Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.123
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D și pârâta SC ROMÂNEASCĂ VIENNA INSURANCE SA - SUCURSALA D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște,-, - județul D împotriva sentinței nr.163/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 14 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 13.03.2008, sub nr-, reclamantul, a chemat in judecată SC D pentru a fi obligată la plata sumei de 213.184,39 lei rest de plată neachitat din valoarea imobilului avariat în urma accidentului din 28. 06.2007.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 16.11.2006 a încheiat cu pârâta contractul de asigurare facultativă a clădirii proprietatea sa, pentru suma de 300.000 lei, achitând la zi ratele scadente ale asigurării.
La data de 28.06.2007 s-a produs un incendiu care a provocat pagube însemnate imobilului asigurat, conform procesului verbal de constatare al reprezentanților, dar societatea asigurătoare, deși a fost anunțată imediat, a trimis abia la 02.07.2007 reprezentanți care au indicat ce lucrări urmau a fi efectuate și suportate de asigurator.
A mai arătat reclamantul că pentru a cuantifica în mod corect valoarea lucrărilor pentru aducerea imobilului la starea inițială s-a adresat unui expert tehnic atestat, evaluatorul asiguratorului dovedind o reticență exagerată față de lucrările ce urmau a fi decontate, deși realitatea dovedea cu prisosință necesitatea lucrărilor menționate de expert.
Reclamantul a efectuat cu firme autorizate lucrările pentru construcții și pentru instalația electrică, în valoare totală de 266.309,39 lei, din care pârâta a achitat la data de 18.02.2008 numai suma de 53.125 lei, fără vreo justificare, doar cu mențiunea că pentru diferență trebuie sesizată instanța de judecată.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.969 cod civil ale Legii nr.136/1995 și ale contractului de asigurare seria - nr.-.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar copii de pe actele invocate în cuprinsul cererii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că a plătit reclamantului valoarea stabilită prin expertizele extrajudiciare efectuate, reprezentând prețul lucrărilor de reparații interioare și ale instalației electrice, tocmai pentru că actele depuse nu reflectau obiectiv situația de fapt, fiind de acord ca în cauză să se efectueze o expertiză de specialitate.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a depus rapoartele de expertiză tehnică ce au fost efectuate de inginer și ( filele 61-75), cererea de plată parțială formulată de reclamant ( fila 59), invitația emisă acestuia de pârâtă de a se prezenta pentru a completa cererea de despăgubire față de concluziile expertizei de specialitate ( fila 60), OP din 15.02.2008 pentru suma de 53.125 lei ( fila 58).
La 21.04.2008, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând ca pârâta să-i achite și diferența de 55.795,8 lei din care 40.951,4 lei cu titlu de despăgubire pentru bunurile materiale distruse în incendiu și 14.844,4 lei cheltuieli pentru instalația electrică, acestea nefiind incluse în suma inițială.
In cauză s-a efectuat o expertiză în specialitatea construcții, de către inginer ( filele 143- 152), expertiză pentru evaluarea bunurilor mobile de către ec. ( filele 114- 115) și o expertiză în specialitatea electrică de către inginer ( filele 134-136), experții întocmind și răspunsurile la obiecțiunile formulate de pârâtă.
Prin sentința nr.163/12 martie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA -Sucursala D, și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 165.803,74 lei și cheltuieli de judecată de 8407 lei, din taxa judiciară de timbru și onorariile expertizelor și avocațial.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că reclamantul și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de asigurare facultativă încheiat cu pârâta și prin condițiile anexă la acest contract (pct.IX- obligațiile asiguratului - fila 7), iar în exercitarea dreptului său ce rezultă din redactarea punctului IV din condițiile de asigurare- Cheltuieli care se despăgubesc, a procedat la investigarea și constatarea pagubei prin expertiza din 01.07.2007, care i-a recomandat lucrările necesare pentru readucerea construcției la un standard de calitate acceptabil, după distrugerile produse de incendiu ( filele 15- 18).
S-a remarcat restrângerea făcută cu privire la aceste lucrări prin procesul verbal cadru de constatare a pagubelor din 02.07.2007 (atașat de pârâtă concluziilor scrise), prin care sunt reținute ca date în legătură cu stabilirea pagubelor doar curățarea gresiei și faianței, gletuirea și zugrăvirea pereților și tavanelor, vopsirea tâmplăriei de lemn și a caloriferelor, repararea pardoselii din parchet, tencuit interior, verificat instalație electrică.
Totodată, deși sunt fotografiate bunuri mobile degradate (anexate concluziilor scrise), nu sunt reținute date și cu privire la acestea în procesul verbal menționat, de către reprezentanții pârâtei.
Sub acest aspect, pârâta a susținut că reclamantul nu a solicitat despăgubiri și pentru bunurile mobile asigurate decât în instanță, prin cererea completatoare, tribunalul apreciind că această împrejurare nu produce o decădere din dreptul la despăgubire, solicitarea fiind făcută în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Expertiza judiciară în construcții a avut în vedere devizul lucrărilor recomandate prin expertiza FN/01.07.2007 pe care instanța le apreciază ca fiind lucrările necesare ca urmare directă a incendiului evaluate de expertul la suma de 121.263,47 lei și pentru care tribunalul reține că sunt dovedite și întemeiate pretențiile reclamantului.
Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei în sensul că expertiza este cea care face dovada pretențiilor, întrucât acest expert precizează în toate lucrările întocmite că a evaluat doar lucrările menționate în procesul verbal de constatare întocmit de pârâtă la 02.07.2007 și nu conform obiectivelor stabilite de instanță.
Acest act este semnat de reclamant, în pofida reticenței exagerate a evaluatorului pârâtei de a reține pentru decontare lucrări a căror necesitate era evidentă - așa cum se arată prin acțiune - dar semnarea procesului verbal nu poate îngrădi dreptul la repararea prejudiciului suferit de reclamant.
In privința lucrărilor la instalația electrică, tribunalul a omologat expertiza efectuată de ing., pe care a apreciat-o ca obiectivă și judicios întocmită, stabilind despăgubiri în valoare de 6.927,64 lei.
Din această valoare a lucrărilor de reparații la instalația electrică, pârâta a achitat suma de 3.338,27 lei stabilită de către expertul desemnat în dosarul propriu de daune, astfel că tribunalul a mai reținut ca datorează diferența de 3.589,37 lei cu acest titlu.
Referitor la despăgubirea solicitată de reclamant pentru bunurile mobile afectate de incendiu, evaluată de el prin cererea completatoare la 40.951 lei, tribunalul a reținut că expertiza stabilește valori superioare ale bunurilor, rezultate din facturile de înlocuire a lor, acestea constituind și dovezi în sensul celor solicitate de pârâtă.
Cum însă reclamantul a solicitat pentru bunurile mobile asigurate despăgubiri în sumă de 40.951 lei, tribunalul a admis acțiunea pentru această sumă, care adăugată la sumele reținute ca datorate in expertizele în construcții și electrică, totalizează 165.803,74 lei.
Admițând acțiunea reclamantului pentru această sumă, în baza art. 274 Cod pr.civilă, tribunalul a obligat pârâta și la plata taxei judiciare de timbru aferente și proporțional, a cheltuielilor de judecată din onorariile expertizelor, la care se adaugă și onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termenul legal reclamantul și pârâta SC Românească Vienna Insurance SA - Sucursala D, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In apelul său, reclamantul critică hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive:
1. instanța de fond a admis numai în parte acțiunea sa, deși apreciază că întinderea despăgubirilor pretinse a fost stabilită în mod corect;
Arată apelantul-reclamant că în mod greșit instanța de fond i-a acordat despăgubiri în cuantum de 122.263,47 lei, apreciind că lucrările necesare ca urmare directă a incendiului sunt cele evaluate de expertul, cu toate că suma pe care a solicitat-o a fost de 266.309,37 lei, sumă ce a fost achitată potrivit chitanțelor și facturilor depuse la dosarul cauzei, firmei SC SRL, în urma realizării lucrărilor de aducere a imobilului la starea inițială.
Susține apelantul-reclamant că în cauză a fost efectuată în faza premergătoare judecății o expertiză, prilej cu care expertul a constatat avariile și a nominalizat lucrările în capitolul VI, lucrări care au fost efectuate și achitate firmei anterior menționate.
Precizează apelantul-reclamant că în condițiile în care expertiza, efectuată imediat după incendiu a constatat stricăciunile produse, iar în urma efectuării reparațiilor suma achitată a reprezentat chiar aceste lucrări, în mod legal, instanța trebuia să acorde întreaga sumă.
Expertul a efectuat lucrarea în anul 2008, când imobilul era deja reparat și nu a avut în vedere toate lucrările menționate în expertiza inițială. Instanța de fond a acordat această sumă fără a face mențiunea sumei de 49786,73 lei pe care a primit-o de la societatea de asigurare.
Apreciază apelantul-reclamant că instanța trebuia să acorde suma pretinsă pentru imobil în totalitate, situație în care urmează ca instanța de apel să oblige pârâta la plata diferenței dintre suma pretinsă și cea acordată de instanță, plus cea primită deja de la asigurator, adică suma de 95.259,17 lei.
2. în ceea ce privește lucrările la instalația electrică, instanța de fond a omologat expertiza efectuată de expert, apreciind întinderea despăgubirilor la valoarea de 6927,64 lei din care a scăzut suma achitată deja de pârâtă, respectiv 3338,27 lei, obligând ca sumă datorată numai la diferența de 3589,37 lei.
Susține apelantul-reclamant că natura evenimentului asigurat, ce a avut loc, a degradat instalația electrică, a cărei refacere a fost realizată printr-o societate de specialitate, respectiv SC SRL. În urma realizării lucrării a achitat către această societate potrivit facturii și chitanțelor suma de 14844,4 lei. În faza concilierii a acordat o sumă derizorie, adică 3338,27 lei, iar instanța a acordat numai diferența până la suma stabilită de expertiza.
Apreciază că reducerea sumei ce a reprezentat contravaloarea lucrărilor nu poate fi justificată numai prin reținerea concluziilor acestei expertize, deoarece înlocuirea instalației electrice a fost menționată și în expertiza, iar din devizul de lucrări nu rezultă că a executat altceva decât înlocuirea instalației electrice ce nu mai putea fi folosită.
In consecință, solicită ca soluția instanței de fond să fie schimbată în sensul acordării și diferenței de 7916,78 lei, până la concurența sumei de 14844,4 lei, pe care a achitat-o firmei de specialitate.
Susține apelantul-reclamant că de la momentul incendiului, respectiv 28.06.2007, au trecut aproape 2 ani și este pus în situația de a constata că a încercat prin eforturi proprii să acopere întinderea contravalorii reparațiilor la imobil în ideea de a putea locui cât mai repede în casa sa și cu convingerea că atâta vreme cât și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de asigurator și acesta va dovedi buna credință în aducerea la îndeplinire a obligației de reparare a prejudiciului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
Se solicită admiterea apelului, iar pe fond schimbarea soluției instanței de fond în sensul de a fi obligată pârâta și la plata sumei de 95259,17 lei, reprezentând diferența între suma solicitată și cea acordată de instanță plus cea achitată de asigurator, și a sumei de 7916,78 lei reprezentând diferența între suma achitată și cea acordată de instanță plus cea achitată de asigurator pentru refacerea instalației electrice.
In apelul său, apelanta-pârâtă SC Românească Vienna Insurance SA a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive:
1. instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o la plata următoarelor valori:
- 121.263,47 lei reprezentând contravaloare reparații necesare la imobil, adică valoarea stabilită prin expertiză tehnică.
Susține apelanta-pârâtă că în acest caz instanța de fond nu a ținut seama de valoarea de 49.787,01 lei a despăgubirii stabilită și acordată de pârâtă care, în accepțiunea că această soluție a instanței ar fi justă, trebuia să diminueze valoarea stabilită în expertiză și să oblige parțial, adică doar la valoarea de 71.476,46 lei.
- 3.589,37 lei - diferența contravaloare reparații instalație electrică, valoare complementară celei de 3.338,27 lei achitată de societatea pârâtă.
In acest caz, susține apelanta-pârâtă, instanța de fond a ținut seama de despăgubirea acordată de către asigurator, obligând doar la diferența.
- 40.951 lei reprezentând contravaloare bunuri din interiorul imobilului, deteriorate, valoare stabilită conform pretențiilor intimatului-reclamant.
Apelanta-pârâtă consideră că pretențiile învederate instanței nu au fost probate concludent, încât aprecierea instanței, astfel cum se prezintă, să poată fi considerată justă.
2. dacă instanța de fond a trebuit să îndeplinească obiectivul expertizei ce de fapt trebuia realizat de către expert și ar fi făcut-o în mod just, nu avea niciun motiv să nu țină seama de obiecțiunile sale referitoare la excesele conținute de expertiză, față de starea de fapt a imobilului din momentul producerii evenimentului, aspect ușor de observat numai dacă ar fi confruntat această expertiză cu procesul verbal de constatare și expertiza extrajudiciară, ce sunt indubitabile în ceea ce privește constatările efective ale pereților clădirii, materialelor din care erau confecționate tâmplăria și pardoseala, suprafețele puse în discuție.
Instanța de fond a ignorat nu numai faptul că în fond a fost efectuată plata despăgubirii la imobil pe baza unui proces verbal semnat de către însuși reclamantul, document în care sunt consemnate pagubele existente imediat după producerea evenimentului cât și a unei expertize extrajudiciare la care de asemenea reclamantul a participat și a subscris la cele consemnate în acest raport de expertiză, însă ignorat însăși existența acestei plăți, ce în mod logic diminua valoarea totală a reparațiilor stabilite de expert. Raportul de expertiză nu a stabilit o diferență de despăgubire pentru ca instanța să oblige la aceasta, având în vedere o plată inițială, ci a stabilit valoarea ce reprezintă despăgubirea totală.
In ceea ce privește imobilul, apelanta-pârâtă solicită a se considera ca motive de apel însăși concluziile scrise, deoarece este de prisos a relua aspectele de amânunt, dar nu lipsite de importanță, în relevarea evidentă a justeții obiecțiunilor sale, astfel cum au contraargumentat fiecărei poziții menționate în raportul de expertiză.
3. instanța de fond era datoare a se pronunța sau a aminti cel puțin asupra temeiniciei sau netemeiniciei obiecțiunilor, pentru a justifica de ce a reținut ca reală și justă valoarea stabilită de expert, de a motiva hotărârea și sub acest aspect, deci de aom otiva satisfăcător ambelor părți.
4. raportul de expertiză nu a răspuns obiectivului dispus de către instanță, fiind un raport subiectiv, deși, contrar susținerilor expertului a avut la dispoziție întregul material al dosarului de dauna și CD-ul cu fotografiile-dovezi ce concretizau situația inițială a imobilului și în raport de aceasta necesitățile de reparații.
Consideră apelanta-pârâtă că și în ceea ce privește despăgubirile pentru bunuri nu s-a răspuns obiectivului dispus de către instanță în condițiile în care doar susținerile intimatului reclamant au constituit unica sursă de informare, acestea nu reprezintă dovezi ci acestea trebuie dovedite.
Concluzionând, apelanta-pârâtă susține că toate cele trei rapoarte de expertiză, în special cele în construcții și bunuri, au fisuri evidente în stabilirea adevărului obiectiv.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței nr.163/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a respinge acțiunea.
Apelantul-reclamant a formulat întâmpinare față de motivele de apel formulate de apelanta-pârâtă, prin care a solicitat admiterea apelului formulat de apelanta-pârâtă numai în ceea ce privește imputarea sumei acordate deja de societatea de asigurări.
Susține apelantul-reclamant că instanța de judecată a apreciat în mod corect concluziile expertizelor, experții având la îndemână suficiente probe pentru a concluziona în legătură cu întinderea prejudiciului.
Apelanta-pârâtă SC Românească Vienna Insurance SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul.
Astfel, în ceea ce privește aspectul despăgubirilor pentru clădire, susține că au fost efectuate mai multe expertize extrajudiciare și judiciară, conținutul, fondul al acestor expertize fiind diferit.
Susține că expertiza extrajudiciară efectuată de către expertul este unilaterală, astfel că nu îi poate fi opozabilă; cea extrajudiciară efectuată de către doamna expert este bilaterală, efectuată în prezența tuturor părților ce au subscris la constatările stabilite chiar după eveniment; constatarea efectuată bilateral imediat după eveniment și la care părțile au subscris și cea judiciară, efectuată de domnul expert, care de fapt nu stabilește valoarea reparațiilor echivalent al prejudiciului ci stabilește reparațiile efectuate însă conform unor standarde superioare celor de dinaintea incendiului.
In ceea ce privește despăgubirea pentru instalația electrică, susține că motivele sale de apel sunt paradoxale celor formulate de apelantul-reclamant.
În mod similar, în discuție sunt mai multe constatări: cea extrajudiciară efectuată unilateral prin firma SC T SRL (14.844,4 lei; cea extrajudiciară efectuată bilateral, prin expertul tehnic, la solicitarea, imediat după producerea evenimentului (3.338,27 lei) și cea judiciară, efectuată prin expert, care stabilește valoare cu mult inferioară celei achitate către firma SC SRL dar dublă față de cea stabilită de cea judiciară (6.927,64 lei).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de asigurare seria - nr.-/16.11.2006 prin care a fost asigurată clădirea situată în comuna, nr.2130, județul D, pentru suma de 300.000 lei, precum și bunurile aflate în clădire pentru suma de 74.000 lei (acoperire de bază) și suma de 45.000 lei (asigurare suplimentară).
În urma producerii unui incendiu, imobilul asigurat a suferit deteriorări pentru care pârâta a plătit suma de 53.125 lei în baza contractului de asigurare.
Din raportul de expertiză specialitatea "construcții" întocmit de expert (filele 143-152 dosar primă instanță) și completarea la acest raport de expertiză (fila 202 același dosar), rezultă că valoarea de deviz a lucrărilor real executate de către reclamant după data producerii incendiului este de 121.263,47 lei.
Din raportul de expertiză specialitatea "electroenergetică" întocmit de expertul (filele 134-136 dosar primă instanță) rezultă că valoarea devizului de reparații a instalației electrice de la imobilul proprietatea reclamantului este de 6.927,64 lei din care prima instanță a scăzut suma de 3.338,27 lei, rămânând în sarcina pârâtei plata sumei de 3.589,37 lei.
Din raportul de expertiză specialitatea "merceologie" întocmit de expert (filele 114 - 119 dosar primă instanță) și completarea la acest raport de expertiză (filele 166 - 168 același dosar) rezultă că valoarea bunurilor mobile afectate de incendiu depășește suma de 40.951 lei solicitată de reclamant prin cererea de completare a acțiunii, astfel încât prima instanță a acordat despăgubiri în acest cuantum.
Susținerile reclamantului privind neacordarea despăgubirilor în cuantum de 266.309,37 lei conform expertizei întocmite de expertul urmează a fi înlăturate deoarece acest expert a fost angajat de către reclamant pentru evaluarea prejudiciului, nefiind desemnat de către instanța de judecată sau prin acordul celor două părți.
Împrejurarea că expertul desemnat de instanță a efectuat expertiza după repararea imobilului nu este de natură a justifica pretențiile reclamantului deoarece acesta avea posibilitatea, înainte de a efectua reparațiile, să formuleze o cerere de asigurare a dovezilor în baza art.235 Cod procedură civilă, respectiv administrarea unei probe cu expertiza tehnică.
Efectuând aceste reparații fără asigurarea dovezilor, reclamantul și-a asumat riscul ca la o eventuală expertiză judiciară să nu se mai poată stabili adevărata stare a imobilului imediat după incendiu și înainte de începerea reparațiilor.
Aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește nemulțumirea reclamantului față de suma stabilită prin expertiza efectuată de expertul.
Față de cele reținute, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
Susținerile pârâtei privind neluarea în considerare a procesului verbal de constatare întocmit de angajații acesteia imediat după producerea evenimentului urmează a fi înlăturată deoarece încheierea acestui proces verbal, chiar semnat de către reclamant, nu poate fi considerată ca o renunțare a acestuia la dreptul de a solicita repararea integrală a prejudiciului produs, conform contractului de asigurare.
Pârâta avea posibilitatea de a formula o cerere de asigurare de dovezi, în baza art.235 Cod procedură civilă, pentru stabilirea exactă a deteriorărilor produse la imobil și a cuantumului prejudiciului.
Susținerile pârâtei privind reținerea de către expertul desemnat de instanță a unor lucrări de îmbunătățiri sau modernizări urmează a fi înlăturate deoarece expertul a luat în considerare numai acele lucrări necesare aducerii imobilului la starea la care se afla înaintea producerii incendiului.
Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la solicitarea pârâtei nu este de natură a confirma susținerile acesteia, prima instanță luând în considerare expertiza judiciară întocmită în cauză.
În consecință, Curtea constată că în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 165.803, 74 lei în conformitate cu rapoartele de expertiză întocmite de experții desemnați de instanță.
Apelul formulat de către pârâtă este însă întemeiat în ceea ce privește nediminuarea cuantumului despăgubirilor stabilite de instanță cu suma de 49.787,01 lei, reprezentând partea din suma achitată de către pârâtă reclamantului, aferentă reparațiilor efectuate la imobilul deteriorat.
De altfel, reclamantul recunoaște în cuprinsul cererii de apel că această sumă a fost primită de la pârâtă dar prima instanță nu a luat în considerare acest lucru.
Față de cele reținute, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâtă și va schimba în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată pârâta către reclamant, de la suma de 165.803,74 lei la suma de 116.016,73 lei.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.301,24 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor încuviințate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant,domiciliat în comuna, județul D împotriva sentinței nr.163/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă SC ROMÂNEASCĂ VIENNA INSURANCE SA - SUCURSALA D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște,-, - județul D împotriva sentinței nr.163/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, schimbă în parte sentința în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată pârâta către reclamant, la suma de 116.016,73 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă apelantul-reclamant la plata, către apelanta-pârâtă, a sumei de 1301,24 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red,/CC
5 ex/10.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
