Contestație la titlu. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- R 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 19/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de către creditoarea cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.606 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta, intimata debitoare Focșani- prin lichid. jud. MBV, precum și intimații L România B-prin B, România G, V, Direcția Regională Vamală G, Transilvania General Import-Export O și de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că intimata debitoare a depus la dosar note de concluzii, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 806/ 18.06.2008 a Tribunalului Vrancea au fost respinse ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea B la raportul final, a fost aprobat raportul final, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei Focșani și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cu privire la obiecțiunile formulate la data de 16.04.2008 de către creditorul AVAS B la raportul final, în sensul că lichidatorul judiciar nu a prezentat în mod concret cauzele ajungerii debitorului SC SA Focșani în ență, precum și persoanele care se fac vinovate de această situație, reține următoarele aspecte:
Procedura enței debitorului SC SA Focșani a fost deschisă la data de 6.06.2001, creditorul AVAS B fiind înscris în tabelul creditorilor încă din luna iunie 2002.
De la momentul formulării cererii de creanță, AVAS Bap articipat la nenumărate ședințe de judecată și adunări ale creditorilor, luând cunoștință de rapoartele lichidatorului, inclusiv de raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitorului în ență, care a fost aprobat fără obiecțiuni.
Faptul că în raportul final au fost prezentate succint toate etapele parcurse în timpul procedurii, fără a relua în detaliu rapoartele anterioare, nu este de natură să conducă la ideea că lichidatorul judiciar nu a întocmit raportul cauze-împrejurări ori existența unor fapte de natură să atragă răspunderea potrivit prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
De altfel, cu privire la susținerile AVAS B în sensul că închiderea procedurii enței debitorului CS SA aduce atingere dreptului creditorilor de a solicita instanței încuviințarea autorizării formulării unei cereri potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic reține că, potrivit dispozițiilor art.139 din Lege, cțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de entă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Cu privire la cererea de închidere a procedurii enței debitorului SC SA Focșani conform dispozițiilor art.132 al.2 din Lege nr.85/2006, judecătorul-sindic:
Constatând că, la data de 26.03.2008, lichidatorul MBV Focșani, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SA Focșani, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final și a bilanțului general,
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței,
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare si bilanțul general, conform art. 129 din Legea privind procedura enței, că sumele obținute din valorificarea averii debitoarei au fost distribuite și că nu mai există bunuri în averea debitoarei care să poată fi valorificate;
Văzând că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de Legea privind procedura enței;
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura enței s-a dispus închiderea procedurii falimentului si radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs creditoarea B, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs a arătat următoarele:
Prin sentința recurată, au fost respinse obiecțiunile la raportul final deși conform art. 129. pr. civ. judecătorii au obligația de a avea un rol activ, iar lichidatorul judiciar nu a evidențiat modul de derulare a procedurii cu toate etapele parcurse, în condițiile în care onorariul lichidatorului a fost acoperit în totalitate iar creanțele bugetare nu.
A mai arătat recurenta că, în conformitate cu disp. art. 56 alin. 1 din Legea 64/1995 lichidatorul trebuia să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de ență și că, acesta nu a identificat fapte sau persoane vinovate de starea de ență.
Recurenta a indicat și faptul că acest raport final nu i-a fost comunicat întrucât a fost întocmit în luna februarie 2006 iar ea a intervenit în procedură în luna iunie 2006 și că prin neangajarea răspunderii foștilor administratori i se crează ei un prejudiciu.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a celor ce pot fi invocate din oficiu de către instanță, Curtea de Apel apreciază că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește rolul activ al judecătorului, se reține faptul că acesta nu suplinește obligația părților de a urmări finalizarea procesului și nici nu îndreptățește pe acesta să exercite drepturile părților.
În ceea ce privește modalitatea de întocmire a raportului final se reține că nici art. 128 și urm. din Legea 64/1995, nici art. 129 și urm. din Legea 85/2006 nu indică ce anume trebuie să conțină în cuprinsul său raportul final.
Faptul că onorariul lichidatorului a fost achitat în totalitate iar creanțele bugetare nu, rezultă din corecta aplicare a art. 123 din Legea 85/2006, care stabilește ordinea de preferință.
În ceea ce privește respectarea art. 56 alin. 1 din Legea 64/1995 se reține că, întocmirea raportului privind cauzele ce au determinat ența are loc într-o altă etapă a procedurii și că recurenta formulase obiecțiuni la raportul final și nu la cel inițial.
Faptul că nu s-a comunicat către raportul final pentru că aceasta a intervenit în procedură ulterior este corect prin prisma disp. art. 53. pr. civ. intervenientul luând procedura din starea în care se află.
De altfel, din moment ce recurentul a formulat obiecțiuni la raportul final nu se poate reține că nu ar fi avut cunoștință despre conținutul său.
Faptul că prin neformularea unei cereri de antrenare răspundere i s-a produs ei un prejudiciu nu este de natură să atragă casarea sentinței recurate, judecătorul sindic putând să dispună cu privire la antrenarea răspunderii doar în condițiile în care este sesizat, conform art. 138 din Legea 85/2006.
Față de aceste aspecte, observând și faptul că sentința recurată nu conține cauze de nulitate absolută, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către creditoarea cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.606 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea in dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red. SG/ 23.01.
Tehno MC/ 26.01./ 2 ex.
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Gina Ignat, Alexandrina Zaharia
