Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/COM
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial declarat de pârâta - SRL C, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.410/COM/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.06.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2008.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - SRL a chemat în judecată la data de 4.12.2007 pe pârâta - SRL, solicitând obligarea pârâtei să îi permită accesul în Cimitirul Central cu autovehiculele proprietatea sa și în caz contrar obligarea la plata unei amenzi prevăzute de de art. 5803Cod pr. civilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că deși deține autovehicule autorizate sanitar și dotate corespunzător pentru transport funerar, îndeplinind condiția prevăzută de Regulamentul pentru Organizarea și Funcționare a pe raza municipiului C, pârâta îi interzice accesul în incinta cimitirului, invocând că a încheiat cu Municipiul C prin primar un contract privind funcționarea și întreținerea Cimitirului Central, ale cărei clauze îi permit aceasta.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 32 din Regulamentul aprobat prin nr. 334/25.07.2005.
Prin sentința civilă nr. 410/19.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să permită reclamantei accesul în Cimitirul Central al municipiului C cu autovehiculele autorizate pentru transport funerar, proprietatea reclamantei, sub sancțiunea prevăzută de art. 5803alin.1 Cod pr. civilă constând în obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei stabilită pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Regulamentul de organizare și funcționare a cimitirelor pe raza municipiului C aprobat prin nr. 334/25.07.2005 este actul administrativ care reglementează modalitatea de prestare a serviciilor funerare, inclusiv aspectele privind transportul funerar, fără a distinge între transportul în afara sau în incinta cimitirului.
În derularea contractului de prestație nr. 23595/16.02.2004 încheiat de pârâtă cu municipiul C prin Primar, acesteia nu i-a fost constituit un drept de a executa în exclusivitate transportul funerar în incinta Cimitirului Central și prin urmare singurele condiții de exercitare a acestei activități sunt cele din regulament și se referă la deținerea și folosirea vehiculelor autorizate sanitar pentru transportul funerar.
Cum reclamanta a făcut dovada deținerii de autovehicule avizate sanitar pentru transportul funerar și este autorizată să desfășoare activități funerare în vederea exercitării depline a drepturilor legale conferite prin înmatricularea societății comerciale reclamante, cu acest obiect de activitate, acțiunea a fost admisă.
S-a mai reținut si că obligația stabilită în sarcina pârâtei fiind aceea de a permite accesul reclamantei în Cimitirul Central cu autovehicule autorizate, deci o obligație ce implică faptul personal al acesteia, sunt incidente dispozițiile art. 5803alin.1 Cod pr. civilă.
Astfel obligația pârâtei a fost stabilită sub sancțiunea plății unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere, în cazul neîndeplinirii sale, amenzi datorate până la executarea obligației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SRL.
În motivarea apelului său pârâta arată că prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză apreciind că existența autorizațiilor de transport funerar depuse la dosar de către reclamantă, emise de Autoritatea de Sănătate Publică Județeană C sunt echivalente unor autorizații de acces pe pietonală a Cimitirului Central din municipiul
Aceste autorizații se referă la normele sanitare antiepidemice pe care trebuie să le respecte autovehiculele de transport și ele nu conferă dreptul de acces în Cimitirul Central.
Se mai arată că din cuprinsul Regulamentului aprobat prin nr. 516/30.11.2000 pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea și a răspunsurilor primite de la autoritățile competente, nu rezultă vreo dispoziție expresă care să incumbe administratorului Cimitirului Central obligația de a permite accesul autovehiculelor funerare pe principală a cimitirului, răspunsul Direcției de Gospodărie Comunală din cadrul Primăriei C arătând expres că "în cimitir nu există decât alei pietonale și nu de intrat cu mașina".
În adresa de răspuns nr. /12.03.2007 către - SRL, Primăria C menționează că "întreținerea dotărilor și utilităților existente vor fi suportate de prestator ( - SRL) din fonduri propriii" și "lucrările de întreținere din cimitir fiind făcute de către administratorii de cimitir din fonduri proprii, vă rugăm să vă adresați administratorilor de cimitire aceștia fiind răspunzători direct de întreținerea dotărilor existente în cimitir".
Mai mult decât atât, în cuprinsul Regulamentului este menționat la art. 34 că "societatea care a preluat activitatea de întreținere răspunde și de căile de acces".
Se mai arată că, doar autovehiculele de intervenție ca Salvarea, Pompieri au acces pe poarta principală a cimitirului precum și mașina de salubrizare și mașini de întreținere și că nu există nici un act normativ care să reglementeze accesul pe pietonală a cimitirului, a autovehiculelor de transport funerar, de la poarta principală a cimitirului, orice cortegiu funerar deplasându-se către locul de înmormântare fără autovehicul, în afara aleii pietonale mai largi, celelalte alei fiind proiectate astfel încât să nu permită decât accesul pietonal.
Apelul este nefondat
În cauză, în raport de părți, obiectul cererii de chemare în judecată și probele administrate, se constată că legal prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, deoarece aceasta a respectat condițiile prevăzute de Regulamentul de organizare și funcționare a cimitirelor de pe raza municipiului C aprobat prin nr. 339/25.07.2005 și care prevede existența dovezii deținerii de autovehicule avizate sanitar pentru transportul funerar.
Cum aceasta este singura condiție prevăzută de Regulament, în măsura în care există condiții de deplasare a autovehiculelor în cimitir, autovehiculele pot circula spre locul de înhumare, dimpotrivă, interdicția trebuind a fi menționată expres în capitolul care se referă la transportul persoanelor decedate.
Astfel, în ce privește răspunsul Direcției Gospodărie Comunală din cadrul Primăriei C și potrivit căruia" în cimitir nu există decât alei pietonale și nu de intrat cu mașina" aceasta se referă doar la Cimitirul (fila 12 din dosar tribunal).
În ce privește referirile la contractul dintre apelantă și municipiul C prin Primar, se constată că acesta reglementează doar obligațiile ce-i revin acesteia în calitate de administrator, de a efectua și suporta din fonduri proprii lucrările de întreținere a dotărilor și utilităților existente în cimitir, de funcționare și paza acestuia și nu îi conferă un drept exclusiv a efectua transport funerar în cimitir spre locurile de înhumare, în regulament fiind menționate condițiile de transport.
Cum Cimitirul Central este proprietate publică ce face parte din domeniul privat al municipiului C, în condițiile în care transportul se efectuează conform regulamentului, susținerea conform căreia autorizația nu conferă dreptul de acces în Cimitirul Central e nefondată.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate și în aplicarea art. 296 Cod pr. civilă, apelul va fi respins ca atare.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, apelanta va fi obligată la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial declarat de pârâta - SRL C, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.410/COM/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04 Iulie 2008
Jud.fond -
Jud.red.--
Tehnored.gref.
4 ex./23.07.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
