Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 101
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta SA, împotriva sentinței nr. 876 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -) în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă SA, prin consilier juridic și intimatul reclamant, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat pentru intimatul reclamant, depune delegație și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului.
Arată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil obligatorii pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Astfel, cu privire la fapta ilicită care să fie imputată societății și să constituie temeiul de fapt al angajării răspunderii civile, apreciind că nu poate fi reținută în sarcina pârâtei, în condițiile în care pe parcursul realizării unei lucrări, proiectul de execuție se poate modifica.
Cu privire la vinovăție, arată că aceasta nu are temei legal, aspectul care nu a fost pus în discuția părților la instanța de fond.
Face precizarea că, un diriginte de șantier a urmărit execuția lucrărilor, iar cu privire la încredințarea lucrărilor de construire a conductei de gaze naturale către o firmă autorizată, aceasta reprezintă o obligație impusă de lege.
În ceea ce privește existența unei legături de cauzalitate, apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare niciun document depus de SA.
Arată că, alunecările de teren care au avut loc pe terenul reclamantului începând cu anul 2006, au afectat și conducta de transport gaze naturale, SA adresându-se Camerei de Comerț și Industrie G pentru a solicita un certificat de forță majoră, certificat din care a reieșit că alunecările de teren s-au datorat condițiilor naturale.
Mai arată că, obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de SA nu au fost puse în discuția părților și nu au fost luate în considerare de instanța de fond.
Privitor la constatările instanței, conform cărora societatea ar fi efectuat lucrarea fără acordul reclamantului, arată că acceptul a fost dat de tatăl reclamantului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu acordarea de cheltuieli de judecată.
Arată că, prin protocolul încheiat între reprezentanții pârâtei și Consiliul Județean G, pârâta avea obligația să reașeze stratul vegetal, iar proiectul prevedea măsuri pentru preîntâmpinarea situațiilor de forță majoră pe care le-a invocat apelanta.
Învederează instanței că terenul intimatei a fost distrus în totalitate nemaiputând fi exploatat, culpa apelantei constând în faptul că nu a respectat măsurile simple prevăzute în proiect. Expertul a avut în vedere la calculul prejudiciului pierderea totală a posibilității intimatului de a mai exploata terenul.
Precizează că, la cercetarea locală s-a constatat că lucrarea a fost abandonată deși apelanta avea obligația de a urmări în permanență lucrarea.
Mai arată că, nu se poate reține apărarea apelantei care susține că a predat lucrarea spre execuție unei societăți, întrucât acest fapt nu împiedică atragerea răspunderii pârâtei.
De asemenea, arată că nu a existat acordul reclamantului ci s-a recurs la un artificiu luându-se acordul tatălui reclamantului.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
La data de 02.11.2006, reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei SA Mediaș la refacerea terenului proprietatea acestuia în suprafață de 10.679 mp, prin lucrări de aducere a terenului în forma inițială, în termen de 20 de zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, iar în situația nerespectării acestui termen să fie obligată la plata daunelor interese în sumă de 700 lei pe zi de întârziere și daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Gorj - Secția Comercială, prin sentința nr.10/23.02.2007 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Mediaș, Județul Sibiu.
Urmare a recursului formulat de reclamant, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială prin decizia nr.862/18.09.2007, a admis recursul, a anulat sentința în sensul respingerii excepției de necompetență materială a Tribunalului Gorj, trimițând cauza la aceeași instanță în vederea soluționării pe fond.
La 25.11.2008, Tribunalul Gorj - Secția Comercială, a pronunțat sentința nr.876 prin care a admis acțiunea cu precizările ulterioare, obligând pârâta la plata sumei de 198.890 lei cu titlu de daune și la 12710,92 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către instanța de fond că între Consiliul Județean G, Tg J și SA Mediaș s-a încheiat un Protocol privind realizarea obiectivului de investiții "Conducta de transport gaze naturale de înaltă presiune Dn 500 x 40 bar, M, Județul
În baza proiectului tehnic pentru realizarea lucrărilor a fost emisă Autorizația de construire nr.46/29.09.2004, iar ulterior pârâta a solicitat modificările traseului inițial, așa cum rezultă din Memoriul tehnic întocmit de proiectantul SA.
Pentru realizarea lucrării respective, pârâta SA a încheiat contractul nr.12312/23.12.2003 cu asociația de construcții constituită din SC SA C și SC SA
Instanța a mai constatat că obligația pârâtei era însă de respecta proiectul tehnic în baza căruia fusese obținută autorizația de construire, conform căreia "operația de săpare a șanțului se va executa corelat cu fluxul general al lucrărilor de montaj conductei pentru reducerea la strictul necesar a duratei de menținere deschisă a acestuia, în vederea evitării surpărilor, umplerii cu apă, infiltrațiilor în straturile inferioare, degradării terenului".
Proiectul tehnic prevedea clar mișcările necesare ce urmau să se ia în cazul depozitării pământului și materialelor, circulației mijloacelor de transport și montaj, depozitarea stratului vegetal.
Totodată se arată că, în terenurile agricole acoperirea conductei trebuia să se facă cu refacerea stratului vegetal astfel că, după trasarea terenului să ajungă la profilul inițial, iar în pante unde există pericolul ca șanțul să canalizeze apa pluvială, se vor practica obstacole pentru a asigura conservarea pământului care acoperă conducta, conform soluțiilor din proiect.
Instanța de fond a constatat cu ocazia cercetării locale, că există o porțiune de conductă ce a fost amplasată pe terenul proprietatea reclamantului și ulterior abandonată, în care nu s- respectat proiectul de execuție, ce a făcut ca terenul să se surpe pe o adâncime de cca. 17-17m, întrucât nu au fost practicate obstacole care să asigure conservarea pământului.
Acolo unde nu s-a ajuns să se efectueze săpături pentru amplasarea acestei conducte, respectiv pe terenul vecin cu cel al reclamantului, chiar dacă anul 2006 a fost deosebit de ploios, nu au avut loc alunecări de teren.
Instanța a concluzionat că în cauză există un prejudiciu datorat nerespectării proiectului de execuție, legătura de cauzalitate fiind evidențiată de secționarea brutală a straturilor în și construirea unei suprafețe libere care a favorizat dezechilibrul masiv și alunecările prin neluarea măsurilor de conservare a lucrărilor efectuate.
Prejudiciul calculat de expert a avut în vedere pierderea posibilității de a dispune de atributele dreptului de proprietate, printre care și dreptul de dispoziție, tocmai ca urmare a imposibilității readucerii terenului în starea inițială, iar culpa pârâtei constă în faptul că nu și-a îndeplinit obligația de a urmări execuția și calitatea lucrărilor.
Instanța a respins susținerile pârâtei potrivit cărora alunecarea terenului s- produs ca urmare topirii zăpezilor și precipitațiilor abundente, câtă vreme s-a constatat că acolo unde nu s-au efectuat săpături pe aceeași parte cu terenul reclamantului, asemenea fenomene nu au avut loc.
Tot Tribunalul Gorja constatat că nu a existat nici acordul reclamantului, tatăl reclamantului dându-și acordul pentru terenul proprietatea sa, vecin cu terenul proprietatea fiului său.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel SA Mediaș, care a invocat faptul că tocmai topirea zăpezilor din luna martie 2006 și precipitațiile abundente au dus la puternice alunecări de teren, care au produs modificări ale configurației terenului inclusiv conducta de transport gaze naturale - M pe o lungime de cca. 1940
Activitatea de realizare a investiției a fost declanșată, organizată și executată în condiții de deplină legalitate, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare privitoare la autorizarea lucrărilor de construcții.
În opinia apelantei, instanța de fond nu luat în considerare apărările și argumentele referitoare la neîntrunirea condițiilor cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, așa cum reiese din prevederile art.998 - 999 Cod civil.
Cu privire la fapta ilicită, apelanta a susținut că extrasele din documentele de proiectare tehnică a lucrărilor nu au fost abordate pe parcursul derulării procesului, nu au fost puse în dezbaterea părților și nu i s-au solicitat pârâtei explicații, motiv pentru care i s-a încălcat dreptul fundamental de apărare.
SA a apreciat că prin probele înaintate de reclamant nu s-a dovedit în nicun fel culpa sa cu privire la executarea lucrărilor de instalare a conductei.
Referitor la legătura de cauzalitate, apelanta a considerat că instanța a încălcat principiile contradictorialității și aflării adevărului, întrucât a luat în considerare exclusiv concluziile expertizei tehnice, ignorând întregul material probator propus de SA.
Astfel, alunecările de teren care au avut loc pe terenul reclamantului, începând cu prima decadă a lunii martie 2006 au afectat decisiv și conducta de transport gaze naturale, împiedicând SA să-și îndeplinească obligațiile contractuale de transport față de unii consumatori din zonă.
Camera de Comerț și Industrie a Județului G prin adresa nr.411/31.07.2006 a desemnat o societate specializată în domeniu SC SRL TG J în vederea constatării existenței stării de forță majoră, fiind eliberat în acest sens certificatul de forță majoră nr.427/09.03.2006.
Ori,în acest sens, instanța de fond nu a luat în considerare concluziile de specialitate care, în conformitate cu teoria și practica juridică, sunt considerate ca forță probantă superioară, determinată de faptul că au fost întocmite la foarte scurt timp după producerea fenomenului de alunare.
În opinia apelantei, instanța de fond ar fi trebuit să excludă expertiza tehnică întocmită în cauză și nu să o folosească exclusiv în motivarea concluziei cu privire la raportul de cauzalitate dintre faptă și efect.
S-a mai precizat că lucrările de construire a conductei au fost executate numai pe proprietatea reclamantului, iar faptul că proprietățile învecinate în care s-au efectuat săpături și instalată conducta, nu au fost afectate de fenomenul alunecării duc la o concluzie diametral opusă cu cea la care a ajuns instanța, respectiv că nu conducta este cauza producerii alunecărilor, și pe cale de consecință nu există un raport de cauzalitate între instalarea acesteia și declanșarea alunecărilor de teren.
Apelanta a afirmat și faptul că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică geologică cât și la Raportul de evaluare, însă instanța de fond,încălcând prevederile art.129 Cod pr. civilă, nu a solicitat răspuns din partea experților.
Deși Tribunalul Gorja dispus efectuarea unei cercetări la fața locului, care a constatat în vizualizarea stării generale a terenului în litigiu, nu a fost în măsură să dea răspunsul controverselor privitoare la cauzele producerii alunecării de teren și să lămurească astfel situația de fapt.
Privitor la constatările instanței, conform cărora societatea ar fi efectuat lucrarea de construcție fără acordul reclamantului, apelanta a învederat că obținerea acordului de principiu a revenit membrilor comisiei constituite în acest scop, respectiv reprezentanții Primăriei M, care au indicat ca deținător al terenului pe tatăl reclamantului.
Reclamantul, care a avut cunoștință despre executarea investiției nu s-a opus executării acesteia pe proprietatea sa, nu a reclamant că îi este încălcat dreptul de proprietate, nu a solicitat întreruperea lucrărilor ci dimpotrivă, a acceptat finalizarea acestora.
Conducta de transport gaze naturale este parte componentă a Sistemului Național de Transport ale gazelor naturale care aparține proprietății publice a statului și este de importanță strategică, conform art.23 alin.2 din Legea gazelor.
Potrivit art.86 din Legea gazelor, concesionarul din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii de dreptul de uz, dreptul de servitute legală de trecere, dreptul de restrângere sau încetarea unor activități, precum și dreptul de acces la utilitățile publice.
Tot apelanta a susținut că, pentru a evita apariția unor litigii cu proprietarii terenurilor pe care s-au amplasat obiective aparținând T, a depus toate diligențele necesare și a obținut acordul proprietarilor pentru executarea lucrărilor, cu plata contravalorii despăgubirilor cauzate, așa cum a acționat și în prezentul litigiu.
Ca acte doveditoare s-au depus: 6 planșe foto, adresa 17656/07.07.2008, autorizația de construire nr.46/29.09.2004, raport de expertiză efectuat de SC SRL TG J, certificat de forță majoră, adresa nr.4086/25.04.2005.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
Principala instituție juridică invocată în speță este cea răspunderii civile delictuale (998 - 999 Cod civil).
Unul din principiile fundamentale ale răspunderii juridice este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte.
Astfel, potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s- ocazionat, a-l repara, în timp ce la art.999 Cod civil, se stipulează că "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Din prevederile legale menționate mai sus, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de anumită persoană, ca urmare faptei ilicite săvârșită de altă persoană și poate consta în distrugerea sau deteriorarea unor bunuri.
. autorul prejudiciului va trebui să fie obligat la plata despăgubirilor, ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui drept subiectiv, cum ar fi, încălcarea unui drept real a unui drept de creanță etc.
În speța de față, este neîndoielnic că acest prejudiciu există, iar cuantumul valoric a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză de către evaluator la suma de 198.890 lei, reprezentând valoarea de piață teren și valoarea producției agricole pe 3 ani (vie și pomi fructiferi).
Pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită.
Reprezintă deopotrivă fapta ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, adică neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Expertizele efectuate de către expert geologo - geodezic și expert tehnic în specialitatea mină - geologie au stabilit fără tăgadă că nu a fost respectat proiectul de execuție.
Faptul că, extrase din documentele de proiectare tehnică a lucrărilor nu au fost puse în discuția părților, nu reprezintă o încălcare a dreptului de apărare al apelantei-pârâte, întrucât nu reprezintă probleme de drept ce impunea o analiză a acestora, ci material probator care implică o anumită interpretare.
Cu privire la culpă, apelanta a susținut că nu s-a dovedit în nici un fel vinovăția cu privire la executarea lucrărilor de instalare a conductei.
Întemeierea răspunderii pe vinovăția făptuitorului, constituie unul dintre fundamentele importante ale răspunderii juridice.
Dacă în dreptul penal, gravitatea vinovăției prezintă o importanță deosebită, în materie civilă nu se aplică aceeași regulă întrucât răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Chiar din dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, rezultă că răspunderea civilă delictuală operează nu numai în cazul intenției, dar și a culpei sub forma imprudenței sau neglijenței.
Ori, instanța de fond a stabilit în mod clar că apelanta nu a acționat cu un minim de diligență pentru a urmări modul de executare a lucrărilor de către constructorii SC SA C N și SC SA B, care nu au luat măsuri de conservare a lucrărilor efectuate.
Cu privire la stabilirea existenței unui raport de cauzalitate între amplasarea conductei de transport în subsolul terenului reclamantului și declanșarea fenomenului alunecării de teren, apelanta a susținut că instanța de fond a încălcat principiile contradictorialității și aflării adevărului prin faptul că a luat în considerare exclusiv concluziile expertizei tehnice și nu a ținut cont și de expertiza efectuată de Camera de Comerț și Industrie a Județului G, care s-a desfășurat la scurt timp după producerea fenomenului de alunecări în zona localității și care a constat în verificări și cercetări specifice efectuate nemijlocit pe teren, și care a dus la elaborarea certificatului de forță majoră nr.427/09.08.2006.
În legătură cu această problemă, trebuie evidențiat că nu întotdeauna raportul cauzal este un raport direct între faptă și prejudiciu, ci că, de foarte multe ori, acest raport dintre faptă și prejudiciu este numai mediat, în sensul că prin fapta ilicită s-a creat o situație care permis unor factori (umani sau naturali), să acționeze și să producă în mod direct prejudiciul.
Tocmai de aceea, este necesar să se apeleze la efectuarea unei expertize de specialitate, prin care se urmărește să se stabilească, corelațiile obiective dintre faptele și evenimentele ce au precedat prejudiciul și prejudiciul însuși.
Cele două expertize de specialitate efectuate în cauză de către și, au concluzionat, ținând cont și de certificatul de forță majoră, care a fost emis după avarierea conductei că, alunecarea de teren ce a afectat imobilul reclamantului este cauzată direct de amplasarea conductei de gaze, a cărei săpătură a secționat capul straturilor, modificând hidrodinamica apelor subterane și stabilitatea rocilor (expert ).
Cei doi experți au fost categorici în ceea ce privește faptul că, lucrările efectuate în zonă pentru amplasarea conductei de gaze au determinat producerea alunecărilor de teren.
Apelanta a învederat că Tribunalul Gorja încălcat prevederile art.129 Cod pr. civilă, prin faptul că nu solicitat răspuns din partea experților, nu a pus în discuția părților obiecțiunile formulate și nici nu dispus efectuarea unei noi expertize sau cel puțin întregirea celor efectuate.
Critica nu poate fi primită, întrucât rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, cel al disponibilității și contradictorialității și faptul că instanța a respins obiecțiunile, sau efectuarea unei noi expertize, nu poate constitui o încălcare a dispozițiilor art.129 Cod pr. civilă, în condițiile în care tribunalul a apreciat că cele două expertize au răspuns obiectivelor stabilite și au dus la elucidarea situației de fapt.
Cercetarea efectuată la fața locului a fost tocmai menită să ducă la lămurirea situației existente și nicidecum nu a constat doar într-o simplă vizualizare a stării generale a terenului în litigiu.
Un alt motiv de apel, vizat aspectul că societatea ar fi efectuat lucrarea fără acordul reclamantului, invocându-se în acest sens pe de o parte, faptul că obținerea acordului de principiu pentru executarea lucrărilor a revenit membrilor comisiei constituite în acest scop la nivelul Primăriei M, dar și că în tabelul cu proprietarii terenurilor, este menționat doar numele tatălui reclamantului, nefigurând în acest tabel.
Chiar dacă reclamantul a avut cunoștință despre executarea lucrării și nu s-a opus acesteia, un lucru trebuie evidențiat, că executarea lucrărilor, mai precis modul cum au fost realizate a condus la fenomenele de degradare a imobilului reclamantului.
S-au invocat de către apelantă diferite prevederi din legea gazelor, respectiv art.21, 23 alin.2, 86, ce conferă concesionarilor din sectorul gazelor un drept de uz și de servitute legală de trecere, dar recunoaște totodată că, pentru evitarea eventualelor litigii cu proprietarii terenurilor pe care s-au amplasat obiective aparținând, s-au depus toate diligențele necesare pentru a se obține acordul proprietarilor, cu plata contravalorii despăgubirilor cauzate.
Ori, în cazul reclamantului nu s-a dovedit că s-au efectuat astfel de demersuri și s-au plătit despăgubiri.
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.296 Cod pr. civilă, va respinge apelul.
Văzând și prevederile art.274 Cod pr. civilă, Curtea va obliga apelanta pârâtă către intimatul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta SA, cu sediul în Mediaș, nr.1, județul Sibiu, împotriva sentinței nr. 876 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -) în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în M,-, -.D,.8, județul G, ca nefondat.
Obligă apelanta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud. /14.05.2009
jud. Fond
tehnoredactat /4ex.
07 Mai 2009
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Mariana Moț
