Excludere asociat. Decizia 1097/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1097
Ședința publică de la 16.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 5698/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și GRUP
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, Dl. și intimații, reprezentați de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a căii de atac exercitate, iar intimații au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Apărătorul recurentul depune la dosar chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 48,5 lei, precum și timbru judiciar, în valoare de 0,45 lei.
Se comunică recurentului o copie de pe întâmpinarea formulată de către intimați, apărătorul acestuia solicitând acordarea unui termen, pentru a lua cunoștință de conținut.
Apărătoarea intimaților este de acord cu cererea recurentului.
Prealabil soluționării cererii de amânare, Curtea constată că, în speță, hotărârea de primă instanță a fost pronunțată în materia reglementată de art. 222 și 223 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 282 alin. 1.proc.civ. precum și inexistența vreuneia dintre situațiile de excepție la care se referă art. 2821alin. 1.proc.civ. și a unei dispoziții contrare în legea specială, ea este supusă căii de atac a apelului.
În acest sens, în aplicarea principiului legalității căii de atac, Curtea solicită recurentului să precizeze dacă în realitate voința sa este aceea de a formula calea de atac deschisă de lege, dar a intitulat-o greșit - ceea ce ar face să devină incidente dispozițiile art. 84.proc.civ. -, sau dacă înțelege să declare un recurs, supus procedurii de judecată a recursului.
Apărătorul recurentului declară că înțelege să formuleze calea de atac a recursului împotriva sentinței comerciale nr. 5698/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și că în speță nu se pune problema greșitei intitulări a căii de atac.
Apărătoarea intimaților apreciază, la rândul său, că recursul este calea de atac deschisă de lege.
Având în vedere principiul disponibilității, potrivit căruia învestirea instanței se face de către autorul cererii în justiție, în funcție de conținut și intenție, Curtea constată că este sesizată în acest dosar cu judecata unei cereri de recurs și, din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declaratomisso medio.
Apărătorul recurentului lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Apărătoarea intimaților arată că analiza art. 222 și 223 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, denotă că într-adevăr, calea de atac deschisă de lege este apelul, așa încât solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului și respingerea sa, ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5698/18.04.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanții și GRUP, în contradictoriu cu pârâtul, a dispus excluderea pârâtului din GRUP și a constatat dreptul reclamantului de a continua existența societății comerciale reclamante, sub forma juridică de societate cu răspundere limitată, cu asociat unic; totodată, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâtul desfășoară o activitate similară într-o societate care are același obiect de activitate cu societatea reclamantă, încălcând astfel dispozițiile art. 82 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. De asemenea, a mai constatat că pârâtul nu s-a mai implicat în nici un mod în activitatea societății reclamante - context în care a reținut că pârâtul nu a probat susținerea sa, potrivit căreia i-a fost împiedicat accesul în societate. Apreciind că GRUP este prejudiciată, în condițiile în care în anul 2006, profitul net a fost nul, dar și că pârâtul a manifestat rea-credință când a încercat să obțină dizolvarea societății, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 222 și 223 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, texte de lege în temeiul cărora a dispus excluderea acestuia din cadrul societății.
Ca o consecință a admiterii acestuia capăt de cerere, instanța de fond a dispus și cu privire la structura participării la capitalul social, constatând, în temeiul art. 224 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, dreptul reclamantului de a continua existența societății comerciale reclamante, sub forma juridică de societate cu răspundere limitată, cu asociat unic.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea sa în tot, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât intimatul-reclamant este cel care a dat dovadă de rea-credință atunci când a afirmat că nu a cunoscut de existența Production, decât după asocierea părților persoane fizice, deoarece contractul de închiriere întocmit de către această societate, în luna ianuarie 2005 fost semnat și de Dl., iar GRUP a fost înființată ulterior, în luna februarie 2005.
Pe de altă parte, recurentul a criticat considerentul reținut de prima instanță, potrivit căruia nu s-a implicat în societate, afirmând că i s-a interzis accesul atât în incinta acesteia, cât și la documentele sale.
Totodată, recurentul a arătat că instanța de fond a făcut o gravă eroare, inversând sarcina probei, atunci când i-a pretins să probeze că a prejudiciat societatea reclamantă, afirmând că administrarea unei astfel de dovezi ar fi trebuit să revină intimatului-reclamant.
Susținând că nu este incidentă nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, recurentul a solicitat admiterea recursului.
La data de 10.10.2008, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. 1, rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316.proc.civ. reține următoarele:
Regula legalității căilor de atac impune ca împotriva hotărârilor să se exercite numai căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu îi poate răpi dreptul la calea legală de atac.
În aplicarea acestui principiu, Curtea, reținând că în speță legea deschide calea de atac a apelului, a solicitat recurentului să precizeze dacă în realitate voința sa este aceea de a formula calea de atac recunoscută de lege, dar a intitulat-o greșit, sau dacă înțelege să declare un recurs, supus procedurii de judecată a recursului.
Răspunzând întrebării instanței, recurentul a precizat că înțelege să declare un recurs și că nu se pune problema unei greșite intitulări a căii de atac.
În aceste condiții, luând act de voința părții, Curtea constată că nu au devenit incidente prevederile art. 84.proc.civ. - care ar fi presupus calificarea căii de atac, doar în măsura în care ea ar fi purtat o denumire greșită și a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, pe care o va admite, reținând că, din coroborarea prevederilor art. 299 cu cele ale art. 377.proc.civ. hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs.
Prin urmare, reținând că recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio, Curtea, admițând excepția, va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului și în consecință:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 5698/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și GRUP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./24.10.2008
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Mihăianu
