Excludere asociat. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.9/C/2008 -
Ședința publică din 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial formulat de reclamantul domiciliat în O,-, -C 22,.5, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat - O, str. -, nr.7,.3, jud. B,SC""SRL, SC""SRL -ambele cu sediul în O,- și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.959/COM din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -excludere asociat -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelantul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 06.07.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, pentru intimatul pârât -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.83 din 10.11.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimații pârâți SC""SRL O, SC""SRL O și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.296-1-23 din 23 octombrie 2007, plus 0,15 lei timbru judiciar, apelantul reclamant nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte încheierea unei tranzacții între părți, cu privire la stingerea litigiului pe cale amiabilă, după care:
Reprezentantul apelantului reclamant învederează instanței faptul că, nu s-a reușit încheierea nici unui înscris în ceea ce privește stingerea litigiului pe cale amiabilă, clientul său este în Franța, nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatului pârât, prezentă la dezbateri, de asemenea arată că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, conform notelor de ședință depuse la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește tardivitatea invocată de reprezentanta intimatului pârât, apreciază că aceasta nu este fondată, respectiv tardivitatea depunerii motivelor de apel, deoarece motivele de apel pot fi depuse până la prima zi de înfățișare, iar prima zi de înfățișare a fost data când intimatul pârât a formulat cerere de amânare, pentru angajare apărător, astfel că, termenul de înfățișare a fost prorogat, notele de ședință depuse de apelant fiind de fapt, motive de apel, depuse în termen. În consecință, apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.222 lit."a" din Legea nr.31/1990, respectiv că asociatul care îndeplinește funcția de administrator, va putea fi exclus din societatea dacă săvârșește o fraudă în dauna societății, intimatul neimplicându-se deloc în conducerea societăților, astfel că față de acest fapt apreciază că a săvârșit fraude în dauna societății.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea apelului ca nemotivat, nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația depusă la dosar. În ceea ce privește tardivitatea, pe care susține apelantul că a fost invocată în notele de ședință depuse la dosarul cauzei, de către intimatul pârât, lasă la aprecierea instanței, însă precizează faptul că nu s-a invocat excepția de tardivitate, ci doar faptul că, apelul nu a fost motivat în fapt și în drept, în sensul că, apărările formulate nu sunt critici aduse sentinței apelate. În ceea ce privește celelalte aspecte invocate apreciază că, în mod legal și temeinic a stabilit instanța de fond situația reală cu reținerea în mod întemeiat a textelor legale aplicabile cauzei. Astfel, cum s-a arătat și dovedit, acțiunea astfel cum a fost ea formulată este inadmisibilă, raportat la prevederile art.222 lit."d" din legea societăților comerciale, frauda fiind invocată, ea trebuia să fie și probată, fapt însă neîndeplinit de către reclamantul apelant. Excluderea, respectiv clauzele de excludere sunt de strictă aplicabilitate și interpretare, ea fiind o sancțiune pentru refuzul conlucrării, când aceasta este imputabilă asociatului care are o conduită care nu respectă coordonatele interesului societății, ceea ce în speță nu este cazul.
În replică, reprezentantul apelantului învederează instanței că, intimatul s-a referit la faptul că, motivele de apel ar fi tardiv depuse și față de acest aspect a făcut precizarea mai sus arătată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.959/COM din 22 mai 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții,SC""SRL și SC""SRL O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit adresei nr. 3683/21.04.2006 eliberata de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, reclamantul si sunt asociați si administratori în cadrul si
Potrivit art. 222 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitata asociatul administrator care comite frauda în dauna societății sau se servește de semnătura sociala ori de capitatlul social în folosul său sau al altora.
In susținerea actiunii sale, reclamantul a invocat imprejurarea că, pârâtul, prin societatea sa din Franța -, nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului în cadrul unei livrari de suporți de crăciun făcute de De asemenea, reclamantul a sustinut că pârâtul l-ar fi indus în eroare la momentul asocierii cu acesta în cele doua societăți din România, prezentându-i o realitate falsă cu privire la activitatea economica pe care o desfașoară în Franța, când în realitate C nu a avut și nu are nici o activitate în Franța, fiind o firmă fantomî.
Primul aspect invocat de către reclamant, relativ la neplata de catre pârâtul de rând 1, a contravalorii suporților de crăciun livrați în luna decembrie 2004, chiar dacă ar fi real, s-a apreciat că nu poate constitui un motiv de excludere din societe, în sensul art. 222 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990. În primul rând, din avizele de debitare depuse de pârâtul de rd. 1 în probațiune la dosar ( 112-116 si 119), a rezultat faptul că, a efectuat plăți în favoarea, in perioada martie-septembrie 2005 în valoare de 11.300 euro.
De altfel, și pârâtul a invocat împrejurarea că livrarea s-ar fi efectuat, în cele din urmă, către o alta firmă, deși societea din Franța a plătit contravalaorea mărfii, astfel că între părți exista discuții referitor la aceste aspecte, care, a apreciat instanța, nu se impun a fi clarificate în cadrul prezentului dosar, întrucat exced litigiului de față.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect ridicat de reclamant, respectiv faptul că a fost indus în eroare în momentul asocierii cu pârâtul în cadrul celor două societăți din România, instanța a reținut că, susținerile reclamantului nu sunt probate în nici un fel, căci nu rezulta de nicaieri că nu ar avea nici un fel de activitate, din extrasele Registrului Comerțului și societăților comerciale din nerezultând acest aspect. Potrivit înscrisurilor depuse de pârât, a rezultat că acesta a cesionat părțile sale sociale din cadrul, în baza contractului de cesiune de părți sociale din data de 20.12.2005, societatea mutându-și sediul pe raza Tribunalului Comerțului din.
Se impune precizarea că, faptul invocat de reclamant, cum că ar fi fost tindus în eroare cu prilejul constituirii cu pârâtul a celor două societăți din România, instanța a apreciat că, nu se încadrează în cazul de excludere prev. de art. 222 alin. 1 lit. d, căci reclamantul face referire la o situație concomitentă cu momentul constituirii societăților, or în ințelesul textului legal, faptele abuzive ale administratorului trebuie să fie savârșite pe parcursul derulării activității societății.
În condițiile art. 222 alin. 1 lit d din Legea 31/1990, reclamantul trebuia să probeze frauda săvârșită de pârât sau modul în care acesta s-a servit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său ori al altora, aspecte care nu au fost însă, probate de reclamant. Prin proba testimonială propusă în instanță, acesta a intenționat să dovedească neînțelegerile dintre asociați, ori acesta nu este un motiv de excludere a asociatului din cadrul unei societăți cu răspundere limitata, cazurile de excludere fiind prevazute limitativ la art. 222 alin. 1 din Legea 31/1990. Pentru acest motiv, instanta a respins proba, ca neconcludentă cauzei.
De asemenea, nici împrejurarea că pârâtul nu ar fi participat la ședintele AGA la care a fost convocat, s-a apreciat că, nu constituie un motiv de excludere, potrivit acelorași prevederi legale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei, potrivit art. 1169 Cod civil, nu a adus probe prin care să dovedească incidența prevederilor art. 222 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990, instanța respins actiunea acestuia ca nefondată, nefiind acordate cheltuieli de judecata pârâtului, dat fiind că acestea nu au fost justificate prin înscrisuri doveditoare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelantul, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, potrivit dispozițiilor art.222 lit."d" din Legea nr.31/1990, asociatul care îndeplinește funcția de administrator va putea fi exclus din societate dacă săvârșește o fraudă în dauna societății. În considerarea faptului că intimatul desfășoară prin societatea sa din Franța, activitate de producție cu o piață deja formată, i s-a cesionat acestuia J din capitalul social al celor două societăți comerciale intimate în cauză, operațiune menită creșterii cifrei de afaceri.
Însă, intimatul administrator al societăților nu s-a implicat deloc în conducerea societăților, prin acțiunile sale acesta săvârșind fraude în dauna societăților, cum ar fi faptul că, în urma livrării unei cantități de marfă la societatea din Franța a refuzat să achite contravaloarea mărfii, conștient fiind că, neachitarea sumei urma să producă pagube însemnate societății. Faptul că, în fața instanței, intimatul a prezentat înscrisuri care atestă faptul că s-au efectuat plăți, ele nu fac dovada mărfii livrate în decembrie 2004.
Intimatul, prin notele scrise depuse, a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, arătând că susținerile apelantului nu sunt efectiv critici ale sentinței, ci reiterări a aspectelor invocate la fond, motivul de fraudă invocat de apelant neputându-se dovedi, neexistând practic corelare între susțineri și starea de fapt dovedită prin probele de la dosar.
Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, apelantul reclamant a solicitat instanței excluderea intimatului pârât din cele două societăți comerciale SC""SRL și SC""SRL, unde amândoi îndeplinesc, atât calitatea de asociați, cât și administratori, invocând fraudarea societăților de către administratorul pârât, cetățean străin.
Motivele invocate în susținerea acțiunii formulate de către reclamant, constând în inducerea sa în eroare la momentul la care a optat să-i cesioneze pârâtului părți sociale din cele două societăți și neachitarea unei cantități de marfă livrate unei societăți din Franța, la care a fost asociat pârâtul, au fost în mod corect reținute de prima instanță drept motive neîntemeiate pentru existența actului de fraudă invocat prin prisma dispozițiilor art.222 alin.1 lit."d" din Legea nr.31/1990 republicată, invocate drept temei al cererii de excludere.
Astfel, cum în mod judicios a reținut prima instanță, neachitarea de către o societate terță a contravalorii mărfii livrate de către o altă societate, nu reprezintă în mod automat un act de fraudă săvârșit de pârâtul administrator, care deținea și la societatea debitoare părți sociale, atâta vreme cât acest fapt nu a fost însoțit și de dovedirea unui element volițional intenționat săvârșit de pârât care să permită calificarea faptului drept un act de înșelăciune, simpla neplată a creanței nefiind suficientă, atâta vreme cât creditorul are la îndemână și este îndreptățit să exercite împotriva debitorului său mijloacele și posibilitățile conferite de lege pentru recuperarea creanței.
De asemenea, neînțelegerile dintre cei doi administratori, ori neparticiparea pârâtului intimat la conducerea societății, respectiv dezinteresul acestuia, nu constituie motive de excludere a acestuia, potrivit normelor legale, iar săvârșirea vreunei " fraude" prin aceste fapte, nu s-a dovedit a exista.
De altfel, atâta vreme cât neglijența, inabilitatea în afaceri, dezinteresul în afaceri nu sunt însoțite de probe din care să rezulte existența unui element volițional care să permită calificarea lor ca fiind elemente frauduloase, acestea nu pot constitui de sine stătător fapte care se pot încadra în noțiunea de " fraudă săvârșită de administrator" în dauna societății.
În consecință, se reține că în mod judicios a apreciat prima instanță, prin prisma probatoriul administrat și a probelor legale incidente, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, motivele de apel invocate fiind nefondate.
Prin urmare, instanța de apel urmează să dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă instanța de apel urmează să dispună obligarea apelantului la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelantul reclamant domiciliat în O,-, -C 22,.5, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat - O, str. -, nr.7,.3, jud. B,SC""SRL, SC""SRL -ambele cu sediul în O,- și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.959/COM din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei RON, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 07.02.2008-
Jud. fond
Tehnoredact. - -
08.02.2008 / 7 ex.
5 com./08.02.2008
1. reclamantul domiciliat în O,-, -C 22,.5, jud. B,
2. intimații pârâți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat - O, str. -, nr.7,.3, jud. B,
3. - / - SC""SRL,
4. - // - SC""SRL - ambele cu sediul în O,-, jud.
5. intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-, jud. B
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
