Spete pretentii comerciale. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.122
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtaSC SA - DE PRODUCȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței nr.818 din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în B,-,.5,.A,.3,.12, județul B și chemata în garanțieDIRECȚIA SILVICĂ B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele de Producție și Ocolul Silvic, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună schimbarea pe un alt amplasament a suprafeței de 2,20 ha, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,20 ha. teren pădure pentru care a fost și pusă în posesie, însă pe suprafața respectivă se găsesc amplasate șase sonde, trei de producție și trei inactive, reconstituirea dreptului de proprietate nefăcându-se pe suprafața deținută de părinții săi ci pe o zonă industrială de exploatare și transport teren. Mai arată aceasta că întreaga suprafață de teren este brăzdată de drumuri iar coeficientul de împădurire este sub 1%.
La termenul din 27.03.2007, reclamanta a arătat că înțelege să își modifice și să își completeze cererea de chemare în judecată în sensul că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind anularea (modificarea) în parte a titlului de proprietate nr. 81131 din 25.08.2003 și care viza schimbarea amplasamentului suprafeței de 2,2 ha teren pădure ce i-a revenit în urma reconstituirii dreptului de proprietate și sentinței de partaj nr. 5299/2005.
A arătat reclamanta că înțelege să solicite obligarea pârâtei SC - la plata de despăgubiri pentru ultimii trei ani, în cuantum de 100.000 Euro, motivat de faptul că terenul proprietatea sa este folosit de pârâtă în proporție de 80% în activitatea de extracție și exploatare a celor șase sonde, cu obligarea aceleași pârâte la plata și pentru viitor, pe toată durata existenței sondelor pe terenul său la plata unei redevențe anuale de 10.000 Euro pentru fiecare sondă pe an. De asemenea solicită ca la momentul încetării definitive a procesului de extracție prin aceste sonde amplasate pe terenul său, pârâta să efectueze pe cheltuiala sa toate operațiunile de refacere și ameliorare a terenului degradat.
Prin încheierea din data de 3.04.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, instanța a luat act, în baza art.246 Cod procedură civilă la renunțarea reclamantei la judecata cauzei, încheiere împotriva căreia reclamanta a declarat recurs iar prin decizia nr. 682 din 27.06.2007 a Tribunalului Buzăua fost admis recursul iar încheierea recurată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.
În consecință, prima instanță reluând judecata cauzei a pronunțat sentința civilă nr.5040 din 25.09.2007 prin care a declinat competența de soluționare a acțiunii, astfel cum a fost precizată în favoarea Tribunalului Buzău - Secția comercială și a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâta SC SA - Zona de operare, sentință rămasă irevocabilă prin nerecurare.
În consecință cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, fiind atașate și dosarele nr. 3590/2006 al Judecătoriei Buzău și 1739/2006 al Tribunalului Buzău.
În fața instanței astfel constituită, reclamanta prin memoriile depuse la dosarul cauzei a arătat că înțelege să își mențină acțiunea așa cum a fost precizată în fața Judecătoriei Buzău la termenul din 27.03.2007, în esență susținând că nu își poate folosi terenul pentru care a fost pusă în posesie, acesta fiind afectat de cele șase sonde, practic fiind imposibil să își folosească terenul și să îl valorifice.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri prin care a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuție și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice care să identifice terenul în litigiu și să stabilească prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosință a acestora, certificate de atestare fiscală și alte expertize tehnice extrajudiciare efectuate în vederea înscrierii terenului în cartea funciară.
În cauză pârâta SC SA - de Producție a solicitat prin notele depuse la dosar respingerea acțiunii, susținând permanent că terenul pe care se află cele trei sonde în discuție nu sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, ci pe terenuri care au fost fie trecute în proprietatea SC SA fie închiriate de la Ocolul Silvic. S-a mai susținut de asemenea că aceste terenul nu pot face obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate întrucât sunt terenuri ocupate de construcții și nu au categoria de folosință pădure.
De asemenea pârâta SC SA - de Producție a formulat cerere de chemare în garanție Direcției Silvice B - Ocolul Silvic prin care a solicitat ca aceasta să răspundă în cazul în care va cădea în pretenții. Arată astfel pârâta că terenul pe care se află un număr de cinci sonde (nr. 860, 851, 450, 340 și 351 ) este proprietatea sa iar terenul pe care se află 483 este închiriat de la Direcția Silvică B cu chiria plătită la zi.
S-a mai susținut de asemenea că chemata în garanție a precizat că suprafața ocupată cu exploatarea petrolului cât și instalații auxiliare nu este inclusă în suprafețele de teren reconstituite proprietarilor îndreptățiți ori în situația în care se va dovedi că aceste terenuri sunt afectate, îi revine obligația de a răspunde pentru eventualele pretenții ale reclamantei.
În dovedirea întâmpinării și a cererii de chemare în garanție pârâta SC SA a depus la dosar contracte de închiriere privind terenurile închiriate de la Direcția Silvică, înscrisuri privind atestarea dreptului de proprietate ale unor suprafețe de teren pe care le deține.
De asemenea și pârâta Direcția Silvică B - Ocolul Silvic a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantei, arătând că nu a încasat niciodată vreo sumă ce i s-ar fi cuvenit reclamantei și că aceasta a achitat legal contravaloarea serviciilor de pază în baza unui contract de prestări de servicii.
Prin concluziile scrise s-a solicitat și respingerea cererii de chemare în garanție arătând că nu îi revine nici o culpă în cauză și că eroarea în ceea ce privește suprafața de teren cu vegetație forestieră ce i-a revenit reclamantei în urma punerii în posesie provine de la ieșirea din indiviziune.
Prin sentința nr.818/03 iunie 2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele - DE PRODUCȚIE și DIRECȚIA SILVICĂ B, a obligat pârâta SC SA - de Producție la plata către reclamantă a sumei de 165.588 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii - 17.01.2007 și până la efectuarea plății.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA - de Producție împotriva chematei în garanție Direcția Silvică
A obligat pârâta SC SA- de Producție la plata către reclamantă a sumei de 5.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (4.700 lei taxă timbru și 1.000 lei onorariu expert).
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua reținut că autorului reclamantei, respectiv defunctul, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 9 ha, teren vegetație forestieră, emițându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 81131/2003.
Ulterior, moștenitorii acestuia, înscriși în titlul de proprietate menționat, au înțeles să iasă din indiviziune în ceea ce privește suprafața de 9 ha. teren vegetație forestieră, iar în urma procesului de partaj părțile au înțeles să încheie o tranzacție în urma căreia reclamantei i-a revenit suprafața de 2,2 ha. teren cu destinația teren forestier situată pe raza comunei - Ocolul Silvic - amplasament cadastral general tarlaua 60, amplasament forestier UP VIII, UA 153 având următoarele vecinătăți: la Nord -, la Sud -, la Vest - pădurea satului și la est -, conform sentinței civile nr. 5299 din 1.01.2005 a Judecătoriei Buzău.
În urma punerii în posesie privind acest teren, reclamanta, constatând că acesta nu poate fi folosit și este afectat de sondele petroliere amplasate aici, a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate nr. 81131/25.08.2003, cerere care i-a fost admisă inițial prin sentința civilă nr. 3364 din 10.07.2006 a Judecătoriei Buzău, modificată însă ulterior în tot prin decizia civilă nr. 636 din 18.10.2006 pronunțată în dosarul nr.1889/2006 al Tribunalului Buzău, prin care au fost admise recursurile declarate de Comisia județeană B și Comisia locală, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar pe fond acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Tribunalul a reținut astfel că reclamantei, în calitate de moștenitor, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și a fost pusă în posesie pentru o suprafață de teren - vegetație forestieră - pe care se află amplasate trei sonde aparținând pârâtei SC SA - de Producție, reclamantei nerevenindu-i nici o culpă în acest sens și făcând toate demersurile pentru a fi pusă în posesie pe un alt amplasament, rezultând că terenul pentru care a fost pusă în posesie nu este cel care a aparținut autorilor săi.
În urma expertizei tehnice efectuată în cauză, expertul tehnic a identificat suprafața de teren proprietatea reclamantei, având în vedere actele de proprietate ale acesteia precum și înscrisurile depuse la dosar de către cele două pârâte și a concluzionat că pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în titlul de proprietate nr.81131/2003 se află amplasate trei sonde de extracție și anume de gaze nr. 351 cu, sondele de extracție țiței cu nr.450 și 483, aceste sonde având în componență drumuri de acces pietruite și vetre de sondă pentru manevrele făcute de utilaje care intervin pentru reparații urgente și în condiții de intemperii.
Astfel s-au efectuat măsurători și s-a constatat că terenul afectat drumurilor de acces și vetrelor de sondă este în suprafață totală de 5.244 și anume: 2.298 pentru nr. 351, 1318 pentru nr.450 și 1.628 pentru nr. 483, teren care nu poate fi folosit de către reclamantă, pe acesta neexistând nici un fel de vegetație forestieră.
Tribunalul Buzău nu a reținut apărarea pârâtei SC SA - de Producție în sensul că aceste terenuri sunt proprietatea sa ori că o parte dintre ele le deține cu titlu de chiriaș de la Direcția Silvică B - Ocolul Silvic deoarece este evident că acest teren este în proprietatea reclamantei, îl deține în temeiul unui titlu de proprietate ce nu a fost anulat, neputându-se reține în nici o modalitate culpa acesteia pentru situația de fapt existentă.
În temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, văzând și dispozițiile art.480 cod civil și ale art. 1 Cod comercial, tribunalul a considerat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, aceasta fiind în mod evident îndreptățită la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 5.244 proprietatea sa, la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri avându-se în vedere calculul efectuat de către expertul tehnic, care s-a raportat la cuantumul unei chirii pe teren recalculată conform OM 401/1996 și OM nr.416/2006.
În consecință tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC SA - de Producție la plata către reclamantă a sumei de 165.588 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii (17.01.2007) și până la efectuarea plății.
În concluziile scrise reclamanta a solicitat sumele reprezentând despăgubiri denumindu-le "rentă" la care a adăugat și dobânzi fără a arăta modalitatea de calcul a acestora, astfel încât tribunalul a admis în parte cuantumul despăgubirilor și anume pe perioada celor trei ani anterior introducerii acțiunii, respectiv 17.01.2004 - 17.01.2007 (acțiunea fiind introdusă la 17.01.2007) și până la zi, respectiv până la data de 3.06.2009 (data pronunțării prezentei sentințe) având în vedere o valoare a chiriei de 5,75 lei pe, rezultând o sumă de 90.321 lei pe perioada de trei ani anterior introducerii acțiuni la care se adaugă și suma de 75.267 lei, despăgubiri la zi, în total suma de 165.588 lei. În ceea ce privește dobânzile legale aferente, acestea urmează a fi stabilite pe cale separată ori pe calea executării silite, având în vedere și faptul că reclamanta a achitat o taxă de timbru proporțională sumei certe de 165.588 lei.
În temeiul acelorași considerente de fapt și de drept expuse tribunalul a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA împotriva Direcției Silvice B, din probele administrate în cauză nerezultând nici o culpă a chematei în garanție legată de despăgubirile la care pârâta SC a fost obligată către reclamantă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta SC SA - de Producție a fost obligată la plata către reclamantă de 5.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 4.700 lei taxă timbru și suma de 1.000 lei onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC SA - DE PRODUCȚIE, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel:
1. În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
Susține apelanta că instanța de fond nu a avut în vedere (sau a preferat să ignore) înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, precum și de către chemata în garanție Direcția Silvică Din apărările formulate în cauză și actele doveditoare depuse în probațiune reiese, în mod cert, că pârâta este proprietara suprafețelor de teren pe care se află 5 din cele 6 sonde în discuție, și utilizarea suprafeței de teren pe care se află a 6 sondă, teren închiriat de la proprietarul de drept Direcția Silvică
Astfel, susține apelanta, pentru sondele 450,851 și 860 a efectuat un schimb de terenuri efectuate cu Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B, conform deciziilor nr.131, 140 și 160 din anul 1994, aflate la dosarul de fond. Terenurile cu sondele nr.340 și 351 au fost scoase din circuitul forestier și trecute în administrarea și patrimoniul de petrol în baza hotărârii Consiliului de Miniștri al nr.1874/1968, ulterior, legea nr.15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, confirmând dreptul său de proprietate asupra bunurilor.
Precizează apelanta că pentru cea de-a 6-a sondă, având nr.483, a încheiat un contract de închiriere cu Direcția Silvică - Ocolul Silvic, proprietarul de drept al terenului respectiv, dovada fiind depusă la dosarul de fond.
În concluzie, având în vedere legislația și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că este proprietara terenurilor pe care se află 5 din cele 6 sonde, iar cea de-a 6-a sondă este utilizată în mod legal de în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul terenului respectiv.
2. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Direcției Silvice B, întrucât doar această instituție putea să dispună retrocedarea unor terenuri cu regim silvic către autorul reclamantei, prin aceasta încălcând dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenurilor respective, acest lucru rezultând chiar din adresa emisă de Primăria comunei cu nr.4441/15.10.2008.
Astfel, Primăria menționează că nu s-a produs o suprapunere a suprafețelor retrocedate reclamantei peste terenurile proprietatea pârâtei, deci nu trebuia să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei despăgubiri.
În plus, susține apelanta, terenurile au fost puse la dispoziția Comisiei Locale de către Direcția Silvică (singura autoritate care avea în proprietate sau administrare terenuri cu regim silvic), iar dacă terenurile respective se aflau în proprietatea altor persoane, sau erau scoase din circuitul silvic, acest fapt este exclusiv în culpa Direcției Silvice, deoarece această instituție a dispus aceste măsuri.
Mai mult, susține apelanta, Direcția Silvică a perceput și chirie pentru utilizarea uneia dintre sonde de la, deși nu ar fi avut acest drept și, practic, ar fi pusă în situația de a plăti de două ori pentru utilizarea unor terenuri, prima dată plătind către Direcția Silvică, conform contractului de închiriere încheiat între părți, iar în prezent în fiind obligată la plata, către reclamantă, deși nu poate fi decât un singur proprietar al terenurilor respective.
Susține apelanta că a efectuat un schimb de terenuri în 1994 cu Romsilva pentru 3 sonde, cedând terenuri din proprietatea sa însă primind terenuri care, ulterior, sunt supuse discuției în privința titlului de proprietate.
Arată apelanta că a acționat cu bună credință, în mod public și nu are vreo culpă sau responsabilitate pentru situația confuză creată, astfel că nu poate fi obligată la plata vreunei sume, responsabilitatea fiind exclusiv a Direcției Silvice, astfel că aceasta trebuie să repare orice prejudiciu suferit de persoanele implicate.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta.
În subsidiar, se solicită admiterea cererii de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție Direcția Silvică
În susținerea apelului, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 14-18, 37-40 dosar apel).
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține intimata-reclamantă că sentința apelată este temeinică și legală, baza legală a acestei hotărâri fiind actul de punere în posesie, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9 ha pădure, împreună cu cele 4 surori ale sale, acesteia revenindu-i 2,2 ha pe care se regăsesc sonde, o parte în funcțiune, altele în așteptare.
de Producție este proprietara sondelor, nu a terenurilor, iar conform Legii nr.247/2004, nr.238/2004 precum și a Legii 18/1991 și nr.1/2001, care au stabilit reconstituirea dreptului de proprietate, celor care au fost victime ale regimului trecut, li s-a recunoscut după o perioadă, aproape de 50 de ani, dreptul de proprietate.
Se solicită obligarea de Producție la plata sumelor stabilite de Tribunalul Buzău, astfel cum rezultă din sentința nr.818/20096 a Tribunalului Buzău.
Chemata în garanție Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În mod corect a reținut instanța de fond că Direcția Silvică B nu a pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar terenurile cu vegetație forestieră pe care le are în administrare și pe care se desfășoară operațiuni de exploatare a zăcămintelor petroliere și, ca atare, acestea nu puteau face obiectul punerii în posesie, către intimata-reclamantă.
Susține intimata-chemată în garanție că, pe de o parte, Direcția Silvică B - prin Ocolul Silvic nu putea dispune de terenurile transmise definitiv către apelanta-pârâtă, deoarece acestea nu mai sunt în evidențele sale cadastrale din momentul predării acestora ( nr.1874/1968 și Decizia 140/14.02.1994 a Regiei Autonome a Pădurilor ), iar pe de altă parte, terenurile cu destinație forestieră, evidențiate în amenajamentele silvice și scoase temporar din circuitul silvic pentru operațiuni de exploatare a zăcămintelor petroliere, nu au făcut obiectul aplicării legii fondului funciar, fiind exceptate de la retrocedare.
Toate suprafețele scoase din fondul forestier, temporar sau definitiv nu au făcut obiectul Legii nr.1/2000 și ca atare nu au fost puse la dispoziția Comisiei Locale, neputând deci fi puse în posesia reclamantei.
Referitor la susținerile apelantei-pârâte potrivit cărora chemata în garanție ar fi dispus retrocedarea unor terenuri cu regim silvic, încălcând astfel dreptul de proprietate al acesteia asupra terenurilor preluate definitiv, intimata-chemată în garanție susține că aceasta nu este adevărată, din adresa Primăriei invocată de apelanta-pârâtă nereieșind acest lucru, fiind doar o supoziție nesusținută prin nici un mijloc de probă.
Susține intimata-chemată în garanție că odată cu predarea acestor terenuri către Ministerul s-a stins și orice raport juridic între aceasta și succesorii săi, respectiv SC SA, fapt sesizat ca atare de către instanța de fond care a și respins cererea de chemare în garanție.
Se solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, acesta fiind legală și temeinică.
În apărare, chemata în garanție a depus la dosar înscrisuri, (filele 28-32 dosar apel).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a înscrisurilor depuse la dosar în apel, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr.81131/25.08.2003 eliberat de Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a reconstituit numiților, C și, dreptul de proprietate asupra a două terenuri forestiere în suprafață totală de 90.000 situată în raza Ocolului Silvic, județul B, în calitate de moștenitoare ale defunctului.
În urma ieșirii din indiviziune, reclamantei i-a revenit un teren forestier în suprafață de 2,2 ha situat pe raza Ocolului Silvic, amplasament cadastral general Tarlaua 60, amplasament forestier UP VIII, UA 153 A, conform sentinței civile nr.5299/01.01.2005 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Din raportul de expertiză întocmit de expert G (filele 75 - 77 dosar nr-), raportul de expertiză - refacere întocmit de același expert (filele 84 - 92 dosar nr-) și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamantă (filele 107 - 113 același dosar), rezultă că pârâta deține pe terenul proprietatea reclamantei 3 sonde după cum urmează:
- de gaze nr.351 care ocupă o suprafață de 2298 teren;
- de extracție țiței nr.450 care ocupă o suprafață de 1318 teren;
- de extracție țiței nr.483 care ocupă o suprafață de 1628 teren.
Din același raport de expertiză mai rezultă că prejudiciul constând în lipsa de folosință a suprafețelor de teren proprietatea reclamantei este de 75.267 lei la care se adaugă contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani înaintea introducerii acțiunii, respectiv 90.321 lei, rezultând un prejudiciu total în cuantum de 165.588 lei.
Prima instanță a reținut în mod corect că suprafețele de teren ocupate de cele 3 sonde sunt proprietatea reclamantei, în baza titlului de proprietate și a sentinței civile mai sus menționate, astfel încât are dreptul, în baza art.480 și art.998 Cod civil, la plata contravalorii lipsei de folosință.
Apelanta susține că este proprietara terenurilor pe care se află amplasate sondele nr.450 și nr.351 în baza unui act de schimb cu Regia Națională a Pădurilor, respectiv în baza nr.1874/1968.
Aceste susțineri urmează a fi înlăturate deoarece reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991 și i s-a eliberat un titlu de proprietate care nu a fost anulat, total sau parțial, de către o instanță de judecată.
De altfel, actele de schimb de terenuri trebuie încheiate în formă autentică, după intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, sub sancțiunea nulității absolute iar o hotărâre a consiliului de miniștri nu poate constitui titlu de proprietate.
În ceea ce privește nr.483, apelanta susține că a închiriat terenul pe care se află situată această sondă de la Direcția Silvică B în baza contractului de închiriere nr.1891/04.07.2005 și a contractului de închiriere nr.964/02.04.2007.
Aceste contracte de închiriere nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului și nu sunt de natură a impune respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
Susținerile apelantei privind nelegala reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantei urmează a fi înlăturate deoarece instanța nu a fost investită cu o cerere de anulare a titlului de proprietate.
În ceea ce privește împrejurarea că expertul G are specialitatea "agricultură" și nu are specialitatea "cadastru", Curtea reține că apelanta nu a solicitat desemnarea altui expert la prima zi de înfățișare, în conformitate cu art.108 alin.3 Cod procedură civilă.
La data de 28.02.2008, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a Direcției Silvice B pe considerentul că această instituție publică a pus la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legii nr.18/1991 o suprafață de teren pe care se aflau sonde și nu pădure, iar poziția pe care s-a situat până în prezent în cauză nu ar fi cea reală.
Curtea reține că reconstituirea dreptului de proprietate este atributul exclusiv al comisiilor constituite în baza Legii nr.18/1991 și nu este condiționată de "punerea la dispoziție" a terenurilor de către Direcția Silvică B, astfel încât cererea de chemare în garanție nu este întemeiată.
În ceea ce privește terenul închiriat de pârâtă de la chemata în garanție, teren pe care se află amplasată nr.483, Curtea reține că pârâta nu a formulat o cerere de restituire a sumelor plătite cu titlu de chirie, având însă posibilitatea de a formula o acțiune în acest sens, în baza dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă contractuală.
Față de cele reținute, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat pârâta SC SA - DE PRODUCȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței nr.818 din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în B,-,.5,.A,.3,.12, județul B și chemata în garanțieDIRECȚIA SILVICĂ B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Obligă apelanta la plata, către intimată, a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./CC
5 ex/10.11.2009
f- - Tribunalul Buzău
f
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
