Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 102
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL - P, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-,. 4.. 1,. 5, județ P, Cod poștal - și cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocatură, B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.51 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimat - pârât - COM SRL -, nr. 870, Cod poștal -, Județ
Cererea de apel fiind timbrată cu 1.569 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 26 mai 2009, timbre judiciare de 5 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă - SRL P reprezentată de avocat din Baroul București și intimata pârâtă - Com SRL reprezentată avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Avocat pentru apelanta reclamantă depune la dosar nota de probatorii, solicitând încuviințarea probei cu expertiză contabilă, proba ce a fost solicită și la instanța de fond dar care le-a fost respinsă.
Avocat pentru intimata pârâtă - Com SRL solicită respingerea probei cu expertiza.
Curtea, în temeiul disp. art. 295 pr.civ. respinge ca neconcludentă cererea de completare a probatoriului cu expertiza contabilă, obiectul acțiunii îl constituie actul de proprietate iar plățile nu au fost contestate de intimat.
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de administrat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acorda cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă arată că instanța de fond deși invocă disp. art. 1295 civ. nu ține seama de aceste prevederi și respinge acțiunea ca neîntemeiată, pe considerentul neplății integrale a prețului.
Se învederează că prețul a fost plătit în 2004, respectiv 90%, iar factura a fost emisa de intimata pârâtă în anul 2005, reprezentând contravaloare hale sortat fructe și teren aferent. Arată apelanta că a solicitat în mod repetat pârâtei să-și îndeplinească obligația de a perfecta în formă autentică contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, însă fără nici un rezultat.
Din interogatoriul luat pârâtei, reiese că între cele doua societăți nu s-au mai derulat niciodată niciun fel de relații comerciale.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă - Com SRL arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât sumele despre care se face vorbire în acțiune, reprezintă sume datorate sau plăți în avans pentru marfă, între aceste sume și vânzarea halei de sortare neexistând nici o legătură. Pentru a se întocmi actul de vânzare cumpărare să țină loc de act autentic trebuiau îndeplinite 3 condiții, respectiv prețul trebuia achitat, bunul predat și vânzătorul să refuze încheierea contractului.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond și apel.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 51 din 09 februarie 2009, Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL P, în contradictoriu cu pârâta - Com SRL, privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru întreg imobilul compus din hale de sortat fructe și terenul aferent, situat în localitatea, județul P, proprietatea exclusivă a pârâtei, pentru care a fost achitat integral prețul vânzării.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, trebuie îndeplinite mai multe condiții și anume: bunul să fi fost predat, prețul bunului să fi fost achitat, iar vânzătorul să refuze în mod nejustificat întocmirea contractului, deja perfectat între părți, în formă autentică, ori din probatoriile administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că reclamanta a achitat prețul vânzării și nici că pârâta a refuzat în mod nejustificat să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Se reține prin sentință că factura ce se pretinde de către reclamantă că a stat la baza convenției dintre părți poartă data de 24 ianuarie 2005, iar ordinele de plată prin care reclamanta pretinde că a achitat prețul stipulat datează din 25 octombrie 2004, 24 noiembrie 2004 și 10 decembrie 2004, deci înainte de data emiterii facturii ce susține reclamanta că a stat la baza convenției și în aceste condiții este puțin probabil ca reclamanta să fi făcut vreo plată anterior emiterii facturii care să consemneze obligația sa și cuantumul acesteia, iar plățile efectuate prin ordinele de plată nu însumează totalul prețului stabilit de părți și indicat în factură, astfel încât nu se dovedește prin aceasta existența convenției de vânzare cumpărare a imobilului și în condițiile în care sumele achitate de reclamantă cu titlu de avans nu au la bază un alt raport juridic al părților, aceasta are la îndemână calea restituirii unei plăți nedatorate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - SRL P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a constatat inexistența convenției de vânzare cumpărare încheiată între părți, deoarece a achitat parțial prețul vânzării în avans cu ordinele de plată nr. 1/25.10.2004 ( suma de 472.656,70 ROL), nr. 1/23.11.2004 ( suma de 189.395.933 ROL) și respectiv nr. 1/10.12.2004 (suma de 179.172.940 ROL), transferurile bancare fiind confirmate de extrasele de cont eliberate de BRD -, astfel încât prin aceasta s-a ajuns la acordul de voință în sensul formării unui raport juridic respectiv a unui contract de vânzare cumpărare cu toate elementele ce trebuie să le conțină un astfel de contract, respectiv obiect și preț, însă este necesară și îndeplinirea condiției de formă autentică impusă în materia terenului, pentru care a formulat acțiunea.
Arată apelanta că factura fiscală a fost emisă de către intimata pârâtă, nu a fost stornată și mențiunile cuprinse în ea au valoarea unei recunoașteri a înțelegerii survenite și invocate mai sus cu privire la convenția de vânzare cumpărare a imobilului și în mod repetat a solicitat pârâtei să îndeplinească obligația de a perfecta în formă autentică contractul de vânzare cumpărare, însă fără nici un rezultat, deși a plătit 90% din prețul vânzării, iar vânzătorul refuză nejustificat încheierea actului autentic, astfel că greșit prima instanță a respins acțiunea.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare a întregului imobil, proprietatea exclusivă a pârâtei, situat în loc., județul P, compus din construcții cu destinația de hale de sortat fructe și terenul aferent.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că apelul este nefondat pentru considerentele următoare:
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, este necesar existența unei convenții încheiată între vânzător și cumpărător prin care să se convină vânzarea cumpărarea unui bun, prețul vânzării, modalitatea de achitare a prețului și de încheiere a actului.
In speță, nu există încheiat între părți o convenție de vânzare cumpărare sub forma unui act sub semnătură privată sau a unui antecontract de vânzare cumpărare, urmând ca părțile ulterior să încheie actul autentic de vânzare cumpărare, factura invocată de către apelanta reclamantă ca act ce a stat la baza pretinsei convenții invocată de către apelantă, poartă data de 24 ianuarie 2005, iar ordinele de plată datează din 25 octombrie 2004, 24 noiembrie 2004 și 10 decembrie 2004 și din aceste ordine rezultă că s-a achitat suma de 841.228.943 lei, mai puțin decât prețul prevăzut în factură de 945.312.140 lei, astfel încât susținerea apelantei că a achitat anticipat prețul vânzării nu poate fi reținută și este greu de presupus că apelanta a achitat prețul vânzării anterior emiterii facturii ce pretinde apelanta că a stat la baza convenției între părți.
Susținerea apelantei că factura fiscală emisă face dovada convenției de vânzare cumpărare încheiat între părți cu privire la imobilul situat în loc., județul P, proprietatea exclusivă a intimatei pârâte, nu este fondată, dovada existenței convenției de vânzare cumpărare nu o poate reprezenta o factură fiscală din care nu rezultă acordul de voință al părților cu privire la înstrăinarea imobilului constând în construcții și teren, prețul convenit de părți ca fiind prețul înstrăinării imobilului, lipsind două elementele esențiale pentru valabilitatea convenției prevăzute de disp.art. 948 cod civil și anume: consimțământul părților și prețul, astfel că nu s-a făcut dovada existenței convenției de vânzare cumpărare.
Susținerea apelantei reclamante că intimata pârâtă în calitate de vânzător ar fi refuzat în mod nejustificat încheierea actului autentic de vânzare cumpărare, nu este fondată, din nicio probă administrată la instanța de fond nu rezultă că apelanta ar fi somat intimata cu vreun act în vederea prezentării la un biroul notarial pentru încheierea actului autentic de vânzare cumpărare.
In condițiile în care nu există un alt raport juridic între părți, pentru sumele achitate prin ordinele de plată invocate ca reprezentând avans al prețului imobilului, apelanta are la îndemână calea restituirii unei plăți nedatorate, dar nu era posibil, așa cum corect și legal reține prima instanță, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a imobilului din litigiu, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1295 Cod civil.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, criticile aduse sentinței de către apelantă se privesc ca nefondate și pe cale de consecință, apelul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca atare.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, apelanta reclamantă va fi obligată la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în apel,către intimata pârâtă, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL - P, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-,. 4.. 1,. 5, județ P, Cod poștal - și cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocatură, B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.51 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimat - pârât - COM SRL -, nr. 870, Cod poștal -, Județ
Obligă apelanta reclamantă la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în apel către intimata pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,17 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE/CMF
4 ex./19.06.2009
- - - Tribunal P
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
