Întoarcere executare. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2006/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 2
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta ‟. DE INVESTIȚII FINANCIARE - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin consilier juridic și pârâta prin consilier juridic cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reclamanta prin consilier juridic depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, unește cu fondul cele două excepții invocate și acordă părților cuvântul pe fondul cererii.
Reclamanta prin consilier juridic, solicită respingerea excepției prematurității ca neîntemeiată, există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat prescris dreptul la executare și respingerea excepția inadmisibilității arată că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a anulat executarea silită și a constatat că nu a existat un titlu executoriu, prin urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OUG 51/1998, pe fondul cauzei solicită să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru întoarcerea executării și consideră că se impune întoarcerea executării. Solicită admiterea cererii de întoarcere executării, astfel cum a fost formulată și a se dispune restituirea către reclamantă sumei arătă în acțiune.
Pârâta prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca nefondată. Cu privire la practica depusă la dosar, arată că nu este irevocabilă ci doar definitivă și nu constituie o normă de drept.
Solicită admiterea excepțiilor prematurității și inadmisibilității astfel cum au fost invocate prin întâmpinare. Cererea din dosarul de față este întemeiată pe sentința comercială nr. 33 din 7.03.2008 prin care s- anulat actul de executare a somației prin care AVAS nu a luat nici un și practic AVAS nu are ce să restituie. Anularea executării nu s-a solicitat, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere ci practic s-a luat act doar de anularea somației. Este inadmisibilă cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 82, neavând ce să restituie, este prematură pentru că AVAS nu a încasat nici o sumă de bani și pe fond este nefondată.
Reclamanta prin consiliere juridic, în replică, arată că somația nu este un act de executare, este vorba de poprire care s-a executat în totalitate. Au contestat conform procedurii normale, fiecare bilet la ordin în parte.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială la data de 5 august 2009 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA () a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite finalizată de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.332.920 lei reprezentând suma executată de pârâtă, precum șa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta a emis la data de 19.06.2006 ordinul nr. 1437 prin care a ordonat înființarea popririi asupra sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natură pe care le avea deschise la Banca Transilvania - Sucursala B pentru recuperarea sumei totale de 7.857.967,19 USD.
Ordinul de înființare a popririi a fost comunicat terțului poprit la data de 20.06.2006, fiind executat de acesta la data de 23.06.2007 prin virarea în contul pârâtei a sumei totale de 22.285.194,95 lei (RON).
Împotriva acestei executări a formulat contestație, înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială sub nr-, contestație soluționată prin sentința comercială nr. 33 din 7 martie 2008 în sensul admiterii sale și constatării prescrierii dreptului AVAS la executare silită. Recursul declarat de AVAS a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 465 din 17 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-.
Reclamanta mai arată că executarea silită a vizat un număr de 13 bilete la ordin, suma ce se solicită a fi restituită vizând executarea silită a biletului la ordin în valoare de 470.000 USD emis de SC SA.
De asemenea, învederează faptul că în urma pronunțării deciziei de recurs, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a sumei executate, fără a primi nici un răspuns din partea acesteia.
Prin întâmpinare, pârâta AVAS a invocat excepțiile de prematuritate și de inadmisibilitate, ambele fiind motivate prin faptul că reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să fi fost desființat ordinul de poprire în baza căruia a fost executat și biletul la ordin, pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată. Mai susține că actul de executare reprezentat de ordinul de poprire a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nicio instanță nedispunând desființarea acestuia.
Pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând prevederile art. 82 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, potrivit cărora debitorii executați silit au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Or, așa cum s-a arătat și în motivarea excepțiilor, reclamanta nu deține o asemenea hotărâre definitivă și irevocabilă care să îi dea dreptul la întoarcerea executării silite.
Mai susține că în cauza ce a format obiectul dosarului - nu a fost contestată executarea silită însăși, ci adresa de comunicare a titlului executoriu.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Atât excepția de prematuritate, cât și cea de inadmisibilitate au drept considerent nedeținerea de către reclamantă a unei sentințe definitive și irevocabile prin care să se fi dispus asupra ordinului de înființare a popririi, pârâta susținând ulterior, că reclamanta nu deține nicio hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se fi dispus asupra executării însăși, ci doar asupra adresei de comunicare a titlului executoriu.
Aceste susțineri ale pârâtei nu pot fi reținute.
În primul rând, se constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, reclamanta din prezenta cauză nu a contestat adresa de comunicare a titlului executoriu, ci însăși executarea silită. Acest aspect rezultă atât din petitul acțiunii (contestatoarea de la acel moment solicitând anularea formelor de executare), cât și din motivele invocate în susținerea contestației.
Se reține că pentru a fi în prezența unei contestații îndreptate împotriva unui act singular de executare silită, este necesar ca motivele invocate în contestație să vizeze neregularități ale acelui act. În situația în care se invocă aspecte care influențează definitoriu întreaga executare silită, suntem în prezența contestației executării însăși.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr-, contestatoarea a invocat aspecte care tindeau la desființarea executării silite însăși, prin invocarea excepției prescripției dreptului creditoarei la executarea silită. De altfel, această excepție a și făcut obiectul de analiză al judecătorului, acesta constatând intervenită prescripția dreptului de executare silită al AVAS. Pe cale de consecință, judecătorul a dispus, prin sentința pronunțată anularea formelor de executare inițiate de AVAS, deci, a dispus asupra întregii executări silite.
În al doilea rând, chiar și dacă prin contestației ar fi fost vizat doar primul act de executare, respectiv adresa de comunicare a titlului executoriu, în raport de motivul care a condus la admiterea contestației - respectiv prescripția dreptului de a executa silit, întreaga executare ar fi fost implicit desființată, neputându-se considera, că prescripția dreptului de executare silită ar afecta doar primul act de executare, următoarele rămânând valabile. În condițiile în care a dispărut, prin efectul prescripției, dreptul de executare silită, nu mai poate fi considerat ca fiind valabil nici un act de executare efectuat în cadrul acelei executări.
Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei vizând lipsa unei hotărâri definitive și irevocabile prin care să fi fost desființat ordinul de înființare al popririi. Se reiterează faptul că în litigiul deja analizat s-a constatat prescripția dreptului de executare silită. În consecință, ar fi excesiv și nejustificat ca reclamanta să promoveze contestații distincte pentru fiecare act de executare în parte, în cadrul cărora să fie analizată, din nou, aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, aspect asupra căruia s-a pronunțat definitiv și irevocabil, o instanță judecătorească.
În consecință, cele două excepții invocate de pârâtă vor fi respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, se reține ca fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 82 alin. 2 teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, în sensul că reclamanta are dreptul de a solicita întoarcerea executării silite, fiind în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus asupra executării silite declanșate și finalizate de pârâtă. Se are în vedere sub acest aspect sentința comercială nr. 33 din 07 martie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a V-a Comercială, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de AVAS, prin decizia nr. 465 din 17 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Comercială. Prin sentința pronunțată de judecătorul fondului au fost desființate formele de executare începute de AVAS, astfel încât s-a născut dreptul debitoarei executate, reclamanta din prezenta cauză, la întoarcerea executării silite.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, prin raportare la temeiurile de drept arătate anterior, se apreciază temeinicia cererii reclamantei, urmând ca aceasta să fie admisă, cu consecința obligării pârâtei la restituirea sumei executate.
În ce privește cheltuielile de judecată, se reține că deși prin cererea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata acestora, în cadrul cuvântului pe fond, acordat la închiderea dezbaterilor, a învederat că nu mai înțelege să susțină această solicitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii, invocate de pârâta AVAS.
Admite cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA, cu sediul în B,- C, jud. B în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Dispune întoarcerea executării silite în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1.332. 920 lei.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
09.02.2010
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
