Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1665/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 96
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
********************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.7821/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 7821 din 23.06.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepțiile ca neîntemeiate, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele și SC SRL și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a apreciat în raport de excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei interesului judiciar invocate de pârâtă prin întâmpinare, că reclamantul a avut interes legitim când a formulat acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de părți sociale în condițiile în care a avut calitatea de asociat și administrator al SC SRL, s-a retras prin cesiunea celor 10 părți sociale, având în consecință calitatea de parte în contract-cedent.
A reținut tribunalul că interesul reclamantului este născut și actual având în vedere că se invocă nulitatea absolută - acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă, iar prin raportare la aplicabilitatea articolului 14 din legea nr.31/1990 invocată de pârâtă, reclamantul prin eventuala admitere la acțiune redobândind calitatea de asociat unic al SC SRL.
Tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiția ca interesul să fie personal și direct, deoarece după obținerea hotărârii, reclamantul ar putea redobândi calitatea de asociat în cadrul societății ale cărei părți sociale le-a cedat în anul 1996.
Excepția prescripției nu a fost reținută raportat la faptul că s-a invocat nulitatea absolută.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art.1294 si 1295.civ.vinderea este o convenție prin care doua parți se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintâi prețul lui. Vinderea este perfecta intre parți si proprietatea este de drept strămutata la cumpărător, in privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului si asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat, prețul încă nu se va fi numărat.
Lipsa mențiunii cu privire la preț in convenția prin care transmise părți sociale nu afectează valabilitatea contractului semnat de părți întrucât transmiterea părților sociale poate fi făcuta atât cu titlu oneros, cât si cu titlu gratuit, astfel incat conventia incheiata are forta obligatorie intre parti, potrivit art.969 civ, in urma cesiunii parata dobandind in mod legal calitatea de asociat unic al SC SRL.
Pe de alta parte tribunalul a retinut și disp.art.1307 civ care stipulează ca vânzarea intre soți este interzisa, fiind vorba de o incapacitate speciala de a incheia un act de vânzare-cumpărare, sancțiunea fiind nulitatea relativa.
S-a reținut și că prin art.202 din Legea nr.31/1990 se stabilește că părțile sociale pot fi transmise intre asociați.
In cazul in care transmiterea părților sociale are loc cu titlu gratuit, aceasta trebuie încheiata in forma autentica, potrivit disp. art.813 civ.
In ceea ce privește calificarea contractului de cesiune de parti sociale drept act de donație, tribunalul a reținut potrivit art.936 si 937.civ ca soții pot prin contractul de maritagiu sa-si facă reciproc, sau numai unul altuia, orice donațiune vor dori.Orice donațiune făcuta intre soți in timpul maritagiului este revocabila.
Tribunalul, fata de probele administrate in cauza,a reținut si contractul de cesiune încheiat la data de 11.11.1996, apreciind că, in lipsa dovezilor cu privire la predarea bunurilor consemnate prin Hotararea Adunarii Generale a SC SRL din data de 11.11.1996, ce urmau a-i reveni paratei in urma retragerii din calitatea de asociat si administrator, intre parti a intervenit in aparenta un contract de schimb avand drept obiect partile sociale ale celor doua societăți.
În consecință, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, apelantul susține că deși în cauză au fost reunite două dosare, în sentința apelată nu se face referire la cel de-al doilea dosar înregistrat sub nr- și la elementele ce constituie obiectul său.
Susține apelantul că a solicitat în ambele dosare să se constate nulitatea absolută a actului adițional autentificat sub nr. 3380/13.06.1996 ca fiind semnat de o persoană care nu avea calitate de asociat, respectiv, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
În aceeași situație se află și Hotărârea Adunării Generale a SC SRL, act semnat de doi asociați, deși societatea nu a avut niciodată doi asociați ci doar asociat unic.
Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ca urmare a interpretării greșite a unei formulări dintr-un act (precizare la cererea reconvențională de divorț) în care se menționase că pe parcurs au fost cedate reciproc părțile sociale ale SC SRL și SC SRL. În acest fel, instanța a ignorat actele și precizările care atestau că cesiunea SC SRL către s-a făcut cu titlu gratuit în timp ce SC SRL a fost cesionată, 5 luni mai târziu cu titlu oneros, caz în care nu poate fi vorba de o compensare, cum reține instanța.
În acest sens, arată apelantul că nici nu ar fi fost posibil ca un act de cesiune întocmit la 12.06.1996 să se facă în compensație cu un eveniment incert, nesigur și oneros cum a fost actul de cesiune întocmit 5 luni mai târziu la 11.11.1996.
Hotărârea apelată este lipsită de temei legal întrucât instanța a ajuns la concluzia că cele două contracte de cesiune reprezintă un contract de schimb având drept obiect părțile sociale ale celor două societăți, această constatare fiind fundamentată pe faptul că SC SRL nu a făcut dovada că a predat fostului asociat unic mijloacele fixe prevăzute în Hotărârea Adunării Generale de la 11.11.1996.
În fine, apelantul susține că cele două acte, cel de la 12.06.1996 și cel de la 11.11.1996, cu obiect diferit, întocmit la distanță de timp, au regim juridic diferit și între ele nu există nici o legătură.
În consecință, apelantul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în temeiul articolului 297(1) teza I Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatele SC SRL și au formulat întâmpinare în combaterea apelului, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În esență intimatele apreciază greșită critica sentinței atacate sub aspectul necercetării fondului ca urmare a nepronunțării instanței și pe cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, câtă vreme instanța văzând că cele două acțiuni au aceeași cauză și se poartă între aceleași părți, a admis excepția litispendenței și a conexat cele două dosare.
Instanța de fond a cercetat amănunțit fondul astfel că această critică în baza căreia se cere desființarea sentinței este eronată, iar soluția este de respingere.
Cu privire la celelalte critici, intimatele precizează că aspectul privind cedarea reciprocă a părților sociale din cele două societăți a fost relevată în sprijinul său chiar de apelant în cadrul altui litigiu.
Susțin intimatele că toate actele procedurale sunt semnate de Dr. Avocat în calitate de specialist în științele dreptului. Acesta a redactat toate înscrisurile: contract de cesiune, hotărârea AGA, statutul noii persoane juridice, iar după 12 ani de activitate comercială a SC SRL și după divorț, apelantul și-a amintit că nu a primit contravaloarea părților sociale invocându-și propria turpitudine deși din examinarea actelor autentificate de notar se constată că acestea au respectat condițiile de valabilitate cerute de lege.
Apreciază intimatele și că nu trebuie neglijat faptul că transformarea în drept a SC SRL a fost supusă examenului judecătorului de la. care a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă care atrage autoritatea de lucru judecat.
Intimatele reiterează - excepția lipsei de interes, folosul practic urmărit de apelant care trebuie să corespundă unui drept născut și actual, excepție ce a fost respinsă eronat de către instanță, întrucât apelantul nu poate susține că are interes juridic în a cere nulitatea absolută a contractului de cesiune întrucât este îngrădit de dispozițiile articolului 14 din Legea nr.31/1990 și în plus, exista și alt impediment de ordin legal și anume declararea procedurii de insolvabilitate împotriva sa, deci nu va mai putea activa.
În ședința publică de la 18 decembrie 2008, apelantul a depus note de ședință cu dezvoltarea motivelor de apel în sensul completării motivelor de apel cu temeiurile de drept aplicabile cauzei deduse judecății și invocării practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.
Intimatele au formulat întâmpinare față de dezvoltarea motivelor de apel solicitând înlăturarea acestora pe considerentul că apelul se poate motiva până la primul termen fixat în fața instanței de control judiciar, iar potrivit articolului 292 Cod procedură civilă părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori prin întâmpinare.
Instanța de apel s-a pronunțat motivat în ședința publică de la 12.02.2008 asupra cererii de înlăturare astfel cum a fost susținută de intimată.
Intimatele susțin în apărarea privind nepronunțarea instanței de fond cu privire la cererea conexă, că în cauză a operat litispendența întrucât exista identitate de părți, obiect și cauză, caz în care instanța se pronunță cu privire la cererea inițial formulată și nu cu privire la fiecare dintre cererile conexate.
Cu privire la motivul prin care se susține că hotărârea nu este motivată intimatele susțin că hotărârea cuprinde motivele pentru care s-a respins acțiunea și oricum apelantul nu a exemplificat în ce constă greșeala primei instanțe, ci s-a limitat la precizarea textelor de lege și practica judecătorească.
Cu privire la fondul apelului, intimatele consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că între părți a intervenit un contract de schimb având drept obiect părțile sociale deținute la societățile SC SRL și SC SRL, raportat la recunoașterea de către apelant a acestei cesiuni reciproce și scopul urmărit prin această dublă operațiune (societățile au devenit SC cu asociat unic).
În acest sens, se apreciază de intimate că prima instanță a considerat corect că cele două contracte de cesiune trebuie privite într-o relație de interdependență reținând principiile care cârmuiesc voința juridică, respectiv principiul libertății actelor juridice civile și principiul voinței reale.
Ambele părți în litigiu au depus concluzii scrise.
În ședința publică de la 12.02.2009, Curtea a apreciat că cererea reclamantului apelant are conținut economic întrucât prin constatarea nulității absolute a contractului de cesiune și actelor subsecvente acestuia se tinde la desființarea unor acte ale căror efecte au avut caracter patrimonial, drept pentru care s-a pus în discuția părților competența materială a instanței de fond față de valoarea pricinii.
Având în vedere că apelantul reclamant a declarat că evaluează valoarea contractului de cesiune la nivelul sumei de 150.000 lei, Curtea apreciază că sub aspectul competenței materiale a instanței de fond, raportat la articolul 2 punctul 1 litera a nu există motiv de nulitate a hotărârii, iar față de dispozițiile articolului 2821(1) Cod procedură civilă calea de atac este cea a apelului, cum corect s-a declarat.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Rezultă din actele dosarului nr-, că pârâtele SC SRL și au invocat prin întâmpinare (fila 17) excepția litispendenței în temeiul articolului 163 Cod procedură civilă.
În ședința publică de la 30.04.2008 (fila 20) tribunalul a dispus înaintarea dosarului nr- la completul 1 învestit cu soluționarea dosarului nr- în vederea discutării excepției de litispendență, excepție admisă în ședința publică de la 19.05.2008 (fila21).
Față de cererea de chemare în judecată ce a făcu obiectul dosarului nr-, Curtea reține că primul motiv de apel ce vizează nepronunțarea instanței pe cererea conexă este fondat.
Astfel, se reține că cererea principală ce a făcut obiectul dosarului nr- vizează constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de părți sociale încheiat la 13.06.1996,pentru lipsa cauzei, potrivit articolului 966 Cod civil,în timp ce cererea principală ce a făcut obiectul dosarului nr- vizează constatarea nulității absolute a aceluiași contractpentru lipsa prețului ca una din condițiile de validitate a acului de vânzare - cumpărare, exprimată de articolul 1295 Cod civil.
Așa fiind, rezultă fără putere de tăgadă că cererile principale din dosarele reunite de instanța de fond la termenul de la 19.05.2008 nu au aceeași cauză.
În aceste condiții, cum pentru a opera litispendența legiuitorul cere ca acțiunile să fie identice, iaridentitatea cererilor, conferită de părți, obiect și cauză trebuie să fie deplină,rezultă că admiterea excepției litispendenței în cauza de față, cu consecința pierderii individualității cererilor prin reunirea acestora, este o măsură lipsită de suport legal.
Tocmai pentru că pricinile din cele două dosarenu sunt identice prin cauză, instanța de fond avea obligația, în raport de interesul ocrotit care este unul general, pentru asigurarea unei bune administrări a justiției, să facă aplicarea dispozițiilor articolului 164(2) Cod procedură civilă și să pună în discuția părților excepția conexității, ca efect al conexăriipricinile să-și păstreze individualitatea,iar instanța să se pronunțe în considerentele hotărârii atât în raport dearticolul 966 Cod civilșiarticolul 1295 Cod civilcât și în dispozitivul sentinței asupra cererii conexe.
Instanța de fonds-a pronunțat numai pe cererea de constatare a nulității absolute întemeiată pe articolul 1295 Cod civilmotivându-și soluția pe aspectul lipsei prețului și apreciind că între părți a intervenit în aparență un contract de schimb având ca obiect părțile sociale, șinu s-a pronunțat pe motivul de nulitate absolută întemeiat pe articolul 966 Cod civil.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului întrucât s-a pronunțat exclusiv pe cererea principală, nu și pe cea conexă.
Așa fiind, se apreciază că și în măsura în care soluția adoptată de prima instanță aparent nu s-ar încadra în ipoteza prevăzută de articolul 297(1) prima teză Cod procedură civilă, totuși nepronunțarea pe cererea conexă echivalează cu necercetarea integrală a fondului, astfel că se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea unitară a cauzei cu asigurarea accesului părților la dublul grad de jurisdicție consacrat legislativ.
De altfel, se reține și că în cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- instanța nu s-a pronunțat pe natura juridică a contractului a cărei nulitate s-a cerut, de vreme ce în considerente nu a tranșat raportul juridic dintre părți ci, a considerat că "între părți a intervenitîn aparențăun contract de schimb" fără argumente, fără indicarea temeiurilor de drept astfel încât hotărârea să demonstreze prin motivarea în fapt și în drept cerută de articolul 261 punctul 5 Cod procedură civilă considerentele ce au format convingerea judecătorului
Pentru toate aceste considerente, Curtea va înlătura apărările intimatelor sub aspectul legalității hotărârii.
În ce privește invocarea de către intimate prin întâmpinarea depusă (fila 53) a excepției lipsei de interes a reclamantului apreciind că aceasta a fost respinsă eronat de prima instanță, Curtea constată că aceasta reprezintă o apărare în cadrul apelului declarat de partea adversă, apărare asupra căreia intimata nu a insistat în cursul dezbaterilor și nici în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Această apărare va fi înlăturată având în vedere și că instanța de fond a soluționat corect excepțiile invocate de pârâte raportat la calitatea acestuia și obiectul cererilor.
Pentru motivele arătate în precedent, Curtea apreciază de prisos examinarea apărărilor pe fondul pricinii, acestea urmând a fi avute în vedere de judecătorul fondului în cadrul soluționării unitare a cererilor conexe și nu pentru prima dată în calea de atac.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile articolului 297(1) teza 1 Cod procedură civilă va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,. 117,. 1,. 18 sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.7821/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în B,-,. 117,. 1,. 18 sector 4 și SC SRL, cu sediul în B,-,. 117,. 1,. 18 sector 4.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
17.03.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
