Obligatia de a face in spete comerciale. Sentința 108/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DECONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 108 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Tănăsică
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Pucioasa cu privire la soluționarea cauzei, ce are ca obiect obligație a face, acțiune formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la.Av., nr.2, județ D, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în P,-, județ
Procedura legal îndeplinită, cauza fiind soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, în calitate de reprezentat legal și asociat unic al SC SRL P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1300 lei lunar, reprezentând c/v chiriei lunare aferente terenului pe care este situat imobilul al cărui proprietar este, precum și pentru calea de acces la acest imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în noiembrie 2005 a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare nr.6848/2005 cu numita pentru imobilul situat în P-, urmând ca la data de 28 februarie 2006 să perfecteze actele autentice de vânzare-cumpărare. Urmare acestui fapt, la data de 3 februarie 2006, a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr.795/03.03.2006 de la SC SA, terenul pe care era situat imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare. Mai menționează reclamantul că ulterior cumpărării terenului, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească executarea silită a promitentei vânzătoare, astfel că la data de 6 septembrie 2006 avut loc licitația imobilului, cu privire la care nu a fost anunțat, imobilul fiindu-i atribuit la data de 24 octombrie 2006 SC SRL.
La solicitarea pârâtului de precizare a cererii de chemare în judecată în fapt și în drept, reclamantul la termenul din 8 ianuarie 2008 și- modificat și întregit acțiunea, în sensul că a nominalizat pârâtul în persoana SC SRL, obiectul acțiunii accesiunea imobiliară artificială, solicitând astfel instanței ca pârâtul să-și ridice construcția de pe terenul său și să plătească daune interese pentru prejudiciul creat, iar temeiul de drept l-a indicat ca fiind art.494 coroborat cu art.1075 și 1076, art.998-999 cod civil și art.132 Cod procedură civilă.
Față de modificarea acțiunii, pârâtul a depus la data de 15 februarie 2008 prin serviciul registratură o cerere prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Pucioasa, solicitând declinarea competenței către Tribunalul Dâmbovița, având în vedere petitul cererii introductive și obiectul acțiunii, neevaluabil în bani, coroborat cu natura comercială a cauzei.
Prin sentința nr.174 din 15 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasas -a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată de pârâta SC SRL P și s-a declinat competența de soluționare cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ considerând că sunt incidente în cauză dispozițiile art.4 și art.56 Cod comercial.
Prin sentința nr.766 din 10 iunie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția invocată din oficiu privind necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița, a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamantul în favoarea Judecătoriei și a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești, Secția Comercială pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin cererea reconvențională pârâta a solicitat să se contate calitatea sa de superficiar având drept de proprietate asupra construcției și drept de folosință cu titlu gratuit asupra terenului de sub construcție cât și asupra terenului care sigură accesul către imobil.
În raport de obiectul acțiunii reclamantului, astfel cum a fost modificată și al cererii reconvenționale formulate în cauză de pârâtă, tribunalul a apreciat că acțiunea dedusă judecății este de natură civilă.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa având în vedere următoarele:
Tribunalul a reținut corect că în cauză competența soluționării cererii de chemare în judecată aparține judecătoriei, având în vedere faptul că atât cererea de chemare în judecată cât și cererea reconvențională au obiecte de natură exclusiv civilă.
Faptul că în proces este și o societate comerciale nu poate transforma litigiul dintr-unul civil într-un litigiu comercial, în cauză nefiind vorba de fapte de comerț, pentru a putea fi atrasă competența instanței comerciale.
Deși enumerarea din art. 3. com. nu este limitativă, încadrarea în sfera de aplicare a legii comerciale și a altor fapte de comerț, se face după criteriul obiectiv, oferit ca reper de art. 3. com.
Pe lângă faptele de comerț obiective art. 4. com instituie o prezumție relativă de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul întocmit.
Prezumția de comercialitate cu privire la actele și operațiunile unui comerciant este răsturnată de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei să-și ridice construcția de pe terenul proprietatea reclamantului și al cererii reconvenționale prin care s-a solicitat constatarea calității de superficiar, ce au caracter exclusiv civil, așa cum corect a reținut și Tribunalul Dâmbovița.
Actele juridice referitoare la imobile, sunt în concepția Codului Comercial, acte civile care atrag competența de soluționare a cererilor în favoarea instanței civile.
În cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 Cod proc. civ, Curtea in baza art. 22 alin. (2) va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la.Av., nr.2, județ D, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în P,-, județ D, în favoarea JUDECĂTORIEI PUCIOASA.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.
Președinte,
Grefier,
Red. / tehnored.
4 ex./ 16.10.2008
Președinte:Elena TănăsicăJudecători:Elena Tănăsică
