Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 108/Ap.
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.701/C din 10 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2008.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 701/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SERV în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să-și dea acordul notarial în vederea obținerii autorizației de construcție pentru imobilul situat în B,-, sentința urmând să țină loc de acord.
A reținut instanța că societatea reclamantă este proprietar tabular asupra imobilului înscris în CF nr.16418 B sub nr. top.1362/3, situat în B-, compus din casă de piatră și teren în suprafață de 478,80 mp.
La cererea reclamantei s-a emis Certificatul de urbanism nr.3291/31.07.2007, în vederea obținerii autorizației de construire pentru schimbarea destinației din locuință în restaurant și amenajare terasă sezonieră, act prin care s-a dispus ca reclamanta să prezinte acordul notarial al proprietarilor imobilelor învecinate.
În acest sens reclamanta a obținut acordul numiților și proprietari ai imobilului situat în B-.3.
Pârâta, proprietar asupra imobilului situat în B-, a refuzat să își dea acordul solicitat de reclamantă în vederea obținerii autorizației de construire pentru schimbarea destinației din locuință în restaurant și amenajarea unei terase sezoniere.
Teoria abuzului de drept afirmă că orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu menirea sa naturală și în limitele sale normale, adică în armonie cu starea contemporană a relațiilor și a uzurilor sociale; când un proprietar exercită dreptul său în aceste limite, el se află la adăpostul oricărei responsabilități pentru prejudiciile pe care le-ar cauza și nu se pot admite restricții dincolo de aceste limite. Când însă cineva uzează de dreptul său în mod anormal și întoarce dreptul de la menirea sa normală și obișnuită el comite un abuz de drept și trebuie să repare prejudiciul pe care-l pricinuiește; deci când un proprietar uzează de fondul său în mod anormal, el este responsabil de prejudiciul cauzat vecinilor, chiar dacă nu încalcă vreo prescripție precisă a legii.
Nu se pot fixa limita restricțiilor derivând din vecinătate. A spune că exercițiul dreptului de proprietate trebuie astfel restrâns încât să nu aducă nici un prejudiciu vecinului, este a-i aduce o restrângere exagerat de mare. În mod normal, exercițiul dreptului de proprietate ca și al oricărui alt drept, aduce altuia un oarecare prejudiciu și tocmai din limitarea reciprocă a drepturilor reiese posibilitatea unei armonii sociale.
Orice activitate omenească comportă prejudicierea cuiva; viața socială este o concurență, deci o prejudiciere reciprocă și dacă orice drept are drept limită libertatea celorlalți, orice drept este în același timp o atingere a libertății celorlalți.
De aceea putem spune că asigurarea unui drept nu este în realitate decât constrângerea impusă celorlalți de a respecta exercițiul dreptului.
În speță, reclamanta a solicitat acordul pârâtei în vederea schimbării destinației imobilului din aceea de locuință în aceea de restaurant și terasă sezonieră.
Din declarația martorei audiată în cauză a rezultat că pârâta locuiește în imobil de peste 30 de ani și că activitatea desfășurată de societatea reclamantă creează disconfort prin zgomotul produs de muzică și mașinile parcate precum și prin mirosurile provenite de la bucătăria restaurantului. Martora declară și că pe aceeași stradă, pe partea cealaltă de imobilul pârâtei, la a patra casă, funcționează un depozit.
Din declarația martorului audiat la rândul său în cauză rezultă că bucătăria restaurantului este situată în centrul imobilului și că este dotată cu o hotă profesională cu filtre și site pentru aburi și fum. Martorul a declarat și că muzica din restaurant este discretă fiind asigurată de instalații de sonorizare, iar muzica din cramă este ceva mai tare dar fără a deranja, precum și că la petrecerile la care a participat s-a atras atenția în sensul reducerii intensității muzicii. Martorul a declarat totodată că pe str. - sunt amplasate mai multe depozite, unul dintre acestea fiind situat la aproximativ 200 de imobilul pârâtei, iar la trei-patru case distanță de asemenea de imobilul pârâtei se găsește un bar.
Potrivit declarației martorului reprezentantul reclamantei i-a propus pârâtei să izoleze zidul imobilului acesteia cu materiale fonoizolante pentru a reduce intensitatea zgomotului pe care l-ar produce existența terasei în curtea imobilului reclamantei.
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că zona în care se află imobilul proprietatea sa este catalogată drept zonă de locuințe individuale și colective a reținut, din declarațiile martorilor audiați, că pe str. - funcționează câteva depozite, iar în apropiere de locuința pârâtei funcționează un depozit de materiale și un bar.
Referitor la faptul că nu se respectă programul afișat la intrare, respectiv 9,00 - 22,00, s-a apreciat că reclamanta poate fi sancționată de organele îndrituite.
Astfel cum am arătat mai sus, exercițiul dreptului de proprietate aduce celuilalt un oarecare prejudiciu.
Este adevărat că, prin activitatea exercitată de societatea reclamantă, i s-a adus pârâtei un prejudiciu însă refuzul acesteia de a-și da acordul pentru schimbarea destinației imobilului reclamantei reprezintă un abuz pentru că cererea - SERV SRL nu reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului său de proprietate ori o exercitare anormală a atributelor dreptului de proprietate prin deturnarea de la scopul lor normal.
Pentru considerentele de fapt expuse, văzând dispozițiile art.970, art.1078-1081 Cod civil, art.57 din Constituția României, Legea nr.50/1991, instanța a admid acțiunea formulată de reclamanta - SERV SRL în contradictoriu cu pârâta dispunând conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SERV în contradictoriu cu pârâta, pentru obligarea acesteia de a-și da acordul notarial în vedere obținerii autorizației de construire, pentru imobilul situat în B,-.
În expunerea motivelor de apel se arată că soluția instanței de fond este greșită, întrucât acordul de vecinătate este un demers premergător obținerii autorizației de modificare, consolidare și schimbare destinație, niciuna din activitățile susmenționate neputând fi întreprinse fără autorizație de construire. Ori, în speță acordul s-a solicitat, după ce lucrările s-au efectuat, activitatea reclamantei desfășurându-se fără rezerve, și fiind popularizată prin reclame ale posturilor TV, ori direct la localul de pe-.
În continuare se arată că, instanța de fond fără a observa manifestarea ilicită și abuzivă a reclamantei s-a limitat la aprecieri generale cu privire la teoria abuzului de drept, fără însă a le aplica speței.
Ori, analiza probelor admisibile și valorificarea lor, conform dispozițiilor legale, explică cauza refuzului de a-și da acordul pentru efectuarea lucrărilor de schimbare destinație.
Ori, mențiunile din certificatul de urbanism nr. 3291/31.07.2007 rețin că destinația, conform B privește o zonă de locuințe individuale și colective. Totodată, probatoriul a arătat că, în local e desfășoară petreceri zgomotoase cu muzică, vibrații, zgomote de la tropăieli, chiote, fluierături, închiderea portierelor și încăierări. Se mai precizează, că reclamanta desfășoară activitate de restaurant, bar și catering, rezultând mirosuri puternice.
Datorită petrecerilor zgomotoase și vizionărilor de meciuri a fost nevoie de intervenția poliției pentru restabilirea liniștei.
În continuare, se arată că proiectul de construcție este prevăzut cu 5 locuri, însă locurile sunt ocupate de mașini care fac aprovizionarea, iar mașinile clienților sunt răspândite în fața caselor vecine. Se mai evocă depoziția martorei, proprietara imobilului de la nr. 20, care arată că, este deranjată de mirosul de ulei ars, zgomotul produs de muzică și de mulțimea mașinilor ce parchează pe stradă.
Relativ la vecinii se arată că, aceștia au achiziționat imobilele în baza Legii nr. 112/1995 și au intenția de-a vinde după ce se înscriu în, neputând fi pus semnul egalității cu situația apelantei ce-a moștenit bunurile de la înaintași.
În fine se arată că, abuzul de drept presupune utilizarea anormală a fondului său de proprietar, în speță, abuzul fiind exercitat de intimata SERV
În drept art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Apelul este întemeiat.
Într-adevăr, dreptul de proprietate, îndreptățește pe reclamanta SERV la realizarea deplină a prerogativelor proprietății, dar în același timp o obligă la o exercitare în limitele impuse de împlinirea interesului său în acord cu interesele pârâtei apelante.
Așadar, atunci când drepturile civile sunt abătute de la finalitatea care se justifică existențial, ori sunt exercitate cu rea credință, ele nu se mai bucură de ocrotirea legii.
Pe de altă parte, problema abuzului de drept și sancționarea sa, se poate pune numai în relație cu exercitarea cu bună credință dreptului de către reclamantă, nu și atunci când aceasta își exercită dreptul cu vădită rea credință.
Martorii audiați în cauză (, și i ) au arătat că în restaurant au loc petreceri, se organizează vizionări meciuri de fotbal, care se prelungesc după ora 22oo, muzica și zgomotul determinând intervenția poliției.
Martorele apelantei au mai arătat că mașinile clienților intimatei sunt parcate în fața caselor lor, producând zgomot, atunci când pornesc și opresc, ori când pornesc alarmele. Totodată, mirosurile de mâncare care se degajă ca și apariția șoarecilor și-a urechelnițelor, datorită resturilor alimentare depozitate în pubele la poartă, echivalează cu folosirea anormală de către reclamantă a fondului său, fiind responsabil de prejudiciul cauzat vecinilor.
Reaua credință a reclamantei este evidentă și de faptul că, și-a început activitatea, fără a-i solicita acordul pârâtei, încălcând art. 3 din Legea nr. 50/1991, activitatea acesteia fiind popularizată și prin reclame ale posturilor TV și prin reclame direct la localul de pe-.
În ceea ce privește depoziția martorului, audiat în apel, fila 70, Curtea urmează s-o înlăture, dat fiind raportul de subordonare existent cu reclamanta SERV și întrucât pregătirea sa economică, nu-i permite să facă aprecieri corecte și sincere cu privire la calitate filtrelor, a izolației termice și fonice, ca și asupra stației de muzică ambientală.
În fine, exercițiul abuziv al dreptului de proprietate al reclamantei intimate trebuie apreciată raportat la amplasarea în spațiu a imobilului intimatei, într-o zonă a Bului vechi, unde casele sunt lipite una de alta și dispun de spații mici între ele, având ziduri comune.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art. 296 Cod procedură civilă, și întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține ocrotirea legii prin intermediul instanței, Curtea va admite apelul pârâtei, va respinge acțiunea reclamantei SERV
Văzând art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimată să plătească apelantei suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 701/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SERV în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pe intimată să plătească apelantei suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată la fond și-n apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Tatiana Micu
- - - -
Grefier,
- -
Red.:/6.11.2008
Dact./19.11.2008/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Codruța Vodă, Tatiana Micu
