Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 87/
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul, cu domiciliul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 27C/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 20.10.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 27.10.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 27/C/13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu " ROMÂNIA" ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
De asemenea, a dispus respingerea cererii de intervenție în interesul reclamantului, formulată de intervenienta.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.12.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei, solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută și înscrierea în fals a înscrisului în formă tehnoredactată intitulat procesul - verbal nr. 4, întrucât nu a fost semnat de numita, aceasta din urmă neparticipând în perioada 1994 - 2003 la niciuna din adunările generale ale societății pârâte, așa cum ar rezulta din înscrisurile depuse la dosar de reclamant. În continuare, reclamantul mai arată că procesul verbal nr. 4 în formă tehnoredactată are un conținut diferit de același înscris în formă olografă. În drept, a invocat dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. art. 70 și 82 în forma redactată a legii nr. 31/1990 din anul 1995, precum și art. 73, 177, 98, 99 din Legea nr. 31/1990, art. 2 - 8 din Hotărârea nr. 885/01.11.1995, art. 7, 12 și 13 din statutul "", art. 53 din Legea nr. 36/1995, art. 61 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 și art. 2 din Decretul nr. 367/1958, iar pe plan procesual, art. 111 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat lipsa de calitate procesuală activă a reclamantului, întrucât la ședința AGA din 15.12.1995 a fost prezent, a votat și aprobat ordinea de zi supusă spre dezbatere, a semnat forma olografă, cât și cea tehnoredactată în calitate de acționar, mandatar, dar și președinte al Consiliului de Administrație. De asemenea, pârâta a mai invocat faptul că acțiunea este inadmisibilă, dar și, în subsidiar, că este nefondată.
Instanța s-a pronunțat, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în primul rând asupra excepției de procedură care ar fi făcut, prin admitere, de prisos cercetarea fondului cauzei.
Raportându-se la dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. instanța de fond, reținând că reclamantul a fost prezent la ședința din 15.12.1995, a votat și aprobat ordinea de zi și a semnat atât forma olografă, cât și forma tehnoredactată a procesului verbal, astfel că nu poate avea calitatea procesuală activă de a ataca în justiție acest act societar.
În ce privește cererea de intervenție accesorie, instanța de fond a arătat, în aceleași considerente ale hotărârii atacate, că intervenienta nu invocă un drept propriu, ci tinde ca soluția în cauză să fie dată în favoarea părții pentru care a intervenit, astfel că soluționarea cererii accesorii depinde de soluționarea cererii principale, motiv pentru care a urmat soarta cererii principale, în sensul respingerii acesteia.
Față de această hotărâre a declarat apel, în termen, reclamantul solicitând instanței ca, prin admiterea apelului, să desființeze integral hotărârea atacată. În motive se arată că intervenienta accesorie, nu a fost citată la ultimul termen de judecată, respectiv 06.05.2008, cu respectarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul în care citația nu conține parafa șefului instanței, fiind nulă după aprecierea apelantului. În continuarea motivelor de apel, apelantul reiterează afirmațiile făcute în prin cererea de chemare în judecată, în sensul în care procesul verbal tehnoredactat nr. 4 este nul absolut, potrivit art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și art. 2 din Decretul 167/1958, arătând că adunarea generală la care se face referire în acest proces verbal nu a fost convocată și nu a avut loc, dar acest act societar nici nu a fost semnat de apelant în fața notarului public, și, deși actul apare ca fiind semnat de numita, aceasta din urmă nu a participat niciodată la adunările generale ale pârâtei, așa cum au recunoscut și numiții și în declarațiile de martor date în dosarul penal nr. 879/2006 al Judecătoriei Sinaia. În ce privește pretinsa lipsă de calitate procesuală activă, constatată de instanța de fond, apelantul arată că acțiunea prevăzută de art. 132 alin. 3 este imprescriptibilă și, pe de altă parte, are calitate ținând cont că adunarea generală la care face referire actul tehnoredactat nu a fost convocată și nu a avut loc, iar apelantul nici nu a participat la o astfel de adunare generală, cu atât mai mult cu cât procesul verbal atacat nu a fost menționat niciodată în registrul comerțului și nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial, deși pretinsa adunare generală vizează majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni.
În completarea acestor motive, apelantul mai solicită, prin înscrisul depus la data de 10.10.2008 ( 6), să se ia în considerare faptul că prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal tehnoredactat și nu anularea vreunei hotărâri a adunării generale. În plus, a arătat că dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile în speță, în fapt fiind aplicabile dispozițiile art. 2 din Decretul 167/1958 și art. 948 Cod civil. Or, instanța de fond s-a pronunțat în raport cu dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 cu neobservarea dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, instanța nesocotind dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv în raport cu calea de atac ordinară exercitată, instanța de apel reține următoarele:
În ce privește primul motiv de apel invocat, referitor la pretinsa nulitate a procedurii de citare cu intervenienta, instanța constată că nu este întemeiat din cel puțin două rațiuni.
În primul rând, este de observat că intervenienta nu a formulat cerere de apel. Astfel, apelantul nu poate justifica un interes în promovarea unei pretinse încălcări a dispoziției procedurale, sancționabilă de altfel cu nulitate relativă și nu cu nulitate absolută, în condițiile în care vătămarea procesuală nu se verifică în persoana sa, ci în cea a intervenientei - intimate. Or, în condițiile în care intervenienta - intimată nu s-a considerat vătămată, neexercitând calea de atac a apelului, este evident că apelantul nu poate invoca o pretinsă vătămare a unei alte părți implicate în proces, neavând nici interes și nici neputând invoca o proprie vătămare a drepturilor procesuale.
În al doilea rând, acest motiv este nefondat și pentru că, contrar celor susținute de apelant, citația a fost primită de o persoană care locuiește cu intervenienta, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul primei instanțe (între filele 53 și 54), dovada fiind preluată prin semnătură și indicarea actului de identitate a persoanei ce a preluat citația, respectiv a numitului. Astfel, lipsa parafei președintelui instanței, ca și a semnăturii grefierului a fost acoperită prin primirea citației de către una din persoanele arătate de art. 92 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că nu poate fi invocată, din această perspectivă, o presupusă vătămare a drepturilor procesuale ale intervenientei - intimate.
În ce privește cel de-al doilea motiv, argumentul apelantului - reclamant este legat de faptul că actul societar atacat, procesul verbal tehnoredactat nr. 4 semnat de chiar apelantul - reclamant în fața notarului public, după cum cu ușurință se poate constata dintr-o simplă examinare a semnăturilor acestuia de pe cererea de chemare în judecată ( 4 dos. inst. de fond) și actul în cauză ( 5), este lovit de nulitate absolută din cel puțin două motive: primul ar fi acela că procesul verbal tehnoredactat nr. 4 conține alte mențiuni decât procesul verbal nr. olograf; iar al doilea, că intimata - intervenientă nu a putut semna acest proces verbal tehnoredactat întrucât nu a participat niciodată la adunările generale ale pârâtei - intimate, lucru recunoscut în declarațiile de martori în procesul penal amintit mai sus.
Deși reclamantul - apelant invocă pe tot parcursul prezentei cauze că a solicitat constatarea nulității absolute în raport cu dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. (în forma de redactare la data judecării prezentei cauze) și art. 2 din Decretul nr. 167/1958 rep. și deși invocă dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în ce privește calificarea corectă a obiectului cauzei, în baza rolului activ al instanței recunoscut de același text procedural civil ("judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății"), revine instanței să stabilească încadrarea juridică corectă din perspectiva obiectului cererii deduse judecății tocmai pentru că instanța nu poate hotărî decât asupra obiectului cererii deduse judecății (cu atât mai mult cu cât, în raport cu obiectul cererii, reclamantul apelanta ar fi calificat greșit juridic cererea), perspectivă din care nu poate fi reținută afirmația apelantului că instanța de fond nu ar fi respectat dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Or, trebuie pornit, analizând calitatea procesuală activă a reclamantului apelant, de la trei chestiuni esențiale în raport cu care se poate aprecia dacă excepția este întemeiată și a fost admisă, în consecință, corect de prima instanță.
Prima este cea a faptului că actul a cărui nulitate absolută se solicită a fost semnat de chiar reclamantul - apelant. Așa cum se arată și în literatura de specialitate (a se vedea, spre exemplu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Servo - Sat, 2000, A, pp. 157 - 158), calitatea procesuală derivă și se sprijină pe interesul legitim și juridic protejat, în sensul în care, în cazul de față reclamantul - apelant, se poate prevala de calitatea de titular al unui drept.
Din moment ce apelantul avea, la data întocmirii pretinsului act societar atacat, atât calitatea de acționar, dar și președinte al consiliului de administrație al pârâtei și, lucru esențial, a semnat actul atacat, el nu se poate prevala în justiție ca fiind titularul unui drept ce i-ar fi fost vătămat prin întocmirea acestui act. Cu alte cuvinte, din perspectiva mai sus - arătată, apelantul nu poate justifica un interes în promovarea acțiunii. Aceasta indiferent din ce perspectivă e privită acțiunea, fie ca fiind încadrabilă la dispozițiile art. 132 alin. 2 sau aliniatul 3 al aceluiași text, pentru că, cum corect a și arătat prima instanță, în cazul discuției asupra excepției invocate de pârâta - intimată, prevalență au dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța urmează a se pronunța în primul rând asupra excepțiilor de procedură sau a excepțiilor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cererii.
Or, cum reclamantul apelant nu justifică acel interes care stă la baza calității procesuale active, ca și condiție procesuală de exercitare a acțiunii, și, deci, apelantul nu poate avea calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii, este evident că excepția a fost corect admisă de instanța de fond, iar acțiunea respinsă pe acest temei.
În al doilea rând, este de observat că la data la care a fost întocmit actul societar atacat, era în vigoare forma nerepublicată a Legii nr. 31/1990, care, la art. 90, nu prevedea posibilitatea invocării unor motive de nulitate absolută, și nici că o asemenea acțiune ar fi imprescriptibilă, acest text fiind introdus de abia prin Legea 161/2003 - aliniatul 2 al art. 131 din legea republicată în anul 1998), ci prevedea doar că hotărârea poate fi atacată de acționari în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul oficial, dar numai atunci când acționarul fie nu a participat, fie a votat contra și a cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței. Așadar, în niciun caz reclamantul apelant nu se poate prevala de dispozițiile art. 132 alin. 3 din forma actuală a Legii nr. 31/1990 rep. fie și numai pentru faptul că legea civilă nu retroactivează, iar o nouă normă civilă (sferă din care face parte și norma societară) nu se poate aplica unui situații juridice anterioare intrării ei în vigoare.
Rămâne de discutat dacă în cazul de față se poate aplica dispoziția generală a art. 2 din Decretul 167/1958, după cum pretinde apelantul.
Instanța constată, însă, că această normă nu se poate aplica din moment ce, la data emiterii actului societar atacat, vechiul art. 90 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevedea imperativ condițiile în care se poate ataca actul de către un acționar: "Hotărîrile adunării generale contrare contractului de societate, statutului sau legii pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra și au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței."Or, principiul aplicării cu prioritate a normei speciale în raport cu cea generală are aplicabilitate și în această situație. Aici cu atât mai mult cu cât are și o rațiune subsidiară: reclamantul nu se poate prevala de propria sa culpă, în sensul în care a semnat actul, l-a girat chiar prin funcțiile sale de conducere de la acea dată a pârâtei, în mod constant atât practica judiciară, cât și literatura de specialitate arătând cănemo auditur propriam turpitudinem allegans,în cazul de față apelantul neputând să-și justifice interesul, și deci calitatea procesuală activă, pe propria culpă (acesta nu s-a opus încheierii actului și, mai mult, a și semnat acest act).
Nu în ultimul rând, pentru ca apelantul reclamant să aibă calitate procesuală activă, bazat pe un interes legitim, este necesar ca acest interes să fie unul util. Or, după cum chiar apelantul recunoaște constant, actul societar nu a fost înscris nici în registrul comerțului, nici nu a fost publicat în Monitorul oficial, după cum cerea art. 89 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, astfel că acest act nu a produs niciodată efecte. Este evident că nu se poate cere nulitatea unui act care nu este în niciun fel să producă efecte juridice.
Pentru toate aceste motive, instanța constată că apelul formulat este nefondat, astfel că urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul reclamantului, cu domiciliul în Târgu-M-, județul M, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 27C/13.05.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./22.12.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
