Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 112/A-
Ședința publică din 20 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în complet de divergență, apelul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CURTEA DE cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.402/C din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - A SA cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 19.09.2008, reclamanta A, cu sediul în com., jud. A, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate că reclamanta nu datorează sume de bani anterioare deschiderii procedurii și să oblige Administrația Financiară Curtea de A să radieze majorările și penalitățile de întârziere calculate anterior datei de 06.04.2001 din fișa analitică a plătitorului A întrucât firma nu datorează aceste accesorii calculate anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 06.04.2001 s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară împotriva A la cererea creditoarei, cauza făcând obiectul dosarului nr.58/2001 (nr- în format nou) aflat pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, iar la data de 25.05.2001 s-a aprobat planul de reorganizare propus de societate, încheierea prin care a fost aprobat acest plan rămânând definitivă și irevocabilă.
Planul de reorganizare prevedea plata eșalonată pe o perioadă de 5 ani a debitelor către toți creditorii și scutirea societății de penalitățile, majorările și dobânzile calculate anterior datei deschiderii procedurii și, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de aprobare a planului, reclamanta a șters încă din anul 2001 din evidența sa contabilă aceste accesorii.
Prin sentința nr.373/F/28.06.2006 rămasă definitivă și irevocabilă, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar, a constatat că au fost achitate integral toate sumele prevăzute în planul de reorganizare și a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară, sentință care certifică faptul că societatea și-a achitat integral obligațiile recunoscute și asumate la plată și, drept urmare, nu mai înregistrează debite către niciunul dintre creditorii care au depus declarație de creanță.
A mai arătat reclamanta în acțiune că după data închiderii procedurii de reorganizare judiciară, DGFP Aaî nceput să facă acte de executare silită pentru recuperarea accesoriilor (penalități și majorări de întârziere), accesorii care au fost scutite prin planul de reorganizare, împrejurare în care i-a comunicat acesteia că, întrucât nu a promovat nici o cale de atac împotriva sentinței 373/F/28.06.2006 prin care s-a dispus închiderea procedurii și nici nu a formulat obiecțiuni la aceasta, actele sale de executare reprezintă un abuz.
Ca urmare, reclamanta a solicitat în mai multe rânduri efectuarea unui control de fond care să constate că debitele firmei sunt la zi, iar acest control a fost aprobat abia în luna iunie 2008, ocazie cu care s-a încheiat raportul de inspecție fiscală nr.26717/18.06.2008 prin care pârâta a stabilit că A are de plată suma de 36.436 lei reprezentând TVA și accesorii aferente, lucru datorat faptului că DGFP A nu a radiat din evidența sa în anul 2001 accesoriile scutite la plată prin planul de reorganizare aprobat cu majoritate de către cele trei categorii de creditori (garantați, privilegiați și ) și confirmat de instanță prin încheiere irevocabilă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.69, 129, 131 din Legea 64/1995 aplicabilă la închiderea procedurii de reorganizare a A, art.132 din Legea 85/2006, art.111 și art.16 proc.civ.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, adresa nr.978/31.07.2008 (fila 3), adresa nr.21130/21.07.2008 (fila 4), Monitorul Oficial al României nr.800 din 24 aprilie 2001 (filele 5-9), încheierile de ședință din 6 aprilie 2001 și 25 mai 2001 pronunțate de Tribunalul Argeș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr.58/2001 (filele 10-16), Decizia nr.280/R-C din 19 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.3529/2001 (filele 17-27), sentința nr.373/F/28 iunie 2006 (filele 28-32) pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- (număr în format vechi 58/2001).
La data de 15.10.2008 reclamanta Aaf ormulatprecizare de acțiune(fila 36) arătând că pârâta din cauza de față este Administrația Financiară Curtea de A, astfel cum s-a luat act prin încheierea de la acea dată (fila 56).
Legal citată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Curtea de Aaf ormulatîntâmpinare(filele 58-60) prin care a invocat că acțiunea este inadmisibilă cât privește următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală și art.176 din OG 92/2003, lege specială incidentă privind creanțele fiscale, acestea pot fi scăzute din evidența analitică doar după radierea debitorilor persoane juridice din registrul comerțului, însă reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că ar fi fost radiată din evidențele acestui registru, motiv pentru care cererea sa este inadmisibilă.
Și dacă acțiunea reclamantei s-ar întemeia pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă ea ar fi tot inadmisibilă, s-a mai arătat în apărare, întrucât acest text reglementează cererea în constatare prin care reclamantul poate cere instanței numai să constate existența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa, și nu a unui fapt, iar hotărârile pronunțate cu privire la astfel de cereri nu sunt titluri executorii și, deci, nu pot fi puse în executare.
Pârâta a mai depus la dosar o altă întâmpinare (filele 70-73) prin care a reiteratexcepția inadmisibilitățiiacțiunii, reluând aceeași motivare, cu adăugarea în plus a unui alt motiv de inadmisibilitate, și anume a faptului că în ceea ce privește sumele contestate de reclamantă au fost întreprinse acte de executare silită în vederea recuperării lor, fără ca reclamanta să formuleze contestație la executare.
Pârâta a mai înțeles să invoce cu acel prilej șiexcepția tardivitățiicontestării sumelor, cu aceeași motivare a necontestării de către reclamantă a măsurilor de executare silită în termenul legal de 15 zile, ceea ce ar pune-o pe aceasta în imposibilitatea de a mai formula o acțiune de tipul celei de față.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a arătat că cererea reclamantei se impune a fi respinsă, în esență, întrucât prin planul de reorganizare întocmit în cadrul procedurii de insolvență în care s-a aflat în anul 2001 și aprobat de judecătorul sindic, a fost scutită de plata majorărilor și penalităților de întârziere însă, întrucât aceste majorări și penalități au fost reglementate diferit în perioada 2001-2002, reclamanta a depus la Tribunalul Argeșo cerere prin care solicita acordarea înlesnirilor la plată prevăzute de art.21 din OUG40/2002 și Ordinul 580/2002, pe care judecătorul sindic a înaintat-o către DGFP A și pentru care reclamanta trebuia să prezinte documente pe care nu le-a mai prezentat.
Prin încheierea de ședință din 04.02.2009 instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității, iar la data de 04.03.2009 a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, cu motivarea consemnată prin încheierea de la acea dată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Prin sentința comercială nr. 402/C/08 aprilie 2009 Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea formulată de reclamanta A A, cu sediul în, județul A împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CURTEA DE A, cu sediul în-, Curtea de A, județul A fost obligată pârâta să modifice fișa analitică a reclamantei în sensul înlăturării majorărilor și penalităților de întârziere calculate anterior datei de 06 aprilie 2001 și cuprinse în Planul de reorganizare adoptat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că așa cum rezultă din conținutul încheierii din data de 06.04.2001 pronunțată în dosarul nr.58/2001 de Tribunalul Argeș - Secția Comercială și de Contencios - Administrativ (filele 10-13), reclamanta s-a aflat în procedura reorganizării și lichidării judiciare prevăzută de Legea 64/1995, iar prin încheierea din 25.05.2001 pronunțată în același dosar (filele 1416), judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de acționarul majoritar al debitoarei A, așa cum a fost publicat în Monitorul Oficial și modificat în ce privește cuantumul creanțelor din tabelul creditorilor întocmit de administrator.
Planul de reorganizare depus la filele 62-68 din dosar prevedea scutirea debitoarei (reclamantă în prezentul dosar) de plata majorărilor și penalităților datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale, fondului de șomaj, fondului special de sănătate și bugetului local până la acea dată.
Împotriva încheierii de ședință din 25.05.2001 s-au formulat recursuri de către o parte din creditori, între care și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care însă și-a motivat calea de atac arătând că solicită doar recunoașterea calității sale de creditor privilegiat și organizarea votării după întocmirea tabelului definitiv, fără să conteste și scutirea debitoarei de obligațiile de plată constând în majorări și penalități.
Recursurile au fost respinse prin Decizia nr.280/R-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ la data de 19.09.2001 în dosarul nr.3529/2001 (filele 17-27).
Prin Sentința nr.373/F din 28 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 58/C/2001) judecătorul sindic a aprobat raportul final depus de administratorul judiciar și a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare a debitoarei (filele 28-32), sentința rămânând irevocabilă prin Decizia 718/R-C din 27.10.2006 a Curții de Apel Pitești, care a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea AVAS.
După închiderea procedurii de reorganizare, Direcția Finanțelor Publice A, prin Administrația Finanțelor Publice Curtea de A, a întreprins acte de executare a sumelor înscrise în evidențele sale ca fiind datorate de reclamantă cu titlu de majorări și penalități, împrejurare ce a determinat-o pe reclamanta A să formuleze acțiunea de față, prin care a solicitat instanței să constate că nu datorează sume de bani anterioare deschiderii procedurii și să o oblige pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Curtea de A să radieze din evidențele sale majorările și penalitățile de întârziere calculate anterior datei de 06 aprilie 2001.
Cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect acțiunea în constatare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilorart.111 Cod proc.civilăacțiunea în constatare este admisibilă doar cât privește constatarea unui drept, iar nu a unui fapt și că cererea nu poate fi primită în măsura în care partea ar putea cere realizarea dreptului a cărui recunoaștere o pretinde.
Sub acest aspect, față de împrejurarea că cel de-al doilea petit al cererii îl reprezintă o acțiune având ca obiect "obligația de a face", instanța a reținut că reclamanta a formulat de fapt o acțiune în realizarea dreptului său, prin care solicită ca pârâta să radieze din evidențele sale sumele calculate cu titlu de majorări și penalități de întârziere în plata obligațiilor datorate bugetului de stat, urmare ștergerii acestor obligații din sarcina sa prin Planul de reorganizare aprobat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe fond s-a reținut că suma ce se pretinde a fi radiată din evidențele pârâtei este anterioară deschiderii procedurii de insolvență în care s-a aflat reclamanta până la data de 28 iunie 2006, când această procedură a fost închisă.
Potrivit dispozițiilor art.76 alin.1 pct.3 din Legea 85/2006 R, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu a depus cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art.62 alin.1 lit.b) din Lege (respectiv, 60 de zile de la deschiderea procedurii), este decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a le mai realiza împotriva debitorului ulterior închiderii procedurii, sub singura rezervă ca acesta să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. 2 al art.76 mai prevede că "Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau de excepție".
În speță, în raport de prevederile legale suscitate, instanța a apreciat că este întemeiată cererea prin care reclamanta solicită obligarea pârâtei la ștergerea din evidențele sale a unei creanțe anterioare deschiderii procedurii, creanță de care a fost scutită prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă, hotărâre ce-și produce efectul autorității de lucru judecat și după închiderea procedurii de reorganizare, nu doar pe parcursul derulării procedurii.
Sub acest aspect, instanța a înlăturat apărarea pârâtei privind aspectul că reclamanta a lăsat în nelucrare cererea privind acordarea a înlesnirilor la plată, întrucât aceasta privește sume calculate după deschiderea procedurii, care nu au putut fi cuprinse în Planul de reorganizare aprobat în luna mai 2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Curtea de A, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în mod incorect a trecut peste excepția tardivității invocată de către pârât, sumele reținute în sarcina reclamantei fiindu- comunicate, fără ca societatea să le conteste în termenul legal.
Se susține că reclamanta nu a contestat timp de 7 ani aceste sume, încercând doar să se sustragă de la plata lor deși cunoștea că le datorează.
Pe fond se susține că planul de reorganizare al societății - A SA a fost confirmat cu modificări în ce privește cuantumul creanțelor, așa cum reiese din încheierea din 25 mai 2001 Tribunalului Argeș - Secția comercială.
Se susține că la întocmirea planului de reorganizare s-au avut în vedere debitele înregistrate de societate la 18.02.2001, care au fost eșalonate la plată pe o perioadă de 5 ani. În același plan se prevăd scutiri la plata pentru majorări de întârziere, însă întrucât majorările și penalitățile aferente debitelor din plan au fost reglementate diferit între anii 2001 - 2002, debitoarea a depus la 3.03.2003 la Tribunalul Argeșo cerere de acordarea a înlesnirilor la plată conform art.21 din OUG nr.40/2002. Prin încheierea din 3.03.2003 Judecătorul sindic a dispus admiterea cererii și înaintarea acesteia la DGFP cu adresă din 10.03.2003, la care Curtea de Aas olicitat la 18.04.2003 prezentarea documentelor prevăzute în art.3 din OUG.40/2002.
- A SA nu a răspuns solicitări Curtea de A, lăsând în nelucrare cererea privind acordarea înlesnirilor la plată.
- A SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta a depus concluzii scrise.
Analizând sentința atacată, raportat strict la competența instanței sesizate, pusă în discuție din oficiu de către instanța de apel, se constată că față de obiectul cererii formulată se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș - complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
Cererea formulată de către - A SA a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.64/1995 și 86/2006, instanța neanalizându-și propria competență, conform art. 158.proc.civ.
Faptul că la momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare, încheierea a fost pronunțată de Tribunalul Argeș - secția comercială și de contencios administrativ, ulterior Tribunalul comercial constituindu-se ca instanță separată, nu poate atrage consecința soluționării cererilor ulterioare închiderii procedurii reorganizării, de către Tribunalul comercial.
Prezenta cerere nu se poate întemeia pe dispozițiile legii reorganizării judiciare și falimentului sau legii insolvenței, atâta vreme cât se invocă faptul că anumite sume de bani (penalități, majorări și dobânzi calculate anterior deschiderii procedurii), reprezentând creanțe fiscale, nu sunt datorate de către reclamantă deoarece au fost scutite prin planul de reorganizare aprobat de către judecătorul sindic la data de 25.05.2008.
Se constată că procedura reorganizării judiciare a fost deschisă prin încheierea din 6 aprilie 2001 iar la 25.05.2001, în baza art.68 din Legea nr.64/1995 a fost confirmat planul de reorganizare, așa cum a fost publicat în Monitorul Oficial și modificat în ce privește cuantumul creanțelor prin tabelul creditorilor întocmit de administrator. Încheierile au rămas irevocabile prin decizia nr.280/RC/ 19.09.2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr.3529/2001 prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de creditoare, printre care Direcția Generală a Finanțelor Publice Potrivit planului de reorganizare publicat în Monitorul Oficial din 24 aprilie 2001, obligațiile față de bugetul statului constând TVA, impozit pe salariu și impozit pe profit au fost reținute fără majorări și penalități, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 8. De asemenea prin sentința nr.373/F/ 28 iunie 2006 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare a debitoarei, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr.718/RC/27.10.2006 a Curții de Apel Pitești, prin respingerea recursului. În sentință s-a reținut că în raportul întocmit de administratorul judiciar se precizează că au fost achitate integral obligațiile asumate prin planul de reorganizare, implicit a sumelor datorate către bugetul de stat, pentru perioada anterioară deschiderii procedurii.
Față de faptul că în prezent procedura reorganizării judiciare este închisă iar cererea are ca obiect obligarea pârâtei la radierea sumelor reprezentând accesorii creanțelor fiscale, scutite prin planul de reorganizare, se constată că cererea este în competența instanței de contencios administrativ și fiscal.
Pe de altă parte, se constată că pentru sumele în discuție, a căror radiere se solicită, raportul de inspecție fiscală din 17.06.2008, nu se pronunță, acesta având în vedere numai sume datorate ulterior închiderii procedurii (fila 54 cap.VI din /17.06.2008). Ca atare, în prezenta cauză, pentru aceste sume, nu se poate ataca raportul de inspecție fiscală din 17.06.2008, pentru care nu s-a dovedit încă emiterea unei decizii de impunere, care ar atrage aplicarea prevederilor nr.OG92/2003.
În prezenta cauză, cererea formulată urmează a fi calificată în raport de prevederile art.8 alin. 1 teza a doua din Legea nr.554/2004 potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Pentru aceste sume, scutite prin planul de reorganizare, în lipsa unui act administrativ fiscal care să poată fi atacat în procedura fiscală prevăzută de nr.OG92/2003, devine incident textul sus menționat, autoritatea pârâtă fiind chemată să efectueze o operațiune administrativă prin care să se dispună asupra obligațiilor fiscale al reclamantei.
Ca atare, față de obiectul cererii, de prevederile art.2 alin.1 lit.d) proc.civ rap. la art.8 alin.1 teza a doua din Legea nr.554/2004, instanța va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre soluționare, în primă instanță, la Tribunalul Argeș - complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CURTEA DEcu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.402/C din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - A SA cu sediul în comuna, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș - complet de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
24.11.2009
Jud fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Gina Achim, Ingrid Emina
