Excludere asociat. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 72/A-
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelanta-reclamantă,domiciliată în Râmnicu V,-, -.B,.4, județul V, împotriva sentinței nr. 340 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliată în Râmnicu V, str. - - nr. 25, județul V și SC SRL R, cu sediul în str. - - nr. 25, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelanta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și avocat pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă SC SRL Rm.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei potrivit chitanței nr. - din 09.06.2009 (fila 9 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatei-pârâte întâmpinare.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinarea apărătorului apelantei-reclamante.
Apărătorul apelantei-reclamante solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că nu se opune cererii de amânarea cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei-reclamante și lasă cauza la a doua strigare pentru ca acesta să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reluându-se cauza la doua strigare, au răspuns aceleași părți, apărătorul apelantei-reclamante, făcând discuții pe motivul 3 de apel, cu privire la administrarea probei cu expertiză, solicitând refacerea acesteia, având în vedere că expertul nu a făcut dovada convocării părților. În această situație, consideră că prima expertiză efectuată la instanța de fond este lovită de nulitate absolută.
Apărătorul intimatei-pârâte, arată că prima expertiză a fost făcută fără citarea părților, însă expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță. Consideră că nu se impune refacerea raportului de expertiză.
Curtea apreciază că, în cauză s-au făcut suficiente probe, considerând că expertul a răspuns dispozițiilor Codului d e Civilă și obiectivelor stabilite de instanța de fond, astfel că nu se impune efectuarea unei noi expertize.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.340 din 2 martie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost respinsă cererea principală formulată de, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta și a fost dispusă excluderea reclamantei din SC SRL, urmând ca părțile sociale ale asociatei exclusă să revină în întregime pârâtei.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că a solicitat să se dispună excluderea pârâtei din cadrul SC SRL, sub motiv că pârâta o împiedică pe reclamantă să ia parte la administrarea societăți și se folosește de semnătura socială și de capitalul social în interes propriu și al altora, comițând fraude în dauna societății.
De asemenea,tribunalula constatat că pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând excluderea reclamantei din SC SRL, sub motiv că în luna decembrie 2005 cele două părți au hotărât să înființeze o societate comercială pentru exploatarea pietrișului și nisipului, sens în care urma să construiască o stație de sortare, cu aport egal în numerar, pentru edificare, conducerea lucrărilor fiind încredințată soțului pârâtei și concomitent părțile urmau să deschidă și un magazin de îmbrăcăminte în municipiul Rm.V; că reclamanta nu și-a îndeplinit decât parțial obligația asumată de aducerea aportului în societate, la sfârșitul lunii august, când reclamanta a abandonat colaborarea, aportul pârâtei era de 149.805 lei, iar al reclamantei de 28.102 lei, la finalizarea obiectivului aportul reclamantei era de 445.152 lei, iar al reclamantei de 28.102 lei.
Totodată,tribunalula constatat că reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, întrucât, potrivit actului constitutiv, părțile erau obligate să verse un aport de 100 lei, iar această obligație și-a îndeplinit-o și, mai mult, în luna august 2006 contribuit cu 100.000 lei, însă a observat că finanțarea nu apare în actele contabile și că pârâta refuză un audit contabil, motiv pentru care nu a mai contribuit cu altă sumă de bani; că în anul 2006 pârâta a închis magazinul de îmbrăcăminte însușindu-și stocul de marfă și că din acel moment pârâta a continuat activitatea de una singură, refuzând accesul reclamantei la actele contabile; că este susținerea pârâtei privind suma investită întrucât a cheltuit pentru o stație second-hand mai mult decât pentru una nouă și că a vândut producția societății la negru, diminuând patrimoniul social în beneficiul propriu.
În fine,tribunalula mai constatat că pârâta a negat afirmațiile reclamantei privind vânzarea la negru a producției.
Analizând cererile,tribunalula constatat că reclamanta și pârâta sunt asociate cu cote egale de 50% în cadrul SC SRL Rm.V, ambele deținând funcția de administrator, că acestea au hotărât, potrivit declarația lor, să înființeze o stație de sortare a pietrișului, fiecare urmând să contribuie în mod egal la finanțarea realizării acestui obiectiv, valoarea stației fiind de 536.425 lei, potrivit raportului de expertiză; că pârâta a recunoscut aportul reclamantei de cca.50.000 lei, din care numai suma de 28.102 lei este reflectată în actele contabile, restul fiind recunoscut de pârâtă, pentru că și ea a efectuat astfel de cheltuieli pe care nu le-a mai menționat ca aport (476); că aportul pârâtei este de 436.237 lei; că nu poate fi reținută susținerea reclamantei, potrivit căreia valoarea investiției ar fi mai mică și că pârâta ar fi denaturat costurile; că părțile nu au convenit inițial o limită a cheltuielilor convenite pentru finalizarea stației.
De asemenea,tribunalula mai reținut că pârâta a refuzat fără nici un motiv auditul contabil; că în lipsa probelor nu poate fi reținut că pârâta ar fi vândut fără acte contabile producția realizată începând cu anul 2006 și că finanțarea edificării stației a fi făcută cu aceste venituri în detrimentul patrimoniului social.
În concluzie,tribunalula reținut că reclamanta a abandonat fără motiv colaborarea în cadrul societății, refuzând să mai aducă aportul la care s-a angajat, motiv prevăzut expres de art.221 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990 pentru excluderea asociatului.Tribunalulcalifică a fi aport social orice angajament luat de părți de a aduce în societate un anumit bun, o anumită valoare aptă de a produce venituri.
În consecință, reținetribunalul,nu se poate califica a fi aport social doar suma de 100 lei, menționată în actul constitutiv, pentru că această sumă era inaptă de a produce veniturile pe care le preconizau părțile față de obiectivul propus a se realiza; faptul că părțile nu au menționat de la început valoarea întreagă a aportului nu schimbă natura investițiilor financiare la care părțile s-au obligat.
Tribunalul a mai constatat că refuzul pârâtei de a permite reclamantei să contribuie la administrarea societății și să supravegheze activitatea directorului societății, ca și faptul că o parte din producția societății a fost comercializată fără documente legale, nu constituie motive esențiale ale neînțelegerilor dintre părți, adevăratul motiv fiind refuzul reclamantei de a contribui la finanțarea societății, faptă pentru care textul art.222 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990 permite excluderea reclamantei din societate.
La 4.05.2009, a declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit prima instanță a calificat ca fiind aport social orice contribuție sub orice formă pe care asociații o aduc la desfășurarea activității societății.
În realitate, susține apelanta, aportul asociatului este definit, în art.7 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990, ca fiind contribuția menționată expres în actul constitutiv, atât din punct de vedere valoric, cât și a termenului în care trebuie vărsat. Mai mult, chiar pârâta a calificat contribuțiile la societate ca fiind împrumuturi, încheind în acest scop contracte de împrumut între ea și societate.
2. Greșit prima instanță nu a observat că refuzul apelantei de a contribui la investițiile făcute în societate a fost generat de comportamentul pârâtei, care a refuzat un audit contabil, creându-i astfel sentimentul de nesiguranță a relevării exacte a sumelor învestite, lucru care s-a observat și prin faptul că însăși pârâta a recunoscut o contribuție mai mare a apelantei la investițiile în societate decât cea menționată în actele contabile.
3. Greșit prima instanță a respins cererea principală, deși a recunoscut că argumentele reclamantei sunt reale, respectiv refuzul verificării contabile a societății, refuzul de a-i permite să participa la administrarea societății și să supravegheze activitatea soțului pârâtei, care administrează în fapt societatea, comercializarea producției fără documente legale.
4. Greșit prima instanță nu a observat că reclamanta nu a fost citată la efectuarea primei expertize contabile. Este adevărat, susține apelanta, că prima expertiză a fost refăcută, însă această refacere a fost neoficială, întrucât nu a fost dispusă de instanță. De asemenea, instanța a încuviințat o nouă expertiză contabilă, însă a restrâns obiectivele expertizei doar la cuantumul contribuțiilor asociaților, înlăturând fără temei legal obiectivele solicitate de apelantă.
La 22 iunie 2009, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Se susține că legiuitorul nu a identificat aportul prevăzut în art.222 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990 cu aportul la capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată.
Intimata susține că aportul părților a îmbrăcat forma unor împrumuturi ale asociaților pentru a contribui la realizarea și punerea în funcțiune a investiției, însă aceasta nu schimbă cu nimic definirea lui ca aport.
De asemenea, și celelalte motive de apel sunt considerate a fi nefondate.
La 10.06.2009, apelanta a depus un set de acte despre care însă nu a făcut vorbire în motivele de apel.
Apelul este fondat.
1. Este fondată prima și a doua critică prin care se invocă greșita aplicare a legii, respectiv a art.222 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990.
Curtea constată că prima instanță a calificat greșit ca fiind aport social și împrumuturile pe care părțile s-au angajat să le efectueze față de societate.
În adevăr, regimul juridic al aportului social este altul decât cel al investițiilor făcute de asociați în societate. Aportul social intră în patrimoniul societății (art.65 alin.1 din Legea nr.31/1990), născând dreptul la dividende, pe când împrumutul acordat societății poate să fie cu titlu gratuit sau oneros, generând obligația societății la restituirea acestuia.
Având în vedere regimul distinct al celor două sume de bani: aportul și împrumutul, curtea constată că greșit prima instanță a asimilat împrumutul cu aportul în societate și, pe această cale, a extins aplicarea regulii art.222 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990.
În drept, potrivit art.222 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990,poate fi exclus din societate. cu răspundere limitată, asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat.
De asemenea, potrivit art.7 alin.1 lit.d,actul constitutiv al societății. cu răspundere limitată cuprinde capitalul social, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării. La societățile cu răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale, precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său.
În concluzie, aportul social este numai valoarea aportată de fiecare asociat, stabilită prin actul constitutiv al societății, pentru care se stabilesc și părțile sociale cuvenite fiecărui asociat, astfel că greșit prima instanță a dispus excluderea apelantei din societate, căci textul art.222 alin.1 lit.a arătat mai sus, nu este aplicabil și acordului părților de a împrumuta societatea.
2. Nu este fondată cea de-a treia critică.
Curtea constată că reclamanta a solicitat excluderea pârâtei din societate, invocând motivul prevăzut de art.222 alin.1 lit.
De asemenea, se mai constată că prima instanță a reținut existența refuzul nejustificat al pârâtei de a efectua o verificare contabilă a societății, refuzul acesteia de a permite reclamantei să participe la administrarea societății, ca și comercializarea unor produse fără documente legale de către pârâtă.
În drept, potrivit art.222 alin.1 lit.d,asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Cu toate acestea, curtea consideră că soluția instanței de respingere a acțiunii principale de excludere a lui din societate pe temeiul faptelor arătate mai sus, este legală.
În primul rând, curtea constată că refuzul pârâtei de a permite accesul la actele contabile ale asociatului administrator nu constituie o fraudă în dauna societății, în sensul textului arătat mai sus, iar acest refuz nu este foarte bine conturat având în vedere că pârâta a notificat-o de mai multe ori pe reclamantă să colaboreze la funcționarea și dezvoltarea societății (43-60. La fel, nici refuzul pârâtei de a se efectua o expertiză contabilă nu constituie o faptă care să justifice excluderea pârâtei din societate pe temeiul textului arătat mai sus.
Este adevărat că există indicii că pârâta a comercializat produse ale societății fără acte contabile, însă această faptă, pentru care SC SRL a fost sancționată contravențional pentru existența unui transport fără acte a produselor, nu este în speță suficient de gravă pentru a justifica excluderea acesteia din societate (86). În plus, aceasta faptă nu poate fi imputată pârâtei, căci nu există nici un indiciu că a fost săvârșită cu acordul său la dispoziția dată de ea.
Pe de altă parte, curtea mai constată că și reclamanta a încălcat convenția încheiată cu pârâta de a contribui la finanțarea societății pentru realizarea stației de sortare a pietrișului, punând-o astfel pe pârâtă în situația de a contribui singură la realizarea acestui obiectiv.
Curtea constată că faptele pârâtei nu sunt de natură aos ancționa cu excluderea din societate, având în vedere contribuția sa importantă la funcționarea și dezvoltarea societății și că reclamanta, deși a avut posibilitatea să contribuie la această dezvoltare, nu a făcut-o, însă.
3. Nu este fondată nici cea de-a patra critică.
Curtea constată că reclamanta a fost citată de expert, cu ocazia refacerii raportului de expertiză și că, în consecință, acesta nu este nul.
Mai mult, acest raport a fost abandonat de instanță la cererea reclamantei, dispunându-se efectuarea unui nou raport de expertiză (476).
Reclamanta nu a făcut nici o obiecție cu privire la obiecțiunile stabilite de instanță pentru noua expertiză.
În fine, curtea constată că apelanta nu demonstrează de ce a doua expertiză nu ar fi edificatoare. Așa fiind, nici această critică nu este fondată.
În concluzie, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, se va admite apelul, se va schimba în parte sentința în sensul că se va respinge și cererea reconvențională ca neîntemeiată, menținând în rest sentința.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată intimata - persoană fizică, la sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată către reclamanta-apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă, domiciliată în Râmnicu V,-, -.B,.4, județul V, împotriva sentinței nr. 340 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliată în Râmnicu V, str. - - nr. 25, județul V și SC SRL R, cu sediul în str. - - nr. 25, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge și cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimata - persoană fizică -, să plătească suma e 1.500 lei, cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
07.07.2009
Red.DV
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
