Excludere asociat. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 160/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 219/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimații și - Club SRL T, având ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., în reprezentarea intimaților, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta intimaților arată că a luat la cunoștință de toate înscrisurile depuse la dosar de către apelant și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 219/PI/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și - Club SRL, reclamantul a fost obligat față de pârâți la plata sumei de 9.287,18 lei cheltuieli de judecată și s-a dispus darea în debit a acestuia pentru suma de 9.160 lei, diferență onorariu expert în contul expertului contabil.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Reclamantul deține în calitate de asociat al - Club SRL o cotă de 5% din capitalul social al acesteia, asociatul majoritar fiind pârâtul. După înființarea societății în anul 2001, reclamantul deținea funcția de director executiv iar pârâtul, de administrator cu puteri depline de administrare și reprezentare. In cursul anului 2003 reclamantul a fost demis din funcția de director executiv, de la acea dată începând și neînțelegerile dintre părți, culminând cu litigiul promovat de prin care a solicitat retragerea din societate și restituirea sumei cu care ar fi creditat societatea, litigiu ce a format obiectul.5873/2004 pe rolul Tribunalului Timiș, finalizat prin renunțarea la acțiune în temeiul art.246 pr.civ.
Deși cererea reclamantului ce vizează excluderea asociatului, este întemeiată pe dispozițiile art.222 (1) lit.d și pe art.157 (abrogat) din Legea 31/1990 iar în petit se solicită și " obligarea acestuia la plata daunelor și a prejudiciului cauzat societății prin administrarea defectuoasă și frauduloasă a acesteia", în precizarea existentă la fila 107-109 din dosar, solicită a-i fi restituită diferența împrumutului cu care a creditat societatea, în cuantum de 61.543,9170 lei, această solicitare formând de altfel, obiectul.5873/2004, la care a renunțat.
De asemenea și obiectivele propuse de reclamant în vederea efectuării unei expertize contabile, se referă la legalitatea activității de administrator desfășurată de pârâtul, în care sens Raportul de expertiză financiar contabilă judiciară, efectuat de expertul relevă următoarele:
- pentru corelarea cifrelor din bilanțurile contabile anuale cu cele lunare și celelalte documente contabile oficiale primare s-a verificat legalitatea și realitatea inventarelor anuale ale patrimoniului, în care sens, pentru inventarierea de la 31.12.2001 nu au fost determinate documente care să ateste că inventarierea a fost efectuată; pentru anii 2002 - 2004 inventarierile au fost efectuate, nefiind constatate diferențe între soldurile scriptice și faptice ale elementelor de activ și de pasiv;
- sumele stabilite în sarcina societății prin procesele verbale de control ale T au fost contabilizate și achitate integral;
- documentele financiar-contabile supuse analizei întrunesc condițiile de fond și de formă cu excepția unor dispoziții de încasare aferente contractului de creditare "fără număr" din data de 08.05.2001 care sunt corectate fără respectarea prevederilor legale, în sensul că, corecția nu a fost vizată de persoana care a efectuat corecția iar pozițiile din registrul de casă aferente acestor dispoziții la rubrica "explicații" se referă la creditare efectuată de asociatul și nu de către;
- organele de control au stabilit că documentele financiar-contabile respectiv facturi fiscale, jurnalele de cumpărări și vânzări, situații de lucrări aferente investițiilor sunt reale și legale;
- analizând Convenția de linie de credit nr.- prin care Banca -Romena a acordat societății o linie de credit în sumă de 437.000.000 ROL, expertiza constată că această sumă a fost utilizată pentru plata furnizorilor și plățile curente ale societății din perioada respectivă; referitor la acordul celorlalți asociați pentru contractarea creditului, potrivit Statutului la art.9 și 11 se stipulează că societatea este administrată de către dl., puterile lui fiind nelimitate, neexistând nici o restricție cu privire la limitarea competenței asupra contractării de credite;
- referitor la suma cu care reclamantul a creditat societatea, expertiza concluzionează că aceasta se cuantifică la 6.094.301.590 ROL dar, există dispoziții de încasare (creditare) care nu îndeplinesc condițiile de fond și de formă pentru a fi recunoscute ca documente justificative, în această categorie intrând și suma de 231.354.513 ROL reprezentând creditare acordată de asociatul, existând totodată documente care atestă restituirea în cea mai mare parte a împrumutului;
- nu au fost constatate motive imputabile administratorului pentru pierderile societății și nu au fost identificate tranzacții neobișnuite cu alte societăți comerciale în detrimentul - Club SRL iar legalitatea investițiilor efectuate, a fost constatată de organele de control ale MFP, constatări pe care expertiza nu are căderea a le cenzura, astfel cum se solicită prin obiectivele propuse de reclamant.
Cu privire la cererea expresă de a se pronunța expertul cu privire la activitatea administratorului, respectiv, dacă poate fi subsumată noțiunii de fraudă prevăzută de art.222(1) din Legea 31/1990 rep. se conchid următoarele: " Din verificările efectuate asupra documentelor puse la dispoziție, prin sondaj, nu am identificat tranzacții neobișnuite care să ne atragă atenția că ar exista suspiciuni privind nerespectarea legii în sensul precizat în obiectiv".
Față de raportul de expertiză refăcut, depus la termenul de judecată din 25.03.2008, reclamantul formulează " obiecțiuni" care însă, nu pot fi considerate ca atare, acestea conținând doar critici la adresa părților și a instanței, considerent pentru care, nu au fost comunicate expertului, neexistând un obiectiv anume la care să răspundă. Totodată, reclamantul depune la același termen, cerere de înscriere în fals întemeiată pe disp.art. 180 și 183.pr.civ. față de care, instanța i-a pus în vedere să indice în scris, care sunt documentele considerate ca fiind false și care sunt filele din dosar în care se regăsesc acestea, în vederea contrasemnării lor de către instanță și părți, reclamantul neconformându-se dispozițiilor instanței.
Cu privire la principalul capăt de cerere întemeiat pe disp. art.222 al.1 lit.d din Legea 31/1990, acesta a fost respins ca neîntemeiat, neexistând nici un indiciu cu referire la fraudarea intereselor societății pârâte.
Cât privește solicitarea de a-i fi restituită diferența de sumă cu care a creditat societatea, această solicitare este în contradicție cu însuși petitul cererii, acela de a fi obligat pârâtul la daunele și prejudiciul produse societății prin administrarea frauduloasă a acesteia, drept consecință a excluderii din societate a asociatului și nu este un petit accesoriu cererii de retragere din societate a reclamantului, astfel cum a formulat-o în.5873/2004 pe rolul Tribunalului Timiș, cerere care astfel, ar întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita restituirea sumei cu care a creditat societatea, încât excepția invocată de pârâți este neîntemeiată.
Văzând că, reclamantul prin mandatarul său a refuzat plata diferenței onorariului de expert, a fost dat în debit cu suma de 9.160 lei iar în temeiul art.274 pr.civ. s-a reținut culpa procesuală a reclamantului care a fost obligat la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, prin mandatar, solicitând a se dispune, în esență, admiterea apelului și casarea în totalitate a sentinței apelate. În motivarea apelului se arată că, având în vedere că în dosar, a fost depusă cerere de înscriere în fals întemeiată pe disp.art. 180 și 183.proc.civ. iar instanța în considerentele la sentință susține un neadevăr, solicită a se aprecia dacă cererea este întemeiată, caz în care să se dispună sesizarea parchetului și suspendarea judecării cauzei, obligarea pârâtului la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 12.920 Ron, constatarea nulității absolute a expertizei contabile, făcută fără citarea reclamantului și fără a ține cont de obiecțiunile depuse, și pe cale de consecință exonerarea sa de plata suplimentului de onorariu de 9.160 Ron și restituirea de către expertele și a onorariului primit ilegal pentru o expertiză lovită de nulitate absolută.
În susținerea pretențiilor sale, a depuse la dosarul cauzei un număr de 16 anexe (filele 19-44 dosar).
Nici una dintre criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate pe dispozițiile legale incidente în cauză.
Analizând apelul conform obligației legale de a va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță raportat la disp. art. 295 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat.
Nefiind incidente dispozițiile art. 295 teza finală, nici aplicarea administrării unor noi probe conform art. 292 Cpc, cum nu s-a cerut readministrarea unor probe încuviințate de prima instanță, se reține că, în cuprinsul motivelor de apel, a scriptelor depuse ulterior la dosarul cauzei, apelantul, prin mandatar, critică în întregime soluția instanței de fond, modul de soluționare a dosarului, legalitatea probelor administrate, însă nu se specifică motivele pentru care s-ar impune refacerea unor probe, nu formulează o nouă cerere de înscriere în fals, în condițiile art. 180 și urm. Cpc și nici aspectele ce atrag nulitatea expertizei, cu consecința restituirii onorariului.
Față de numeroasele critici prezentate în apel și în înscrisurile anexate la dosar, instanța a analizat global susținerile apelantului, raportat la cele cuprinse în dosarul de fond.
Din considerentele sentinței apelate se reține că, în ceea ce privește activitatea administratorului, respectiv, dacă poate fi subsumată noțiunii de fraudă prevăzută de art.222(1) din Legea 31/1990, expertiza a apreciat că nu s-au identificat tranzacții neobișnuite care să ducă la concluzia că ar exista suspiciuni privind nerespectarea legii în sensul precizat în obiectiv.
Raportat la faptul că reclamantul, a depus la termenul de judecată din 25.03.2008, obiecțiuni, în mod corect a apreciat prima instanță că acest script conține doar critici la adresa părților și a instanței, considerent pentru care, nu au fost comunicate expertului, neexistând un obiectiv anume la care să răspundă.
Nici în apel reclamantul nu a produs înscrisuri și nici nu s-a prezentat personal sau prin mandatar pentru a susține necesitatea și utilitatea administrării vreunei alte probe, iar instanța, raportat șa disp. art. 138 Cpc, nu a considerat că rezultă completarea probatoriului.
Față de cererea de înscriere în fals întemeiată pe disp.art. 180 și 183.pr.civ. față de care, instanța i-a pus în vedere să indice în scris, care sunt documentele considerate ca fiind false și care sunt filele din dosar în care se regăsesc acestea, în vederea contrasemnării lor de către instanță și părți, reclamantul neconformându-se dispozițiilor instanței. De asemenea, nici în apel nu au fost complinite aceste lipsuri, apelantul criticând soluția dată de instanța de fond, însă nu reiterează cererea.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește principalul capăt de cerere întemeiat pe disp. art.222 al.1 lit.d din Legea 31/1990, acesta a fost respins ca neîntemeiat, neexistând nici un indiciu cu referire la fraudarea intereselor societății pârâte.
De asemenea, față de respingerea petitelor de mai sus, nu s-a putut reține ca întemeiată nici solicitarea de a-i fi restituită diferența de sumă cu care a creditat societatea, câtă vreme nu se reține o cerere expresă, dovedită în condițiile art. 1169.civ. în acest sens, care să nu fie prescrisă, fapt care să fi fost reiterat și dovedit în apel.
De asemenea, în mod legal, reclamantul prin mandatarul său a fost dat în debit cu suma de 9.160 lei iar în temeiul art.274 pr.civ. s-a reținut culpa procesuală a reclamantului care a fost obligat la cheltuieli de judecată, ambele sume fiind pricinuite de reclamant care a intentat procesul.
Apreciind că în aceste condiții, raportat la aspectele în fapt și în drept mai sus enunțate, nu există temei legal sau faptic care să ducă la schimbarea, desființarea sau anularea sentinței, Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 219/2008 și - Club SRL.
În apel, reclamantul va fi obligat la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat, conform art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în T, zona III, Bloc 25,.1, jud. T, cu domiciliul procedural ales în T,-,.11, jud. T la mandatar, împotriva sentinței civile nr. 219/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimații, cu sediul ales la.Av. din T,-, jud. T și - Club SRL, cu sediul în T,-, jud.
Obligă apelantul la plata sumei de 2.500 lei către intimați cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED./16.10.2008
TEHNORED./5 EX./16.10.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 3 ex.: - - la sediul ales
-
- - Club SRL
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
