Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/COM
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului comercial formulat de apelanta pârâtă - SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.916/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL C PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - SRL, cu sediul ales la CA. și Asociații, B, b-dul -.-, nr.18, județul B, având ca obiect litigiu comercial.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.06.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2008.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr-, reclamanta - SRL C prin lichidator judiciar - SRL C, a chemat în judecată pârâta - SA T, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 112.070 lei, reprezentând plăți nedatorate, încasate peste obligațiile cuvenite, în urma derulării contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr. 932/ 22.11. 2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că între părți s-a încheiat la data de 22.11.2000 contractul nr.932 având ca obiect vânzarea activului amenajare, care, în cap.IV art.6 prevede că "valoarea contractului este de 2.179.463.000 lei, valoare care conține toate obligațiile de plată a locatarului cumpărător". Cu toate acestea, pârâta a facturat încă de la început 19% în plus la valoarea fiecărei plăți, considerând în mod nejustificat că, în contra clauzelor contractuale, TVA-ul nu a fost inclus în preț.
Deși la data de 27 noiembrie 2006 pârâta a fost convocată la conciliere, aceasta nu a dat curs convocării.
Prin cererea de chemare în judecată s- precizat că pe rolul Tribunalului Tulcea se află dosarul nr- având ca obiect acțiunea în revendicare introdusă de pârâtă și cererea reconvențională pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, ș dosar în care s-a efectuat expertiză contabilă care atestă că suma plătită în plus față de valoarea contractului, reprezentând TVA, este de 112.070 lei.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.969 și 972 cod civil.
La termenul din data de 4 decembrie 2006 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea, iar prin sentința civilă nr. 466 din 19 februarie 2007 cauza a fost declinată spre soluționare în favoarea Tribunalului Tulcea.
S-a reținut în motivarea acestei soluții caracterul comercial al acțiunii și cuantumul sumei solicitate.
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub același număr, pârâta - SA T depunând întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. Totodată, pe cale de excepție s-a invocat prescripția acțiunii privitor la sumele pretinse ca fiind plătite în plus de către reclamantă.
Au fost depuse în copie la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 916/14.06.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată și a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că aceasta este nefondată întrucât, deși reclamanta a introdus acțiunea la Judecătoria Tulcea la data de 18 ianuarie 2007, astfel că aceasta se poate raporta în cererea sa doar la intervalul de timp de 3 ani anterior introducerii cererii, potrivit expertizei contabile judiciare efectuată în dosarul nr.316/2006 al Tribunalului Tulcea, anexa 1 la raport, reclamanta a efectuat plăți către societatea pârâtă în valoare de 150.395 lei, mai mult decât suma solicitată prin acțiune de 112.070 lei.
În consecință, în raport de cronologia plăților efectuate de reclamantă și de suma de bani plătită în plus în această perioadă, așa cum rezultă din expertiza menționată, excepția prescripției este nefondată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că la data de 22 noiembrie 2000 între cele două părți a intervenit contractul de vânzare cumpărare în leasing imobiliar nr. 932, având ca obiect transmiterea de la societatea pârâtă la reclamantă a dreptului de folosință și posesie cu privire la amenajarea situată pe raza comunei, județul
Contractul de leasing imobiliar a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, potrivit cap.III din contract, iar în ceea ce privește prețul și modalitățile de plată, acestea au fost convenite în cap.IV din contract.
Prin sentința civilă nr.321 din 26 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a constatat că, din moment ce în contractul părților s-a inserat că valoarea acestuia este de 2.179.463.000 lei, valoare ce conține toate obligațiile de plată ale locatarului - reclamanta din prezenta cauză - către locator, plata TVA-ului aferent nu este obligația de plată a cumpărătorului, în speță - SRL
Astfel, în contract nu s-a stipulat în mod expres că aceasta din urmă va achita și TVA aferent, prin urmare nu este obligată la suma cerută în plus de către vânzătoare.
Prin urmare, - SA Tap rocedat în mod nelegal și în afara dispozițiilor contractuale atunci când a pretins cumpărătoarei - SRL plata TVA-ului aferent în procent de 19% din valoarea contractului, pe lângă suma la care cumpărătoarea se obligase potrivit art. 6 din contract, respectiv 2.179.463.000 lei.
În ceea ce privește suma achitată în plus, prima instanță a avut în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuată în dosarul nr. 316/2006 al Tribunalului Tulcea.
Soluția a fost atacată cu apel d e către - SA și criticată pentru următoarele considerente:
- a fost încălcat principiul nemijlocirii administrării probelor în fața instanței, cele susținute de către reclamantă nefiind probate;
- a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune prin luarea în considerare a unei expertize efectuată într-un alt dosar, fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților;
- reținând faptul că reclamanta nu era obligată la plata TVA, prima instanță a obligat pârâta la plata unei sume care reprezintă mai mult de 50% din valoarea contractului în baza unui raport de expertiză efectuată într-un alt dosar.
Apelanta mai arată că suma reprezentând TVA a fost colectată în conformitate cu prevederile legale, pârâta nebeneficiind de aceste sume care au fost virate la bugetul de stat.
În apărare intimata depune întâmpinare prin care invocă netimbrarea căii de atac a apelului, excepție respinsă prin încheierea din 11.10.2007.
Cu privire la fondul cauzei se arată că prima instanță a pronunțat hotărârea în baza înscrisurilor aflate la dosar, pe care le-a considerat suficiente.
Expertiza efectuată și care a stat la baza soluției, se bucură de autoritate de lucru judecat întrucât face corp comun cu sentința civilă nr. 321/26.02.2007 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin respingerea apelului.
Apelanta nu a contestat nici un moment că ar fi primit sumele de bani care fac obiectul acțiunii, iar acestea reprezintă diferența dintre suma achitată efectiv și suma datorată.
În speță au fost administrate următoarele probe: înscrisuri și expertiză contabilă.
Instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii îl reprezintă restituirea sumelor achitate în baza contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr. 932/22.11.2000, cu titlul de TVA (nereactualizate). Acest obiect este confirmat prin precizările de la termenul din 28.02.2008, motiv pentru care instanța nu poate avea în vedere sumele achitate peste valoarea stabilită în contract cu alt titlul decât TVA, și anume: majorare redevență ca urmare a evoluției ratei inflației, majorări de întârziere calculate potrivit art. 8 din contract pentru plata cu întârziere a redevenței.
Reclamanta nu contestă obligația de plată a TVA, însă își întemeiază acțiunea pe art. 6 din contract, pretinzând că, atâta timp cât textul acestui articol stabilește că "valoarea conține toate obligațiile de plată ale locatorului cumpărător către locatorul vânzător", suma stabilită conține și TVA-ul aferent.
Astfel, o primă problemă care trebuie dezlegată în cauză este interpretarea acestei clauze a contractului, urmând că apoi, dacă intenția părților a fost ca suma stabilită să cuprindă și TVA-ul datorat, să fie calculată suma achitată cu titlu de TVA pentru fiecare redevență în parte, pe parcursul derulării contractului.
Conform art. 137 alin. 1.pr.civ. excepția prescrierii dreptului la acțiune va fi analizată cu prioritate.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea acestei excepții expertiza efectuată de către expert contabil în dosarul nr. 316/2006 (număr nou -) al Tribunalului Tulcea, având ca obiect cererea - SA în contradictoriu cu - SRL de restituire a bunurilor cuprinse în anexa 2 la contract și cererea reconvențională a - SRL având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului. Având în vedere obiectul acestui dosar și dispozițiile legale în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, prezenta instanță nu este ținută de argumentele care au format convingerea instanței la pronunțarea soluției în dosarul mai sus citat. Mai mult, aspectele reținute în cuprinsul motivării dosarului nr. - referitoare la interpretarea clauzei cuprinse în art. 6 din contract nu au format convingerea finală a instanței, neavând relevanță față de obiectul dosarului. Instanța a arătat chiar că nu a făcut aplicarea regulilor în ceea ce privește interpretarea clauzelor unui contract.
În ceea ce privește "autoritatea de lucru judecat a unei expertize efectuată într-un dosar", invocată de către intimată, legea nu cuprinde o astfel de reglementare, principiul care trebuie respectat fiind cel al administrării probelor în fața instanței - art. 169 alin. 1.pr.civ. "administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel", excepțiile fiind expres prevăzute.
Prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea a fost formulată la 18.01.2007, iar reclamanta se poate raporta doar la intervalul de 3 ani anteriori introducerii acțiunii (167/1958 privitor la prescripția extinctivă), pentru fiecare prestație în parte curgând un termen diferit, însă nu a administrat nici o probă pentru a stabili data achitării redevenței și a sumei reprezentând TVA aferent (deși a subliniat că aceste sume se achită de la încheierea contractului în cauză, respectiv anul 2000). Expertiza efectuată în dosarul nr. - nu reflectă aspecte relevante în prezenta cauză. Totodată, prima instanță nu a dispus, în baza rolului său activ, depunerea înscrisurilor (ordine de plată, facturi etc.) cu care se face dovada achitării sumelor reprezentând TVA, acestea fiind relevante în ceea ce privește data achitării și valoarea TVA.
Din expertiza efectuată în calea de atac a apelului și din ordinele de plată depuse, rezultă că cea mai mare parte a sumei reprezentând TVA a fost achitată anterior datei de 18.01.2004.
Astfel, contractul de vânzare cumpărare în leasing imobiliar stabilește la art. 6 modalitatea de plată a sumei și termenele de plată, după cum urmează: avansul la de 20% la 31.12.2000, redevența 1 până la 30.06.2001, redevența 2 până la 31.12.2001, redevența 3 până la 30.06.2002, redevența 4 până la 31.12.2002, redevența 5 până la 30.06.2003, redevența 6 până la 31.12.2003. Termenul de plată pentru redevențele 7, 8 și 9 sunt ulterioare datei de 18.01.2004. Din ordinele de plată atașate rezultă că la plata fiecărei redevențe a fost achitat TVA de 19% (suma achitată este egală cu valoarea redevenței din contract +19%).Din raportul de expertiză efectuată în cauză rezultă că, anterior datei de 18.01.2004 reclamanta a achitat suma reprezentând TVA aferentă avansului de 20% și aferentă redevențelor 1-4, pentru redevențele 5 și 6 sumele facturate fiind achitate după expirarea termenului de plată și ulterior datei limită avută în vedere de către instanță. Se constată totodată că fiecare sumă (avans, redevență) a fost achitată cu întârziere față de data limită stabilită în contract, însă la aceasta nu au fost calculate majorări de întârziere potrivit art. 8 din contract (sumele rezultă și din ordinele de plată, acestea fiind compuse din redevență și TVA). Calculul unor eventuale majorări nu este însă relevant, nefăcând obiectul acțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la sumele achitate cu titlul de TVA anterior datei de 18.01.2004, potrivit expertizei, ultima plată ce excede acestei date limită fiind făcută la 16.07.2003 (rest redevență 4+TVA).
În ceea ce privește sumele achitate după data de 18.04.2004 (redevențe 5-9 cu TVA aferent), instanța va analiza intenția părților așa cum se desprinde din art. 6 din contract.
Conform art. 6 din contractul în litigiu "valoarea contractului este de 2.179.463.000 lei, valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător". În același articol se stabilește valoarea avansului, respectiv 435.892.765 lei reprezentând 20% din sumă și valoarea celor 9 redevențe, sumele adunate reprezentând valoarea contractului mai sus amintită.
Contractul a fost încheiat la 22.11.2000 iar pentru plata avansului a fost stabilită data limită de 31.12.2000.În acest sens a fost emisă factura nr. -/ 27.12.2000 pentru suma de 518.712.354 lei vechi, care, după cum se observă, este compusă din suma indicată în cuprinsul contractului ca avans de 20% și 19% TVA. Suma a fost achitată în întregime (inclusiv TVA) cu ordinele de plată indicate în raportul de expertiză. Aceeași a fost situația și pentru redevențele 1-9, sumele fiind achitate fără obiecțiuni din partea locatarului cumpărător.
În raportul de expertiză, expertul contabil precizează că suma de 2.179.463.000 reprezintă o valoare contabilă și anume costul de achiziție fără TVA al complexului de obiecte ce formează activul "Amenajare ". Acest activ nu a evaluat în perioada 1981-2000, însă la inventarierea patrimonială efectuată la sfârșitul anului 2000, valoarea contabilă a activului era de 2.041.983.000 lei, fără TVA.
Se constată că valoarea de vânzare a activului este aproximativ egală cu valoarea sa contabilă.
Interpretarea clauzelor unui contract presupune determinarea înțelesului exact al clauzei, prin cercetarea manifestării de voință a părților, în strânsă legătură cu voința lor internă. Codul civil enumeră în art. 970, 977-985 unele reguli privitoare la interpretarea contractelor, prioritate având acordul real al părților și nu cuvintele în care a fost exprimat acel acord.
În speță, instanța apreciază că voința reală a părților a fost aceea ca locatarul cumpărător să achite, în afară de valoarea contractului, și TVA aferent, această concluzie fiind desprinsă din următoarele:
- încă de la început, fără nici o obiecțiune, locatarul cumpărător a achitat TVA aferent sumei stabilite prin contract, suma fiind achitată în acest fel pe tot parcursul derulării contractului, până la epuizarea și ultimei redevențe;
- valoarea amintită în art. 6 din contract este aproximativ egală cu valoarea contabilă a activului ( nu are inclusă și suma echivalentă taxei pe valoare adăugată), ceea ce înseamnă că vânzătorul ar fi trebuit să achite TVA din această sumă, rezultând un preț cu mult mai mic decât valoarea reală a activului care să constituie profitul efectiv. Astfel, voința reală a vânzătorului nu putea fi decât să obțină un profit cel puțin egal cu valoarea activului;
- TVA reprezintă un venit la bugetul de stat. Potrivit textului art. 6 din contract, suma de 2.179.463.000 lei vechi reprezintă totalul obligației de plată a locatarului cumpărător către locatorul vânzător și nu exclude expres plata TVA care reprezintă o obligație indirectă către stat.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că reclamanta nu a contestat în nici un fel până la finalul derulării contractului faptul că voința părților la încheierea acestuia a fost aceea ca suma reprezentând TVA să fie suportată alăturat redevențelor. În anul 2006 fost deschisă procedura lichidării judiciare și a falimentului față de - SRL potrivit sentinței civile nr. 435/29.06.2006 a Tribunalului Dolj, fiind numit lichidator judiciar - SA
În 18.01.2007, acest lichidator judiciar formulează acțiune în numele societății contestând voința reală a părților la momentul încheierii contractului, fără să aducă argumente care să răstoarne o concluzie care se desprinde din însăși atitudinea părții pe care o reprezintă.Aceste dovezi sunt expres cerute de prevederile art. 1169.civ.
Pentru aceste considerente apelul a fost admis, pentru sumele achitate în termenul de prescripție acțiunea fiind respinsă ca nefondată, suma reprezentând TVA fiind datorată conform convenției părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul comercial formulat de apelanta pârâtă - SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.916/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL C PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - SRL, cu sediul ales la CA. și Asociații, B, b-dul -.-, nr.18, județul B, având ca obiect litigiu comercial.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că:
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele achitate cu titlul de TVA anterior datei de 18.01.2004.
Respinge acțiunea în ceea ce privește aceste sume ca prescrisă.
Respinge ca nefondată acțiunea pentru sumele achitate după data de 18.01.2004.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 Iulie 2008
Tehnored.jud.-/22.07.2008
Emis com______
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
