și sumele cuprinse în procesul verbal de distribuție a prețului întocmit de executorul judecătoresc și care vor fi obținute prin executarea silită a debitorului, pe de altă parte. Între acestea nu se poate pune semnul egal, având o natură juridică diferită și izvoare de drept diferite.
Cererile de poprire la care face referire reclamanta au fost efectuate în alte dosare execuționale, unde debitoarele erau pârâte. Nu se pot efectua acte de procedură încrucișate în cadrul unor dosare de executare diferite și aparținând unor executori diferiți. Fiecare executor este ținut a îndeplini acte de procedură doar strict în legătură cu raportul creditor - debitor ce face obiectul respectivului dosar al său. Astfel, nu era posibilă înființarea vreunei popriri în dosarul 619/2006 decât dacă această poprire viza debitorul din acel dosar,.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării intimata susține că soluția primei instanțe este corectă. În plus, solicită a se avea în vedere și motivele de nulitate pe care le-a invocat prin acțiune.
Examinând sentința atacată în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Instanța de fond a înlăturat toate motivele de nulitate invocate prin acțiune dar a anulat contractele pentru un motiv care nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, încălcarea dispozițiilor art. 454 alin. 2 Cod de procedură civilă. Pe lângă faptul că instanța s-a pronunțat asupra unei probleme care nu a fost dedusă judecății, depășind astfel limitele învestirii sale, încălcarea de către executorul judecătoresc a unor dispoziții procedurale referitoare la poprire nu pot duce la nulitatea contractelor de cesiune de creanță încheiate de către unii din creditori din procedura executării cu un terț. Nerespectarea dispozițiilor procedurale în cadrul executării silite putea constitui temeiul anulării formelor de executare, în cadrul unei contestații la executare.
Din acest punct de vedere criticile aduse de apelantă sentinței sunt întemeiate.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, urmează a se analiza și temeinicia acțiunii prin prisma motivelor invocate de reclamantă.
Cu privire la incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat cu faptele personale de comerț, din dispozițiile art. 30 din Statutul profesiei de avocat rezultă că sancțiunea pentru încălcarea acestei interdicții este de natură disciplinară, neavând efecte asupra validității actelor de comerț săvârșite. Ca urmare, contractele nu pot fi declarate nule pentru acest motiv.
Sub aspectul cauzei, cu toate că apărările făcute de pârâtul apelant referitoare la stingerea datoriilor pe care cele trei societăți le avea față de el, cu titlu de onorariu de avocat prin aceste cesiuni de creanță nu sunt justificate, valoarea creanțelor cesionate fiind cu mult superioare acestor datorii, față de dispozițiile art. 967 alin. 2 Cod civil, în conformitate cu care cauza este prezumată până la dovada contrarie, și art. 1169 Cod civil, care instituie obligația celui care face o afirmație în fața instanței de aod ovedi, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada afirmațiilor sale referitoare la cauza ilicită a celor trei contracte. Dacă în privința societăților cedente, debitoare ale reclamantei, intenția de se sustrage de la plata datoriilor către reclamantă poate fi prezumată, nu s-a dovedit intenția pârâtului apelant de a frauda interesele reclamantei, astfel că în mod corect acest motiv de nulitate nu a fost reținut de instanța de fond.
Referitor la motivul de nulitate prevăzut de art. 1309 Cod civil, în conformitate cu care judecătorii, procurorii și avocații nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competența curții de apel în a cărui circumscripție își exercită funcția sau profesia, se constată că nerespectarea acestei interdicții, întemeiată pe un motiv de ordine publică se sancționează cu nulitatea absolută.
Prima instanță a considerat că natura juridică a contractelor de cesiune nu poate fi calificată ca fiind vânzare de drepturi litigioase, titlurile executorii care constată creanțele transmise nefăcând obiectul unei judecăți.
Aceste titluri executorii făceau însă obiectul executării silite începute în dosarul execuțional nr. 619/2006 al. Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil, în cadrul căreia intervine forța de constrângere a statului pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu.
Această fază procesuală se caracterizează prin existența unor norme procedurale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu. Printre aceste norme se află și cele referitoare la contestații și opoziții, care sunt de competența instanțelor de judecată, și care se pot formula pe tot parcursul executării silite.
Ca urmare, creanțele cesionate, aflate în cursul executării silite, sunt drepturi litigioase iar înstrăinarea lor către un avocat al cărui birou se află în raza de activitate a curții de apel în competența căreia revine soluționarea contestațiilor și opozițiilor apărute în cadrul acestei executări este lovită de nulitate absolută.
Se constată astfel, că soluția primei instanțe de constatare a nulității celor trei contracte de cesiune, deși greșit motivată, este corectă, motiv pentru care urmează a se respinge apelul și a se păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul Cabinet de avocat împotriva sentinței civile nr.109/C/30.01.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - -
Grefier,
-
Red. / 3.07.2009
Tehnored. /7.07.2009 /5 ex.
Judecător fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Alina Gabriela Stoian, Lilioara
