Spete pretentii comerciale. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr. 107/Ap DOSAR Nr-
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 181/C din 28 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 181/C/28.01.2008, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Compania Națională B - Filiala și în consecință a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 881.764,98 lei, cu titlu de preț pentru lucrările și serviciile efectuate și 881.764,98 lei cu titlu de penalități de întârziere. A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Compania Națională B - Filiala în dosarul conexat nr. 1266/2006 și în consecință a dispus rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 9683/10.09.2001; a obligat-o pe pârâtă să- plătească reclamantei dobânda de referință aferentă sumei reținute cu titlu de garanție mai sus precizată, calculată începând cu data de 4.08.2005 și până la data plății integrale și efective a debitului. A respins restul pretențiilor și cererea reconvențională. A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 63.242,91 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 10.09.2001 s-a încheiat între părți Contractul de execuție lucrări nr.9683 conform căruia reclamanta, în calitate de executant se obligă să execute în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar lucrările constând în reabilitare hala formare - turnare - dezbatere, reabilitare stație de preparare amestec - fundații, deviere rețea de canalizare pluvială.
Pentru lucrările suplimentare efectuate părțile au încheiat ulterior, în perioada 10.09.2001 - 2.04.2004, un număr de 56 de acte adiționale numerotate de la nr.1 la nr.43-
Conform art.12 din contract plata lucrărilor executate se efectuează de către beneficiar în termen de 5 zile de la primirea documentelor de plată.
Prin Actul adițional nr.2/2.11.2001 art.10 din contract a fost completat în sensul că se constituie garanția de bună execuție în procent de 5% însemnând realizarea la termen a lucrărilor și de calitatea cuvenită prin contract conform anexelor (adiționalelor) acestuia în favoarea beneficiarului. Suma stabilită drept garanție de bună execuție va fi constituită prin rețineri succesive din plata cuvenită pentru facturile parțiale înaintate de antreprenor.
Garanția de bună execuție de 5% în sumă totală se constituie din valoarea de -,7 lei, prețul lucrărilor pentru obiectele 1d, rețele hidro, le, - fundații, contractate până în prezent urmând a fi constituită și din valoarea lucrărilor contractate cu acte adiționale pe parcursul execuției lucrărilor.
Suma reținută cu titlu de garanție pentru buna execuție va fi comunicată la banca agreată de ambele părți (prin acte scrise) și va fi consemnată într-un cont distinct purtător de dobândă.
Garanția de bună execuție se va restitui astfel:
- 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
- 30% la expirarea termenului de garanție de 18 luni după încheierea procesului verbal de recepție finală.
Conform Raportului de expertiză tehnică - contabilă nr.-/4.05.2007 lucrările efectuate în baza contractului și actelor adiționale au fost realizate în condiții legale, dar lucrările terminate nu au fost recepționate conform HG nr.273/1996 - la terminarea lucrărilor deși antreprenorul general a cerut convocarea comisiei de recepție.
Potrivit aceluiași raport de expertiză nu au fost realizate toate lucrările contractate datorită nealocării fondurilor de la buget pentru execuția lucrărilor de, iar constructorul s-a încadrat în termenul prevăzut pentru realizarea investiției.
În conformitate cu Raportul de expertiză tehnică contabilă judiciară nr.-/12.06.2007 valoarea totală a lucrărilor, serviciilor și bunurilor facturate de către reclamantă potrivit contractului și actelor adiționale este de 39.665.405,88 lei, iar valoarea plăților efectuate de pârâtă este de 37.117.258,22 lei.
Conform aceluiași raport de expertiză prețul lucrărilor de construcții și montaj executate și recepționate în condițiile legii este de 881.764,98 lei, iar valoarea totală a penalităților de întârziere datorate de societatea pârâtă este de 881.764,98 lei.
Potrivit art.969 și art.970 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante acestea trebuind să le execute cu bună credință, în condițiile și la termenele prevăzute și stabilite de părți.
Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunări art.1073 Cod civil, debitorul fiind obligat să suporte și plata daunelor interese fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru întârzierea executării acesteia.
În speță, societatea pârâtă nu și-a executat obligația de plată a prețului în sumă de 881.764,98 lei datorat pentru serviciile și lucrările prestate de către reclamantă și ca urmare cererea SC SRL privind obligarea SC - SA - FILIALA SC SA la plata contravalorii acestor servicii și lucrări precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 881.764,98 lei este întemeiată.
Neexecutarea obligației plății prețului de către societatea pârâtă dă dreptul reclamantei de a cere rezilierea contractului, cererea acesteia privind rezilierea Contractului de execuție lucrări nr.9683/10.09.2001 fiind întemeiată.
Reclamanta este îndreptățită la restituirea garanției de bună execuție în sumă de 1.666.383,68 lei, având în vedere că pârâta a restituit suma de 250.000 lei din totalul de 1.916.383,68 lei și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 4.08.2005 și până la data plății efective.
Cererea reconvențională a fost apreciată ca fiind neîntemeiată având în vedere concluziile Raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară nr.-/12.06.2007 conform căruia data până la care urma să fie justificată fiecare sumă acordată cu titlu de avans nu este precizată în nici un document din cele analizate de expert. acordate, fiind incluse în valoarea facturilor emise pentru lucrări executate, au fost justificate la momentul emiterii acestor facturi, sumele din facturi fiind însușite de beneficiar prin acceptarea lor la plată, în urma semnării situațiilor de lucrări anexate la acestea și plata efectivă ulterioară a lor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii și acțiunii conexe și admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului pârâta susține că în mod greșit instanța a respins excepția de prematuritate a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 1266/2006, referitoare la rezilierea contractului de execuție lucrări și restituirea garanției de bună execuție, considerând că, de vreme ce această procedură a fost inițiată pentru recuperarea sumei de 881.764,98 lei, cu titlu de pretenții, numai era necesară demararea alteia, în vederea rezilierii contractului de execuție și restituirii garanției de bună execuție. Greșeala instanței constă în aceea că a ignorat existența a două litigii al căror obiect și cauză sunt diferite.
Cu privire la fondul cauzei se reține că suma de 881.764,98 lei, reprezintă diferența de bani datorată de pârâtă în urma compensării avansurilor primite de reclamantă cu prețul unui utilaj achiziționat și predat pârâtei. Pentru a opera această compensare, potrivit art. 11 din contractul de execuție lucrări, reclamanta trebuia mai întâi să prezinte documente din care să rezulte valoarea utilajului achiziționat. Or, până la data încheierii dezbaterilor în fond nu au fost prezentate documente care să ateste valoare acelui utilaj.
Referitor la rezilierea contractului de execuție se susține că instanța nu a motivat în mod corespunzător această soluție iar excepția de neexecutare a propriilor obligații de către reclamantă a fost respinsă, fără motive temeinice.
Instanța și-a însușit opiniile din expertizele tehnică și contabilă, respingând în mod neîntemeiat obiecțiunile și notele critice formulate de pârâta- reclamantă reconvențională, cu privire la modul în care au fost soluționate obiectivele și obiecțiunile la rapoartele de expertiză întocmite.
Cu toate acestea, înscrisurile depuse la dosarul cauzei confirmă și susțin în același timp punctul de vedere al pârâtei.
Astfel, potrivit contractului de execuție încheiat între părți și a actelor normative care îl reglementează, la începerea lucrărilor contractate pârâta avea obligația de a acorda avansuri de până la 30 % din valoarea lucrărilor iar la terminarea lucrărilor și la efectuarea plăților avansurilor urmare a fi deduse din sumele datorate.
Intimata-reclamantă s-a abătut de la prevederile contractuale legale, în sensul că a compensat întregul avans de 19.006.538,829 RON cu contravaloarea unor lucrări care ar fi fost executate în beneficiul pârâtei. Pârâta nu și-a dat niciodată acordul cu privire la aceste compensări iar din calculele sale rezultă că a fost decontată numai suma de 4.196.800.000 ROL.
În altă ordine de idei, culpa reclamantei trebuie raportată și la refuzul său de a mai executa în continuare și alte lucrări contractate și pentru care, în parte s-au acordat avansuri.
În ceea ce privește restituirea sumelor cu titlu de garanție de bună execuție, această cerere trebuia respinsă, de vreme ce motivele mai sus expuse sunt în măsură să conducă la respingerea capătului de cerere privind rezilierea contractului. Contractul fiind în vigoare, garanția de bună execuție urmează a fi restituită după finalizarea acestuia, la termenele stabilite de părți și de lege.
În aceste condiții nu se datorează nici dobânzi comerciale iar dacă prin absurd s-ar datora, ele urmează a fi calculate de la data rezilierii contractului de execuție iar nu de la data de 4.08.2005, cum a stabilit instanța.
De altfel, parte din garanția reținută urmează a fi restituită executantului numai după expirarea termenului de garanție a lucrărilor executate, indiferent dacă se va proceda sau nu la rezilierea contractului.
Cu privire la cererea reconvențională se susține că instanța a lăsat nesoluționate pretențiile pârâtei cu privire la restituirea sumelor acordate cu titluri de avans, precum și a majorărilor și penalităților de întârziere aferente acestei sume, întrucât prin expertiză nu s-au soluționat obiectivele propuse de pârâtă pentru eludarea acestor aspecte.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul apelantei pârâte, de către Compania Națională, prin care s-a solicitat, pentru aceleași argumente aduse și de către apelantă, admitere apelului, în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.
În probațiune, apelanta a depus înscrisuri. Proba cu completarea la expertiza contabilă a fost respinsă, ca neconcludentă.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii conexate, având ca obiect rezilierea contractului și restituirea garanției de bună execuție, se constată că, așa cum bine a reținut prima instanță prin încheierea din 2 octombrie 2006, se referă la toate pretențiile reciproce ale pârâților, izvorâte din contractul de execuție de lucrări nr. 9683/10.09.2001, inclusiv la sumele reținute cu titlu de garanție de bună execuție. Pentru rezilierea contractului nu era nevoie de o procedură separată de conciliere, întrucât această sancțiune a fost solicitată tocmai pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale consemnate în procesul verbal de conciliere.
Ca urmare, se constată că în mod corect a fost respinsă excepția.
Cu privire la fondul cauzei, se constată că în mod corect instanța a respins obiecțiunile la expertize formulate de către pârâtă, întrucât cei doi experți au răspuns punctual și argumentat la toate obiectivele solicitate de părți. De asemenea, notele critice au fost justificat înlăturate, întrucât pârâta nu a reușit să dovedească o stare de fapt diferită decât cea reținută prin expertize, după cum se va arăta în continuare.
Referitor la compensarea avansurilor primite de pârâtă cu valoarea unui utilaj în valoare de 881.764,98 lei, se constată că, așa cum recunoaște chiar pârâta în anexa la întâmpinare, utilajul i-a fost predat, fiind recepționat cantitativ.
Mai mult, prin adresa din 9.02.2007 (409 vol.II dosar fond) pârâta recunoaște că debitul său față de reclamantă este de 845.499,21 lei diferențe facturi și 1.666.383,68 lei, garanție.
În cuprinsul expertizei contabile (9 - 10) se face o prezentare detaliată a condițiilor de emitere a facturii nr. -/1.06.2005, concluzia fiind aceea că decontarea acestei facturi s-a efectuat conform prevederilor art. 11 din contract.
Criticile referitoare la rezilierea contractului din culpa pârâtei și nu a reclamantei, așa cum s-a solicitat prin cererea reconvențională sunt, de asemenea, nefondate.
Din expertiza construcții efectuată în cauză rezultă că reclamanta a executat în baza contractului multiple lucrări de construcții-montaj, corespunzătoare din punct de vedere calitativ. La finalizarea acestora au fost întocmite situații de lucrări și au fost emise facturi fiscale, în care a fost cuprinsă și valoarea avansului, care ulterior a fost stornat, rămânând ca pârâta să achite doar diferența dintre valoarea facturii de lucrări și valoare avansului.
Toate situațiile de lucrări au fost confirmate de către pârâtă care le-a și plătit în mare parte. Neefectuarea recepției lucrărilor nu s-a făcut din culpa pârâtei, care nu a dat curs solicitărilor reclamantei în acest sens.
Afirmația apelantei referitoare la sumele acordate cu titlu de avans și nejustificate de intimata pârâtă nu este dovedită. Expertul contabil concluzionează că toate avansurile au fost justificate de către reclamantă prin emiterea facturilor, acceptate de către pârâtă. În combaterea acestei concluzii, apelanta ar fi trebuit să indice concret care au fost avansurile acordate dar nejustificate, ceea ce nu a făcut.
Se constată astfel că neexecutarea integrală a lucrărilor stabilite prin contract este consecința neexecutării integrale de către pârâtă a obligației de plată a lucrărilor executate de către reclamantă, astfel că, rezilierea unui contract putând fi pronunțată doar la cererea părții care și-a executat obligațiile contractuale, în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantei de reziliere a contractului și a respins cererea formulată de pârâtă cu același obiect.
Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.666.383,68 lei cu titlu de garanție de bună execuție, sumă recunoscută de către pârâtă prin adresa mai sus menționată este consecința firească a rezilierii contractului din culpa acesteia.
În baza art. 43 Cod comercial, pârâta datorează dobânda legală pentru această sumă, din ziua în care datoria devine exigibilă.
contractului în cazul de față fiind judiciară și nu convențională, efectele ei se produc de la data pronunțării hotărârii judecătorești executorii. Ca urmare, data la care obligația de restituire a garanției de bună execuție a devenit exigibilă este data pronunțării sentinței, care este executorie, conform art. 7208Cod procedură civilă.
Aceasta este și data de la care încep să curgă dobânzile și nu data convocării la conciliere, cum s-a reținut în sentință.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a admite în parte apelul și a schimba în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să-i plătească reclamantei dobânda de referință aferentă sumei de 1.666.383,68 lei, începând cu data de 28 ianuarie 2008 și nu de la data de 4.08.2005.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 181/C/28.01.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei dobânda de referință aferentă sumei reținute cu titlu de garanție începând cu data de 28.01.2008 și până la data plății integrale a debitului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Tatiana Micu
- - pt. - -, aflată
în concediu de odihnă, semnează
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Red./10.10.2008
Dact./17.10.2008/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Codruța Vodă, Tatiana Micu
