Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 9/Ap. DOSAR NR-
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Micu
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.2592/C din 25 iunie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 2592/C/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-au admis cererile formulate de reclamanții și în dosar nr-, - și, G și.
S-a constatat nulitatea contractelor de cesiune din data de 19.12.2006 încheiate între pârâta în calitate de cedent și pârâții, G și, în calitate de cesionari, cu privire la părțile sociale deținute la
A reținut prima instanță că, prin contractele de cesiune din data de 19.12.2006 pârâta F în calitate de cedent a cedat pârâților, G ȘI un număr de 2.30,2 și respectiv 60 părți sociale pe care le deținea la (filele 24 - 27 dosar fond).
Cesiunea s-a făcut de către F în baza hotărârii din 27.04.2006 a aceleași societăți, așa cum s-a prevăzut în mod expres în contractele de cesiune de mai sus.
Prin sentința nr. 15/CC/15.03.2007, pronunțată de Tribunalul Brașovs -a constatat nulitatea absolută a hotărârii din 21.04.2006 adoptată de Făgăraș
Prin urmare, într-o atare situație partea cedentă Făgăraș nu a exprimat un consimțământ valabil în cadrul contractelor de cesiune deoarece prin sentința modificată a fost anulată atât prevederea adoptată prin hotărârea de a se vinde părțile sociale, cât și împuternicirea consiliului de administrație al Făgăraș de a aduce la îndeplinire procedurii adoptată.
Pe de altă parte contractele de cesiune au fost încheiate de către Făgăraș prin numitul, care le-a și semnat.
Or, din contractul de administrare încheiat între pârâta persoană juridică și administratorul aflat la filele 11 - 23 dosar fond rezultă că persoana împuternicită de către, să o reprezinte era, iar persoana înlocuitoare pentru cererile de excepție era (fila 23 dosar fond).
Conform art. 17 din Statul pârâtei, în relațiile cu terții societatea este reprezentată de președintele Consiliului de administrație, sau în lipsa lui, de către unul dintre vicepreședinți, desemnat de consiliu.
Numitul nu avea la data cesiunilor nici una dintre calitățile de mai sus, astfel încât nu putea angaja în mod valabil societatea pârâtă (filele 43 și 44 din dosar).
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, și-n principal desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a hotărârii cu consecința respingerii acțiunii formulate.
În expunerea motivelor de apel, în raport de teza desființării și trimiterii spre rejudecare, se arată că prima instanță a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare, prin încheierea de ședință din 18.06.2007 întrucât:
- pârâtul nu a putut fi prezent personal iar apărătorul său a lipsit, depunând cerere scrisă pentru amânare;
- în ședință publică s-au depus înscrisuri pe care instanța avea obligația de-a le comunica părților după ce instanța ar fi obligat partea care-a depus înscrisurile să predea suficiente exemplare pentru a le comunica tuturor părților din dosar. Oricum, instanța nu avea dreptul să primească la dosar înscrisuri ce nu au fost comunicate și părții adverse.
Totodată, se mai arată că, hotărârea atacată s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, contractele de cesiune a căror nulitate a fost constatată de instanță, conțin clauza compromisorie și astfel în raport de art. 343 Cod procedură civilă, competența instanțelor judecătorești este exclusă. De altfel, pe rolul Tribunalului Brașovs -au înregistrat dosare cu obiect identic, în care s-a declinat judecarea la comisia de arbitraj.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că greșit s-a raționat că, greșit s-a reținut de instanța fondului lipsa unui consimțământ valabil exprimat, atât raportat la nulitatea hotărârii din 27.04.2006 și lipsa calității de reprezentant în persoana domnului. Astfel, decizia de vânzare a părților sociale deținute de la a fost adoptată în ședința Consiliului de Administrație al din 13.09.2006 și nu în adunarea generală a cărei hotărâre s-a anulat de instanță. Astfel, decizia de vânzare a fost aprobată prin Hotărârea din 6.10.2006 a deși ea nici măcar nu era necesară întrucât părțile sociale reprezintă 2,6 % din capitalul social al
Relativ la calitatea de reprezentant a domnului, se arată că prin hotărârea Consiliului de Administrație din 13.09.2007, acesta a fost împuternicit să se ocupe de vânzarea părților sociale. Mai mult chiar în calitate de administrator al, domnul nici nu ar fi avut nevoie de această împuternicire, întrucât în raport de art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea 441/2006 el avea posibilitatea de-a înstrăina în nume propriu fără aprobarea adunării generale, active a căror valoare să nu depășească 10 % (în speță reprezentau 2,6 % din valoarea totală a activelor societății. Astfel, la 19.12.2006 domnul era pe deplin îndreptățit să semneze acte în baza cărora se înstrăina o cotă de 2,6 % din valoarea activelor societății.
Se mai arată că, instanța ar fi trebuit să dispună obligarea reclamanților, ori a pârâtei de-a depune la dosar copia hotărârii Consiliului de Administrație, oferta de cesiune și Hotărârea asociaților Ar fi rezultat că cesiunea a fost votată cu unanimitate de voturi, iar a menționat în mod expres că nu înțelege să-și valorifice dreptul de preemțiune.
În ceea ce privește motivul de nulitate, privind cauza ilicită a contractelor de cesiune ce rezidă din aceea că "interesul social al era de-a nu cesiona părțile sociale", întrucât prețul cesiunii era foarte mic, fiind făcut în interesul administratorului, el nu se susține. Acesta întrucât, în adunarea generală a cărei hotărâre s-a anulat nu s-a hotărât vânzarea părților sociale, ci doar s-a votat necesitatea adoptării unor măsuri de creștere a eficienței, inclusiv prin vânzarea de active. Totodată, hotărârea consiliului de administrație a stabilit măsura cesiunii pentru a diminua pierderile și a evita executarea silită din partea creditorilor societății, membrii consiliului de administrație votând în unanimitate cesiunea părților sociale la valoarea nominală de 2500 lei/parte socială.
Ulterior, în ședința Adunării generale a asociaților L s-a hotărât în unanimitate ca cesiunea să se realizeze la o valoare determinată prin expertiză tehnică de specialitate, hotărâre publicată potrivit procedurilor impuse de lege, și care nu a fost contestată. Oricum, vânzarea hotărâtă s-a realizat la un preț mai mare decât cel acceptat inițial de către consiliul de administrație.
În fine, faptul că asociata nu a fost de acord cu cesiunea ca și motiv de nulitate, nu se susține, întrucât acest aspect poate fi invocat de și nu de terțe persoane pe de o parte, iar pe de altă parte, ea a votat pentru cesiunea părților sociale și-a precizat că nu dorește să-și exercite dreptul de preemțiune. (procesul verbal din 6.10.2006 face dovada indubitabilă a faptului că aceasta a fost de acord cu cesiunea părților sociale și nu a dorit să cumpere.
În drept art. 282 și următoarele, art. 297 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Teza principală a apelului întemeiată pe dispozițiile art. 297 alin.1, privitoare la necompetența Tribunalului Brașov ca instanță de fond și nulitatea hotărârii apelate, consecință a încălcării dreptului la apărare al apelantului pârât nu se susține.
Aceasta, întrucât într-adevăr contractele de cesiune a căror nulitate a fost constatată de prima instanță, conțin o clauză compromisorie, însă reclamanții și sunt terți, atât față de actele de cesiune, cât și față de clauza compromisorie.
Astfel, competența de soluționare a cererii aparține instanțelor judecătorești, conform art. 973 Cod civil.
În ceea ce privește dreptul la apărare al pârâtului, el nu a fost încălcat, întrucât pe de o parte înscrisurile de care reclamanții au înțeles să se folosească ca probe, au fost comunicate acestuia pentru termenul din 2.05.2007, conform art. 112 pct. 5 Cod procedură civilă, iar acesta nu a depus întâmpinare prin care să solicite probe în apărare, și pe de altă parte corect a aplicat instanța de fond art. 156 Cod procedură civilă, apreciind ca netemeinic motivată cererea de amânare și amânând pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise.
Relativ la fondul cauzei, greșit a apreciata instanța de fond că nulitatea absolută a hotărârii din 21.09.2006 a FS. constatată că prin sentința civilă nr. 15/CC/15.03.2007 constituie cauză de nulitate absolută a contractelor de cesiune.
Aceasta întrucât decizia de vânzare a părților sociale deținute de la a fost adoptată în ședința Consiliului de Administrație al din 13.09.2006, ea neconstituind act de executare a Hotărârii din 27.04.2006, întrucât prin aceasta din urmă, s-a votat doar necesitatea adoptării unor măsuri de creștere a eficienței, inclusiv prin vânzarea de active, în timp ce prin hotărârea Consiliului de Administrație s-a stabilit efectiv măsura cesiunii părților sociale deținute de în cadrul Decizia Consiliului de Administrație nu a fost atacată, însă singura care decide asupra acesteia este adunarea generală, în virtutea atribuției de control al activității și gestiunii administratorilor, art. 111 alin. 2 lit.d din Legea nr. 31/1990. Ori, în lipsa unei hotărâri a adunării generale care s-o cenzureze ori să-i dea girul, decizia nu validă, având drept consecință lipsa capacității de-a cesiona, sancționată cu nulitatea absolută.
Sunt corecte rațiunile instanței de fond potrivit cărora F nu a exprimat un consimțământ valabil în cadrul contractelor de cesiune, operând nulitatea absolută, întrucât domnul a avut calitatea de membru al consiliului de administrație și nu a fost administrator unic, astfel că atribuțiile sale erau de gestiune, alături de ceilalți membrii ai consiliului de administrație și nu de reprezentare. Aceasta întrucât funcția de administrator nu aparține membrilor consiliului luat separat, ci consiliului ca organism colectiv, iar dreptul general de administrare se deosebește de dreptul de reprezentare, pe care îl au numai administratorii cărora li s-a conferit acest drept prin actele constitutive, sau ulterior prin voința adunării generale a acționarilor. Ori în speță, hotărârea Consiliului de Administrație nu echivalează cu hotărâre a adunării generale care să-i confere d-lui drept de reprezentare. Astfel nu devin operante dispozițiile art. 150 alin. 1 din Legea 31/1990 modificată prin Legea 441/2006, întrucât nefiind administrator nu avea posibilitatea de-a înstrăina părțile sociale deținute de la, ce reprezentau 2,6 % din valoarea totală a activelor societății.
Pe de altă parte, într-adevăr, contractul de administrație încheiat cu a fost denunțat unilateral în data de 18.12.2006, cu o zi înainte de semnarea actelor de cesiune, însă actul de denunțare și cerere de mențiuni corespunzătoare au fost depuse la Registrul Comerțului, în data de 20.12.2006, după semnarea actelor de cesiune și publicat în ianuarie 2007. Ori, art. 54 din Legea 31/1990 reține că numirile în funcție de reprezentant al societății ori încetarea acestor funcții nu produc efecte juridice și nu pot fi opuse terților dacă nu au fost publicate în conformitate cu legea. Astfel, potrivit anexei 3 contractului respectiv, la 19.12.2006, societatea era reprezentată legal de ce putea fi înlocuit în situații excepționale de doamna.
Pe cale de consecință, ne aflăm în situația unei lipse totale a consimțământului, actele de cesiune încheiate, putând însă fi validate printr-o hotărâre a, de confirmare.
În ceea ce privește cauza ilicită a contractelor de cesiune, privind scopul mediat al acestora, respectiv la motivul determinant al încheierii sus amintitelor contracte, ea nu se susține, întrucât, pe de o parte, cesiunea a fost votată cu unanimitate de voturi, inclusiv votând în mod expres că nu înțelege să își valorifice dreptul de preemțiune, respectiv să cumpere părți sociale dintre cele vândute de, iar pe de altă parte, tot în unanimitate a hotărât ca cesiunea să se realizeze la o valoare determinată prin expertiză tehnică de specialitate. Nu putem vorbi despre o deturnare a interesului social în interesul apelantului bazată pe ofertele de cumpărare ale terțului cât timp tranzacția privea raporturi juridice private.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite Curtea, conform art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2592/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar -, pe care o va păstra ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2592/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./08.02.2008
Dact./22.02.2008
10 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Tatiana Micu
