Întoarcere executare. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 783/2009
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta - reclamantă - - B și de către recurenta - intervenientă - SRL B, împotriva sentinței civile nr.916 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâta - SRL a solicitat întoarcerea executării silite efectuată în dosarul nr. 318/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta refuză să îi restituie spațiul comercial în suprafață de 32,08 mp și suma de 118.698.000 lei predate în cadrul procedurii de executare silită a sentinței civilă 661/2004 a Tribunalului Bacău, deși titlul executor a fost desființat prin Decizia civilă 193/2004 a Curții de APEL BACĂU.
Pârâta CLa formulat întâmpinare și cerere reconvențională, legal timbrată.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că executarea s-a efectuat legal, în temeiul unei hotărâri judecătorești, cheltuielile de judecată, cheltuielile de executare nefiind contestate de reclamantă pe calea contestației la executare. Contestația la executare a fost respinsă iar onorariul privind executorul judecătoresc a fost achitat de însăți pârâta. Potrivit art. 4041Cod procedură civilă întoarcerea executării presupune restabilirea situației anterioare, prin urmare revenirea spațiului aflat în posesie de către.
În ce privește restituirea spațiului pârâta a arătat că spațiul în posesia căruia vrea să intre reclamanta îi aparține chiar dacă prin decizia civilă 193/2004 a Curții de APEL BACĂUa fost respinsă acțiunea în revendicare s-a reținut că ocupă suprafața totală cuvenită în urma divizării.
În aceste condiții mai arată pârâta că trebuia să și dovedească dreptul de proprietate asupra spațiului pe care îl pretinde nefiind suficientă împrejurarea că acțiunea în revendicare a fost respinsă iar în realitate deține spațiul în suprafață mai mare decât cel prevăzut în protocolul de divizare.
Sub aspect reconvențional, pârâta-reclamantă a solicitat instanței să se constate că este proprietara spațiului comercial în suprafață construită de 65 mp situat în B str. 9 - 80 etaj I, spațiu în prezent aflat în posesia sa și face parte din patrimoniul transmis ca urmare a divizării. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că în anul 1998 a avut loc divizarea CAB rezultând mai multe societăți. În procedura divizării s-a elaborat un proiect privind împărțirea patrimoniului, asupra aprobării adunării generale și înregistrat la Registrul Comerțului. Deficiența protocolului de divizare a constat în neperfectarea unor schițe cu privire la activele care urmau să fie ocupate și lipsa unor procese-verbale de predare-primire.
Prin sentința civilă nr. 6837/12.10.2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 10.574/2005 s-a dispus restabilirea situației anterioare executării silite a sentinței civile 661/2004 a Tribunalului Bacău, în sensul că s-a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 118.698.000 lei rol reprezentând cheltuieli de executare și să îi predea spațiul comercial situat în B- etaj I, în suprafață construită de 32,08 mp și suprafața utilă de 17,06 mp cu vecinii: la N-încăpere ""A, S - încăpere atribuită C L, E- zona și V- holul comun.
S-a admis cererea de disjungere a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă C L în contradictoriu cu reclamanta - CAB având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate.
S-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău.
S-a declinat cererea reconvențională în favoarea Tribunalului Bacău - Secția Comercială și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2262,3 lei ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Cererea reconvențională a fost înregistrată la Tribunalul Bacău Secția Comercială sub nr. 36/2006.
Prin încheierea de ședință din 5.04.2006 CLa precizat că obiectul dosarului este recurs care privește disjungerea și cererea reconvențională astfel că s-a dispus scoaterea de pe rolul completului și repartizarea aleatorie a dosarului în complet de recurs, urmând ca pe cale administrativă să se soluționeze repartizarea dosarului după pronunțarea recursului.
La data de 9.06.2006, în temeiul art.244 pct. 1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea recursului.
Prin încheierea de ședință din 6.06.2006 s-a dispus conexarea dosarului nr. 36/2006 la dosarul nr. 8/2006 precum și scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Secția civilă a Tribunalului Bacău pentru competentă soluționare.
Pentru a se pronunța în acest fel Tribunalul Bacăua avut în vedere că obiectul hotărârii recurate îl constituie întoarcerea executării silite și are caracterul unei revendicări fiind promovat pe calea dreptului comun în condițiile art. 404 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 991/23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 4097/2006 s-a admis recursul promovat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 6873/2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 10.574/2005 în contradictoriu cu intimata - - B, a casat în tot sentința recurată, a respins cererea de disjungere a cererii reconvenționale, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și a declinat competența de soluționare a acțiunii principale și a cererii reconvenționale în favoarea Tribunalului Bacău, Secția Comercială.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Bacăua reținut că titlul executor pus in executare de J " " este sentința civilă nr.661/2004 pronunțata de Tribunalul Bacău secția comerciala si contencios administrativ într-un litigiu comercial ce a avut ca obiect revendicarea unui spațiu comercial d e către reclamanta C L in contradictoriu cu pârâta C
Aceasta sentința a fost desființată prin decizia civila nr. 193/2004 pronunțata de Curtea de APEL BACĂU, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 3722/2005 a LC.C
Ca urmare a desființării titlului executor CAa solicitat in contradictoriu cu - SRL întoarcerea executării silite.
In lipsa unei dispoziții speciale care să rezolve modalitatea întoarcerii executării silite se aplică regulile de drept comun. Competenta se va determina astfel, având in vedere si dispozițiile art.404 ind.2 alin.3 cod procedura civila, conform normelor generale prevăzute de art.2 cod procedura civila.
Fiind un litigiu comercial cu un obiect neevaluabil in bani competenta aparține Tribunalului Bacău.
Cât privește cererea reconvențională în măsura in care contestatoarea solicită întoarcerea executării silite si eliberarea unui spațiu comercial, iar intimata prin cererea reconvențională solicită să se constate că sunt proprietarii acestui spațiu, cererea principala depindea de soluționarea cererii reconvenționale.
Cum în considerentele primei instanțe nu s-au reținut alte motive pentru disjungerea cererii reconvenționale in afara competentei materiale a Judecătoriei dea soluționa cererea principala si competenta Tribunalului Bacău secției comerciale si de contencios administrativ de a soluționa cererea reconvențională, văzând si dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă Tribunalul a apreciat ca nefondată disjungerea celor două cereri.
Cu adresa nr. 4097/19.04.2006 Tribunalul Bacău, secția civilă a înaintat dosarul având ca obiect întoarcere executare și cererea reconvențională.
Cererea a fost înregistrată sub nr- și s- dispus atașarea dosarului nr. 36/2006 spre conexare potrivit încheierii de ședință din 11.09.2007.
La data de 27.09.2007 dosarul 36/2006 a fost conexat la prezenta cauză.
La data de 08 noiembrie 2007 B a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra spațiului cu destinația de birouri, situat în B,-. I, în suprafață construită de 111 și suprafață utilă 80, precum și asupra cotei indiviză de 8,41, ce a revenit intervenientei ca urmare a divizării
Solicită individualizarea spațiului, având în vedere că prin actul de divizare nu a fost stabilit configurația acestuia.
Prin încheierea pronunțată la data de 24 ianuarie 2008 în dosarul nr- fost respinsă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de, instanța reținând că intervenienta nu făcut dovada interesului și a dreptului propriu.
Prin sentința civilă nr. 916/25 septembrie 2008 Tribunalul Bacăua respins cererea principală de întoarcere a executării formulată de, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta L și a constatat că aceasta este proprietara spațiului comercial (birouri) în suprafață construită de 65 situat în B,-,. I, spațiu pe care îl ocupă și care face parte din patrimoniul transmis ca urmare a divizării, a respins în fond cererea de intervenție formulată de
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta-reclamantă CLBa solicitat prin cerere reconvențională a se constata că este proprietara spațiului comercial (birouri) în suprafață construită de 65 mp situat în B- etaj I, spațiu pe care îl ocupă ca urmare a transmiterii patrimoniului divizat.
Prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a CD. ABd in 2.05.2008 s-a stabilit divizarea în 17 societăți comerciale.
Potrivit Protocolului de divizare al CABs -a avut în vedere împrejurarea că CAB înregistra pierderi și pentru eficientizare să se treacă la redimensionarea patrimoniului prin divizare. Fiecare societate comercială care urma să se desprindă urma să plece cu un număr de acțiuni proprietatea asociaților și cu cotă parte din patrimoniu aferentă acestor acțiuni.
și pasivul societății - Baf ost împărțit astfel că pârâtei - reclamantă - B i-a revenit pentru un capital social de 2430 mii lei - spațiul comercial în-,- și Depozitul din-. Reclamanta- CAa primit pentru un capital social de 17.230 mii lei spații în-, în comuna Sascut și și Depozitul Central din-.
Pentru preluarea patrimoniului în vederea divizării s-a efectuat expertiză contabilă.
În anexa 4 a expertizei care vizează valoarea pe acțiuni, a elementelor de bilanț la data de 30.XI.1998 CLf igurează cu 65 - 46 mp din spațiul situat î- etaj I iar CAB are 158 - 114 p în spațiul din- etaj S-a reținut că suprafața totală construită aferentă spațiului din 9 - nr. 80 etaj I este de 438,55 mp.
Expertiza tehnică dispusă în cauză a reținut o suprafață aproximativ identică de 438,55 mp.
Aceeași expertiză evidențiază suprafețele construite și utile ce au fost supuse divizării. Astfel L are suprafață construită 65 p și utilă 46 p iar CA1 58 mp construită și 114 utilă.
Aceeași suprafață este evidențiată și în actul adițional încheiat la data de 4.09.1998 autentificat la Biroul Notarului Public și care a avut ca bază elementele de activ și pasiv preluate din bilanțul contabil al CAB prin divizare și în baza căruia s-a dispus înscrierea sa în Cartea funciară.
Cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă iar CABa invocat inadmisibilitatea sa.
Pentru ca acțiunea în constatare să fie admisă se cere ca reclamanta să dovedească că are un anume interes legitim actual și născut. Ca în orice altă acțiune interesul este o condiție generală de exercitare a acțiunii în constatare și trebuie să fie personal și să subziste nu numai la introducerea acțiunii ci în tot cursul procesului.
Interesul pârâtei-reclamantă CLe xistă întrucât se găsește în posesia bunurilor și o hotărâre judecătorească îi este necesară pentru a i se consolida dreptul în cazul în care ar fi contestat.
Interesul său poate să derive chiar și din pericolul unei contestări sau încălcări a dreptului de către pârât sau un terț. De asemenea pârâta-reclamantă prezintă interes pentru solicitarea întinderii dreptului său ca urmare proiectului de divizare - proiect care nu a fost contestat, urmărindu-se clarificarea unor raporturi juridice asupra cărora pot plana anumite îndoieli.
În această situație, unde se cere constatarea drepturilor indivize ce le au asupra unor bunuri, fără a pretinde și predarea vreuneia dintre ele, o asemenea acțiune are caracter constatator și părțile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune.
Față de aceste considerente cererea reconvențională este admisibilă, constatându-se că pârâta-reclamantă CLB este proprietara spațiului comercial situat în B,- etaj I în suprafață construită de 65 p dobândit în urma divizării.
Asupra acțiunii principale instanța reținut următoarele:
Reclamanta- CABa solicitat în contradictoriu cu pârâta CLî ntoarcerea executării silite efectuate în dosarul 318/2004 al.
C - Baf ost obligată să lase C L în deplină proprietate spațiul comercial situat în B- etaj I în suprafață de 32,08 p și suprafață utilă de 17,06
După punerea în executare a sentinței civile 661/2004 a Tribunalului Bacăua fost admis apelul CAB și prin Decizia civilă nr. 193/2004 a Curții de APEL BACĂU, s-a respins acțiunea ca nefondată, hotărâre care a rămas irevocabilă.
Titlul executor pus în executare de este sentința civilă nr. 661/2004 pronunțată de Tribunalul Bacău Secția Comercială și de Contencios Administrativ care a fost desființată prin respingerea irevocabilă a acțiunii.
Având în vedere dispozițiile art. 4043alin. 3 Cod procedură civilă privind un litigiu neevaluabil în bani competența aparține Tribunalului Bacău.
Potrivit art. 4041Cod procedură civilă în cazurile în care se desființează titlurile executorii sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acestora.
Prin Decizia civilă 193/2004 a Curții de APEL BACĂUs -a respins acțiunea în revendicare pe considerentul că CLB nu a dovedit dreptul de proprietate în sensul că în proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial nu s-ar fi menționat exact care sunt cele două spații pe care trebuia să îl primească și că, deși în actul adițional se prevede suprafața de 65 mp aceasta nu a fost identificată.
Or, proiectul de divizare publicat și aprobat de judecătorul delegat de la Registrul Comerțului nu a fost contestat.
De altfel, art. 4041Cod procedură civilă prevede că întoarcerea executării silite presupune restabilirea situației anterioare și deci presupune revendicarea spațiului.
Or, pentru revendicarea acestui spațiu nici însăși reclamanta nu deține un titlu de proprietate. Referitor la cheltuielile de executare suma reprezintă taxele de timbru necesare efectuării executării și care trebuiau suportate de reclamantă.
Cererea de intervenție formulată de CLB întrucât aceasta nu are legătură în prezenta cauză și nu este în raporturi juridice cu nici una dintre părți.
Pentru soluționarea cererii intervenienta are calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și intervenienta.
Recurenta a arătat în motivele recursului că în condițiile în care titlul executoriu a fost desființat în mod irevocabil, instanța investită cu cererea de întoarcere a executării trebuia să oblige pe L să restituie spațiul preluat în baza titlului executoriu desființat și cheltuielile de judecată și de executare silită plătite în baza aceluiași titlu. În ceea ce privește cererea reconvențională arată că, în condițiile în care pârâta a pierdut acțiunea în realizare, nu mai poate obține recunoașterea dreptului pe calea acțiunii în constatare. Posesia spațiului nu-i conferă pârâtei dreptul să ceară constatarea proprietății, mai ales că această posesie a devenit nelegitimă în momentul în care titlul executoriu a fost desființat.
Recurenta mai arată că motivarea instanței de fond privind acțiunea în constatare nu aduce nici un argument în plus față de cele pe care L le-a adus în acțiunea sa în revendicare, ori sub acest aspect instanța de apel și instanța de recurs au apreciat că L nu a dovedit dreptul său de proprietate, în sensul că în proiectul de divizare, publicat în Monitorul oficial, nu s-a menționat exact care sunt cele 2 spații pe care trebuia să le primească.
Recurenta susține că cererea reconvențională este inadmisibilă și prin prisma legii societăților comerciale, întrucât nu se poate admite ca proiectul de divizare să fie modificat pe o altă cale decât calea opoziției la divizare prevăzută de Legea nr. 31/1990.
Recurenta L arată, în motivarea recursului, că justifică un interes legitim, născut și actual în formularea cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile în care atât intervenienta, cât și, cât și L, invocă drepturi de proprietate asupra unor suprafețe cuvenite în urma divizării din anul 1998, care sunt situate pe același palier al imobilului din B, str. 9 - nr. 80,. I, fără ca acestea să fi fost individualizate cu schiță și vecini cu prilejul divizării, astfel încât există posibilitatea ca aceasta să se suprapună.
Intimata RL a formulat întâmpinare la recursul declarat de Intimata arată că nu contestă divizarea; dimpotrivă, pretinde tocmai respectarea proiectului de divizare în sensul de a- fi individualizat dreptul conform suprafețelor menționate în proiectul de divizare. În cerere nu a solicitat decât să se stabilească, în toate elementele lui, dreptul intimatei de proprietate, așa cum rezultă el din actele divizării.
Intimata precizează că în urma divizării, urma să primească în proprietate suprafața de 65, din care 46 este suprafața utilă. La acest moment deține 56,55 suprafață construită. Arată că, dacă s-ar admite acțiunea principală, ar urma să mai dețină doar 35 suprafață construită, din care 22 mp. suprafață utilă.
Intimata mai precizează că nu a existat tranzacție în legătură cu individualizarea suprafețelor cuvenite în urma divizării, nu a existat o punere în posesie și că reclamanta a depus la dosar înscrisuri contradictorii, care nu sunt semnate de asociați și sunt întocmite ulterior divizării. În realitate, intimata a primit 2 birouri, care constituia un singur modul, în sensul că aveau intrare din unul în altul. Acest spațiu formează un modul funcțional, doar în măsura în care aparțin aceluiași proprietar și ca suprafața corespunde suprafeței ce i- revenit intimatei în urma divizării. Precizează că reclamanta a folosit perioadă acest birou prin bunăvoința intimatei.
Intimata solicită să se observe faptul că motivele recursului se referă strict la modul de soluționare a cererii reconvenționale, considerând că simpla respingere cererii reconvenționale ar determina admiterea cererii principale, ori instanța de fond a reținut că cererea de întoarcere a executării are caracterul unei acțiuni în revendicare și în aceste condiții reclamanta ar trebui să-și dovedească dreptul de proprietate asupra spațiului pe care îl pretinde, dovadă pe care nu făcut- De altfel, reclamanta deține spații în suprafețe mai mari decât cele prevăzute în actul de divizare.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, reține următoarele:
Recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenționale, argumentând astfel:
- în prima teză, susține că acțiunea principală de întoarcere a executării se soluționează prin aplicarea unui raționament simplu: titlul executoriu a fost desființat, consecința este restituirea bunului preluat în baza titlului executoriu și că în condițiile în care acțiunea în realizarea dreptului a fost respinsă, intimata - nu mai are deschisă calea acțiunii în constatare;
- în a doua teză susține că cererea reconvențională este inadmisibilă și prin prisma legii societății comerciale, întrucât nu se poate admite ca un proiect de divizare să fie modificat pe altă cale, decât pe calea opoziției prevăzute de legea specială.
În ceea ce privește prima teză, Curtea constată că prin decizia civilă nr. 991/23 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost respinsă cererea de disjungere a cererii reconvenționale de cererea principală și s-a stabilit că cererea principală depinde de soluționarea cererii reconvenționale. Această decizie este irevocabilă, a intrat în puterea lucrului judecat și dezlegarea dată prin această hotărâre este obligatorie. Prin urmare, cererea principală și cererea reconvențională trebuie judecate împreună.
În ceea ce privește apărările invocate de recurenta referitoare la inadmisibilitatea formulării unei acțiuni în constatarea unui drept după ce a fost epuizată calea acțiunii în realizare, Curtea reține că acțiune în revendicare a fost respinsă, întrucât nu a făcut dovada că ocupă vreun spațiu din cele la care are dreptul, nefiind întocmite schițe cu ocazia divizării, care să individualizeze spațiile primite de societățile participante la divizare și să le delimiteze.
De necontestat este faptul că L dobândit, în urma divizării A, dreptul de proprietate asupra unui spațiu situat în B,-,. I, în suprafață construită de 65 și utilă - 46, însă din înscrisurile întocmite cu ocazia divizării, nu rezultă amplasamentul acestui spațiu.
Prin urmare, prin cererea reconvențională se tinde a se stabili celelalte componente ale dreptului de proprietate, care îl individualizează și care permit delimitarea obiectului dreptului său de proprietate de obiectul drepturilor de proprietate ale celorlalți participanți la divizare, care au primit spații pe același palier.
Se constată că, în fapt, calea în realizarea dreptului nu a putut fi exercitată efectiv, datorită neindividualizării spațiilor.
În concluzie, cererea reconvențională este admisibilă în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acestei cereri în constatare, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la modalitatea de contestare a actelor întocmite cu ocazia divizării, Curtea reține că această excepție este neîntemeiată; prin cererea formulată L nu contestă actele prin care s-a realizat divizarea, ci urmărește doar individualizarea drepturilor dobândite prin divizare.
În ceea ce privește fondul chestiunii, Curtea reține următoarele:
solicită ca L să îi predea spațiul pe care l- preluat în urma executării unui titlu, care ulterior a fost desființat.
L pretinde că abia în urma executării silite a intrat în posesia întregului spațiu la care avea dreptul în urma divizării și se solicită să se constate că sunt proprietarii spațiului pe care îl ocupă în prezent.
În cauză a intervenit și L, care a dobândit în urma divizării dreptul de proprietate asupra unui spațiu situat pe același palier cu spațiu în litigiu inițial, spațiu în suprafață construită de 111 și utilă - 80, spațiu care nu este individualizat și delimitat.
Instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de L, reținând că intervenienta nu este în raporturi juridice cu nici una dintre părți și cererea nu are legătură cu cauza dedusă judecății.
Curtea apreciază că instanța de fond soluționat în mod greșit cererea de intervenție; cererea de intervenție trebuia admisă în principiu din următoarele considerente:
Toate părțile din prezenta cauză au dobândit spații situate în același imobil în urma divizării .
Cu ocazia divizării nu au fost întocmite schițe prin care să fie individualizate și delimitate spațiile. Intervenienta are interes să intervină în cauză, să solicite ca delimitarea spațiului în litigiu să se facă în prezența sa și la rândul său să solicite delimitarea spațiului său în contradictoriu cu celelalte societăți care au spații pe același palier, în caz contrar existând riscul ca spațiile să se suprapună.
Față de aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de Pentru a fi soluționată cauza unitar, se impune și admiterea recursului declarat de, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În rejudecare, urmează a se dispune efectuarea unei expertize tehnice, prin care să fie identificate spațiile situate în B,-,. I, ce au făcut obiectul divizării, să fie identificate spațiile pe care le dețin în momentul de față cele 3 societăți, întocmindu-se schițe și să se facă propuneri de delimitare a spațiilor în funcție de drepturile stabilite în proiectul de divizare și de posesie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursurile declarate de recurenta - reclamantăC Acu sediul în B,-,. A,. 1, județul B și de către recurenta - intervenientăC Lcu sediul în B, B-dul -. 2. F,. 15, Județul B împotriva sentinței civile nr.916 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- cu sediul în-, județul
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
03 nov. 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
