Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.100
Ședința publică din data de 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul F,-, județul S, cu domiciliul ales pentru îndeplinirea actelor de procedură la Cabinet avocat, municipiul F, str..7,. B,.9, județul S, împotrivasentinței nr. 64 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscalpârâtă fiind SC E - M SA S.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâta - intimată, lipsă fiind reclamantul - apelant.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care consilier juridic, pentru pârâta - intimată, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC - M SA, precizând că aceasta nu mai există din aprilie 2007, acesta divizându-se în 2 societăți, în baza art. 45 din Legea nr. 13/2007, care prevede separarea activităților de distribuție și furnizare: SC M Distribuție și SC M Furnizare. SC - M Distribuție are sediul în municipiul B-, cu punct de lucru în municipiul S,- iar SC - M Furnizare are sediul în municipiul B,-.
Pe fondul cauzei solicită respingere apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică. Apelantul a dobândit terenul în litigiu prin donației și la data acceptării donației cunoștea faptul că pe acest teren exista 6. Rețeaua electrică a fost edificată în anul 1964, când terenurile nu se aflau în circuitul civil, sens în care au fost depuse la dosar acte. Rețeaua electrică este o utilitate publică și având în vedere că profită tuturor, nu există nicio încălcare a dreptului de proprietate a apelantului. Societatea - M beneficiază de drepturile de uz, acces și servitute cu titlu gratuit pe toată durata existenței instalațiilor.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 10.01.2008 înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC"- M"SA. - S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a-și ridica pe proprie cheltuială rețeaua electrică de medie tensiune amplasată pe terenul său, constând într-un număr de 5 stâlpi, din care pe doi este montat Punctul de Transformare nr. 6 F - PT 6.
În motivarea acțiunii a arătat că, este proprietarul unei suprafețe de teren de 9183 mp. situat în mun. F,-, conform actului de donație autentificat sub nr. 10638 din 22.10.1992 de notariatul de Stat S, suprafață de teren traversată de linia de medie tensiune.
A mai arătat că încă de la obținerea proprietății a făcut demersuri pentru clarificarea acestei situații, solicitând pârâtei despăgubiri pentru folosirea acestui teren, teren pe care nu-l poate folosi în alte scopuri, respectiv pentru construcții conform destinației acestuia.
A precizat de asemenea că, prezența acestui post de transformare aproape de locuința sa constituie un pericol, pentru că a fost trăsnit de nenumărate ori, iar câmpul electromagnetic dezvoltat exercită o influență nefastă asupra sănătății familiei sale.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 480, 481, 616 - 619 Cod civil.
În susținerea acțiunii a depus la dosar în copie: titlu de proprietate, plan de situație, act de donație, memorii, adrese emise către pârâtă, acte medicale.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 750 din 19 martie 2008, Judecătoria Fălticenia admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava - Secția comercială.
S-a reținut că obiectul litigiului este mutarea liniei aeriene ce traversează proprietatea reclamantului și implicit obligația de a face - litigiu considerat ca fiind neevaluabil în bani, în cauză fiind incidente disp. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la data de 06.05.2008 sub nr- pe rolul acestei instanțe.
La termenul de judecată din data de 17.11.2008 (fila 18 dosar), reclamantul a arătat că obiectul prezentei cauze îl constituie ridicarea celor 5 stâlpi ai rețelei electrice și că insistă în temeiurile de drept invocate în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 64/2009, Tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției, s-a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit terenul în litigiu, situat în mun. F,-, în anul 1992, prin act de donație.
Important apare faptul că la momentul amintit, reclamantul cunoștea despre existența PT A 6 și despre amplasarea acestuia pe terenul ce a făcut obiectul donației.
Actele dosarului atestă de asemenea împrejurarea că rețeaua electrică în litigiu a fost edificată în anul 1964, când terenurile nu se aflau în circuitul civil.
În acest sens pledează următoarele înscrisuri: licența de distribuție a energiei electrice nr. 451 emisă de ANRE cât și condițiile asociate licenței nr. 451; extrasele din evidențele contabile ale SC"E - M Distribuție"SA (nr. de inventar 20088/15.06.1964).
Totodată, conform dispozițiilor Legii nr. 13/2007: "Exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora".
Mai mult, conform art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007: "Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare".
Se observă că reclamantul nu a produs niciun fel de probe care să justifice modificarea amplasamentului rețelei electrice în litigiu, deși sarcina probei îi revenea conform disp. art. 1169 Cod civil.
Împotriva sentinței susmenționate declarat apel reclamantul, invocând că proba cu cercetarea locală i-a fost respinsă neîntemeiat și că i s-a adus atingere dreptului său de proprietate prin încălcarea dispozițiilor Constituției României și a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC - Distribuție a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC - M SA arătând că în prezent există două societăți SC - M Distribuție SA și SC - M Furnizare SA. Pe fondul cauzei s-a învederat că pretențiile apelantului sunt nefondate motivat de dispozițiile Legii nr. 13/2007a energiei electrice. În acest sens, art. 41 alin. 4 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 dispune imperativ ca: "terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului".
Art. 41 alin. 4 dovedește clar că terenul pe care se află stâlpi ai rețelei electrice este proprietate publică și rămâne în proprietatea publică a statului, situație în care acțiunea reclamantului este neîntemeiată. Instalațiile electrice de tipul rețelelor de alimentare cu energie electrică fac parte din bunurile care deservesc comunitatea și interesul public major, au un statut derogator de la dreptul comun, și sunt reglementate de legea specială, a energiei electrice.
Mai mult, acțiunea și apelul reclamantului sunt extrem de ambigue și nu sunt însoțite de înscrisuri doveditoare; instanța de fond reținând chiar că: "reclamantul nu a produs nici un fel de probe care să justifice modificarea amplasamentului rețelei electrice în litigiu, deși sarcina probei îi revenea conform art. 1169 Cod civil".
Apelul formulat nu este întemeiat.
Pentru început Curtea reține că SC - M are calitate procesuală pasivă, prin Legea nr. 13/2007 realizându-se doar o separare a activităților de distribuție și furnizare. De altfel pe ștampila aplicată procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 23 fond) apare menționat - M SA, iar întâmpinările depuse la dosar sunt acelea depuse de societatea având sediul indicat de reclamant (24).
Pe fond, apelul formulat nu este întemeiat.
Susținerile din cuprinsul cererii de apel au caracter general invocându-se încălcarea Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului fără a se învedera în concret de ce argumentele primei instanțe sunt neîntemeiate și contrare acestei Convenții.
Pentru început, trebuie reținut că la data achiziționării terenului de către reclamant (anul 1992 - fila 17 fond) stâlpii se aflau pe acest teren. Mai mult, rețeaua electrică a fost dată în exploatare în anul 1964 (fila 11). În prezent reclamantul apelant invocă faptul că nu poate construi edificii civile și comerciale, or acesta nu își poate invoca propria culpă în condițiile în care la data achiziționării terenului stâlpii se aflau pe acesta. Simpla voință de a edifica unele construcții nu constituie un motiv pentru ridicarea stâlpilor și a rețelei electrice.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Art. 16 al. 2 lit. c din același act normativ instituie un drept de servitute de trecere subterană și aeriană pentru instalarea rețelei electrice și a echipamentelor aferente capacității energetice. Aliniatul 3 stipulează în plus că acest drept de servitute are caracter legal și ca obiect utilitatea publică, exercitându-se pe toată durata existenței capacității energetice.
Dată fiind starea de fapt învederată și dispozițiile legale reținute, proba constând în cercetarea locală nu este nici utilă, nici concludentă pentru soluționarea cauzei, dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă al. 1 nefiind astfel incidente. Cercetarea locală nu este de natură a aduce clarificări stării de fapt și nici nu este de natură a releva împrejurări ce pot înlătura servitutea instituită de lege.
Nu trebuie omise nici dispozițiile art. 41 al. 7 din Legea nr. 13/2007 care stipulează că cheltuielile pentru eliberarea unor amplasamente se suportă de cel care a generat modificarea instalațiilor de distribuție, or reclamantul solicită ridicarea instalației pe cheltuiala pârâtului.
Pentru considerentele învederate, acțiunea este neîntemeiată, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
Având în vedere și dispozițiile art. 295, 296 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul F,-, județul S, cu domiciliul ales pentru îndeplinirea actelor de procedură la Cabinet avocat, municipiul F, str..7,. B,.9, județul S, împotrivasentinței nr. 64 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscalpârâtă fiind SC E - M SA S.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.TV.
4 ex./14.07.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Bratu Ileana
