Spete contestatie la executare comercial. Sentința 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 72/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 1
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul personal și asistat de avocat cu delegație la fila 17 din dosar și intimata personal și asistată de avocat cu delegație la fila 27 din dosar, lipsind intimata AVAS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se procedează la administrarea probei cu interogatoriul formulat de intimata spre a fi luat contestatorului legitimat cu Carte de Identitate seria - - eliberată de Secția 17 la data de 2602.2001, ce este semnat de contestator după administrare și atașat la dosar.
Curtea constată decăderea intimatei AVAS din proba cu interogatoriul, având în vedere că la termenul de astăzi, deși părțile s-au prezentat fiind citate cu mențiunea la interogatoriu, reprezentantul AVAS nu s-a prezentat pentru administrarea probei.
Curtea pune în discuție excepția perimării executării silite, excepție peremtorie și dirimantă.
Contestatorul prin avocat, solicită admiterea excepției perimării executării, această executare silită a fost începută practic în anul 2000, prin comunicarea unei adrese de către AVAS de începere a executării silite.
Apărătorul intimatei, solicită admiterea excepției perimării executării silite.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția perimării executării silite.
CURTEA
Deliberând asupra contestației la executare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 21.06.2007, sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare silită întocmite de intimată în dosarul de executare nr. 271/2000, respectiv anularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 271/19.06.2007.
În motivare, contestatorul a arătat că reprezentatul intimatei s-a prezentat la domiciliul său, unde a găsit pe fiica sa minoră, ocazie cu care a încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului. Contestatorul susține că acest act de executare este lovit de nulitate, fiind întocmit cu încălcarea normelor legale în materie de executare, pentru următoarele motive: executarea se face în virtutea calității sale de fideiusor, dar nu i s-a comunicat niciodată titlul executor, așa cum prevede art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998; executarea silită poate fi efectuată asupra bunurilor personale ale fideiusorului, or imobilul față de care s-a aplicat sechestrul este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei; invocă beneficiul de discuțiune, susținând că intimata ava obligația principală de a urmări executarea mai întâi a bunurilor debitorului, iar apoi a garanților.
Contestatorul a administrat proba cu acte.
Prin întâmpinare, intimata AVAS a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a judecătoriei în soluționarea cauzei, susținând că în raport de prevederile art. 44-45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 competența în primă instanță aparține Curții de Apel București. a invocat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, arătând că nu au fost comunicate cererea de chemare în judecată și actele anexate anterior depunerii lor la instanță, astfel cum impune art. 46 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că a fost realizată comunicarea titlului executoriu, a mai arătat că a urmărit prioritar bunurile debitorului, dar din valorificarea acestora nu s-a acoperit integral creanța, astfel că s-a continuat executarea garanțiilor; în plus, prin convenție, contestatorul a renunțat expres la beneficiul de discuțiune. Mai susține că instituirea sechestrului a avut drept scop conservarea bunului pentru evitarea înstrăinării acestuia.
Intimata a atașat acte în susținerea întâmpinării.
În ședința publică din data de 28 august 2007 judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bar espins excepție de necompetență materială, apreciind că în raport de prevederile Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 care menționează completarea actului normativ cu cele de drept comun, precum și în raport de obiectul cauzei - contestație la executare, competența aparține judecătoriei.
Prin sentința civilă nr. 7874 din 27 noiembrie 2007 judecătorul fondului a admis contestația la executare și a anulat procesul verbal de sechestru nr. 271 din 19.06.2007, reținând perimarea executării silite, prin raportare la faptul că titlul executoriu a fost comunicat contestatorului la 14.06.2000, nefiind urmat de alte acte de executare până la întocmirea procesului verbal de sechestru, astfel încât devin incidente prevederile art. 389 și 391.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata AVAS, solicitând admiterea recursului și desființarea încheierii de ședință din data de 28 august 2007 și a sentinței civile nr. 7874 din 27 noiembrie 2007, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței comerciale în sensul respingerii contestației la executare. În motivare s-a susținut în principal, soluționarea cauzei cu încălcarea normelor imperative cu privire la competență, apreciind că doar Curtea de Apel avea deplina competență de analizare a cauzei pe fond. S-a mai susținut greșita reținere a aplicabilități prevederilor art. 389.pr.civ. în aprecierea intervenirii perimării, apreciind că acest text legal nu se aplică în speță, raportat la prevederile art. 390 alin. 1.pr.civ. și ale art. 14 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București Secția a IV-a Civilă sub nr-
Prin decizia civilă nr. 1262 R din 25 iunie 2008 completul de recurs al Secției a IV-a Civilă a admis recursul declarat de AVAS, a casat sentința civilă pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, reținând în considerente caracterul imperativ al prevederilor art. 44-45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 care stabilesc competența de soluționare a litigiului de această natură în favoarea Curții de Apel București.
Cauza astfel trimisă de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă la data de 09 septembrie 2008, sub nr-.
În fața acestei instanțe, intimata AVAS a formulat cerere de împărțire a bunului comun - imobilul situat în B,-,. 1, sector 5, bun asupra căreia a fost declanșată executarea silită.
În motivare, intimata a arătat că deține o creanță preluată prin contract de cesiune de la, debitorul principal fiind SC INTERNAȚIONAL PRODUCTION SRL. Debitorul principal a fost executat silit, nereușindu-se acoperirea integrală a creanței, astfel încât a fost inițiată executarea silită a garanțiilor constituite pentru creditul acordat societății. În aceste condiții a fost instituit sechestrul asupra imobilului situat la adresa menționată anterior, bun care este supus devălmășiei soților, nefiind stabilită o cotă parte reală ce revine persoanei executate - contestatorul de față. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4001.pr.civ.
Totodată, intimata a invocat excepție necompetenței funcționale a Secției Civile a Curții de Apel, solicitând trimiterea cauzei la Secția Comercială.
În ședința publică din data de 4 decembrie 2008 judecătorul Secției Civile a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției Civile și înaintarea dosarului Secției Comerciale a Curții de Apel București, în vederea competentei soluționări.
Cauza în fond a fost înregistrată pe rolul Secției a VI-a Comercială la data de 9 ianuarie 2009 sub nr-.
În acest cadru procesual, contestatorul a reiterat excepția perimării executării silite, reluând și considerațiile expuse în cursul judecării cauzei în fața Judecătoriei Sectorului 5.
Față de cererea de împărțire a bunului comun, supus executării silite, s-a dispus introducerea în cauză si citarea în calitate de intimată a doamnei.
Intimata nou introdusă în cauză a formulat întâmpinare la cererea AVAS de împărțire a bunului comun, solicitând în principal respingerea cererii ca prematură, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată. Totodată a solicitat, în măsura nereținerii de către completul de judecată a primelor solicitări, ca în urma împărțirii bunului, acesta să îi fie atribuit în natură.
În motivare a arătat că cererea AVAS este prematură întrucât în prima fază executarea vizează bunurile proprii ale contestatorului, și doar dacă prin acestea nu este îndestulată creanța, se procedează la împărțirea bunurilor comune, conform art. 33 din Codul familiei.
În ce privește netemeinicia cererii AVAS, intimata a arătat că imobilul este bunul său propriu, banii folosiți pentru achitarea prețului acestuia provenind din surse proprii nesupuse regimului comunității de bunuri.
În final, solicită atribuirea în natură a imobilului, susținând o contribuție superioară față de cea a contestatorului în achiziționarea bunului.
Intimata a formulat și o solicitare de disjungere a cererii de împărțire a bunului comun și trimiterea acesteia la instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Sectorului 5 B, conform art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ. motivat de faptul că soluționarea de către Curtea de Apel a litigiului se referă doar la aspectul contestației la executare, nu și a partajul bunurilor din căsătorie.
Intimata AVAS a solicitat respingerea cererii de disjungere, considerând că fiind formulată în cadrul contestației la executare, și partajul bunului este supus regulilor derogatorii de la dreptul comun, prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998.
În ședința publică din data de 7 aprilie 2009, judecătorul a respins cererea de disjungere, reținând că aceasta a fost formulată pe cale incidentală, astfel încât operează prorogare legală de competență.
A fost administrată proba cu înscrisuri de către toate părțile litigiului. De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriu, probă solicitată de toate părțile. A fost administrată proba cu interogatoriul AVAS, solicitată de intimata, răspunsurile fiind depuse la dosar. De asemenea, s-a procedat la luarea interogatoriului contestatorului, probă solicitată de intimata.
În ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, s-a dispus decăderea AVAS din proba cu interogatoriul contestatorului și intimatei, având în vedere faptul că părțile s-au prezentat în instanță pentru administrarea probei, lipsind reprezentantul AVAS, cel care solicitate proba.
Analizându-se cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, se reține că acesta este neîntemeiată, cu următoarele considerente: textul art. 46 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 menționează că înainte de introducerea cererii la instanța de judecată, acesta trebuie comunicată părții potrivnice, însoțită de actele de care se folosește cealaltă parte. Textul legal mai prevede că cererea de chemare în judecată trebuie însoțită la data depunerii la grefa instanței de dovada realizării acestei comunicări, judecătorul neputând primi și înregistra cerere în lipsa acestei dovezi. Se observă, deci, că legea nu prevede o în calea judecării cauzei, ci doar un impediment de înregistrare a cererii. De altfel, legiuitorul nu a dorit să creeze o procedură prealabilă propriu-zisă, ci doar să faciliteze soluționarea cu celeritate a unor asemenea cauze, ținând cont de impactul social și economic al executării silite desfășurate de AVAS.
Se reține totodată că un exces în aplicarea acestei prevederi legale, în sensul interpretării textului în sensul dat de intimată, ar conduce la prejudiciere a contestatorului care, față de termenul scurt în care poate fi formulată contestația la executare - 15 zile de la data întocmirii actului contestat - ar fi pus în situația imposibilității formulării contestației.
În consecință, excepția a fost respinsă.
Înainte de examinarea fondului cauzei, se impune analiza excepției de perimare.
Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, executarea silită a titlurilor emise în baza acestui act normativ începe doar după comunicarea titlului executoriu, cu mențiunea că neachitarea de bunăvoie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație.
Interpretând logico-juridic, precum și din punct de vedere gramatical conținut acestui text legal, concluzionăm că legiuitorul a dat comunicării titlului executoriu valoare de somație, aspect dedus atât din termenul de grație acordat pentru achitarea de bună voie a creanței, cât și din sintagma folosită în finalul textului, respectiv aceea de neemitere a unei noi somații după expirarea termenului de grație.
De altfel, chiar în comunicarea făcută de intimată de folosește termenul de somație, comunicarea specificând că executarea silită va începe dacă nu se achită creanța în termen de 5 zile de la primirea "prezentei somații" (a se vedea comunicare aflată la fila 39 din dosarul constituit de Judecătoria Sectorului 5).
În consecință, este înlăturată susținerea intimatei AVAS în sensul aplicării în cauză a prevederilor art. 390.pr.civ. textul legal vizând situațiile în care executarea silită pornește fără somație. Or, în speță, așa cum s-a reținut executarea pornește doar după comunicarea titlului executoriu, cu somarea de plată în termen de 5 zile de la primire.
Este înlăturată și apărarea AVAS întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, care menționează că titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate. Sintagma "fără nicio formalitate" nu are înțelesul dat de intimată, respectiv acela că executarea se face fără somație. Somația nu este, de altfel, o formalitate, ci un act de executare care marchează începutul executării silite. Sintagma are în vedere formalități, cum ar fi învestirea cu formulă executorie ori lipsa necesității de încuviințare a executării de către instanța de executare.
Însă, așa cum s-a menționat deja, executarea silită pornită de AVAS la origine comunicarea titlului executoriu, cu rol de somație de plată, neplata atrăgând demararea formelor de executare silită.
Se reține că în cauză comunicarea titlului executoriu a fost efectuată la data de 20 iunie 2000, act de executare ce a fot urmat doar de adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului, prin ordinul nr. 094 din 31 iulie 2000.
Intimata nu a probat efectuarea și altor acte de executare din acel moment până la încheierea procesului verbal de sechestru.
Potrivit art. 389.pr.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
În consecință, având în vedere lipsa dovezilor privind continuarea executării ulterior comunicării titlului executoriu și înființări popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatorului, se apreciază ca fiind întemeiată excepția de perimare, invocat de contestator.
Este înlăturată apărarea intimatei, invocată în carul primei soluționări a cauzei, în sensul că instituția perimării nu este aplicabilă în executările silite pornite de AVAS. Se reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 conține prevederi derogatorii de la dreptul comun, reglementat de Codul d e procedură civilă, privind executarea silită (a se vedea Capitolul 10 al ordonanței intitulat "Reguli speciale în materia executării silite"). Or, conținând doar anumite norme derogatorii, în materiile nereglementate de ordonanță, devine aplicabil dreptul comun și, deci, sunt aplicabile și prevederile Codului d e procedură civilă în ce privește perimarea executării silite.
În consecință, față de considerentele reținute, în temeiul art. 44 și următoarele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, contestația la executare va fi admisă, urmând a fi admisă și excepția de perimare a executării silite, invocată de contestator.
Pe cale de consecință, se va dispune anularea procesului verbal de sechestru încheiat de intimată.
Având în vedere considerentul care a condus la admiterea contestației la executare - perimarea executării silite, se apreciază că nu se mai poate analiza solicitarea intimatei de împărțire a bunului comun supus sechestrului. Se apreciază că pentru a fi analizată o asemenea cerere este necesară existența unei executări silite. Or, în speță, față de admiterea excepției de perimare, prin raportare la art. 391.pr.civ. executarea silită declanșată de AVAS este anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare, formulată de contestatorul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,. 3, sector 4 în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 și, domiciliată în B,-,. 1, sector 5.
Admite excepția de perimare.
Constată perimată executarea silită pornită de intimata AVAS.
Anulează procesul verbal de sechestru nr. 271 din 19 iunie 2007 întocmit de intimata AVAS.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/5ex.
08.02.2010
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
