Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 125/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 536/C din 16 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 536/C/2009, Tribunalul Brașova respins excepțiile lipsei calității procesuale invocate de pârâtele de A și Bank
A fost respinsă acțiunea reclamantei SRL în contradictoriu cu pârâtele SC de SA și Bank SA.
S-a luat act de renunțarea reclamantei SC SRL la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în P- jud.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC de SA suma de 1.160,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut următoarele considerente:
La data de 18.09.2008 s-a încheiat între pârâta 1, în calitate de factor și pârâta 3, în calitate de aderent Contractul de factoring nr.168 având ca obiect operațiuni de factoring derulate între părțile contractului.
La data de 19.09.2008 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărător și pârâta 3, în calitate de vânzător Contractul de vânzare-cumpărare nr.356 în temeiul căruia SC SRL a emis 12 bilete la ordin.
La data de 26.11.2008 s-a încheiat între pârâtele 1 și 3 Actul adițional nr.3 conform căruia pârâta 3 recunoaște că datorează pârâtei 1 debitul în sumă de 15.972.323,64 lei și se angajează să îl achite.
Prin adresa din data de 10.11.2008, în temeiul contractului de factoring, pârâta 1 solicitat reclamantei să verifice corectitudinea datelor privind numărul facturilor emise de pârâta 3, data scadentă și suma datorată.
Prin adresa nr.714/11.11.2008 reclamanta a arătat că facturile și instrumentele de plată au fost emise de către SC SRL pentru stabilitatea prețului produselor contractate precum și că marfa nu a fost livrată, operațiunile comerciale fiind anulate iar părțile urmând a fi puse în situația anterioară încheierii contractului prin stornarea facturilor și restituirea instrumentelor de plată.
Prin adresa nr.7185/18.11.2008 pârâta 1 arătat că orice compensare între reclamantă și pârâta 3 este nulă de drept deoarece creanțele sunt în proprietatea SC de SA, în baza Contractului de factoring nr.168/2008.
Potrivit Notificării emise la data de 29.11.2008 pârâta 3 își asumă în nume propriu obligația de plată către pârâta 1 pe care o autorizează să restituie reclamantei biletele la ordin emise și girate către SC de SA.
Reclamanta a notificat pârâta 1, prin intermediul executorului judecătoresc conform Notificării nr.162/5.12.2008, în sensul restituirii instrumentelor de plată emise și girate de către pârâta 3 precum și în sensul interzicerii folosirii fără drept a biletelor la ordin.
Ulterior însă, pârâta 1 introdus spre decontare la data scadenței aceste bilete la ordin, iar pârâta 2, având în vedere lipsa totală de disponibil, a formulat cererile de înscriere a refuzului bancar în (19-29 dosar fond).
Ca și consecință reclamanta este, astfel cum rezultă din cererea de consultare nr.102/19.01.2009, înregistrată în CIP.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele 1 și 2 au fost respinse ca neîntemeiate, reținându-se existența identității între pârâta 1 și persoana obligată în raportul juridic referitor la restituirea biletelor la ordin și de a nu le folosi fără drept și între pârâta 2 și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății privind anularea înscrierilor în CIP, văzând și precizarea ulterioară a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei 1 de a restitui biletele la ordin și de a nu le folosi fără drept s- reținut că SC de SA deține aceste bilete la ordin în baza Contractului de factoring nr.168/2009, contract valabil încheiat atâta timp cât nu este desființat.
Nu există o dispoziție legală prin care pârâta 1, posesoare legitimă a biletelor la ordin, să fie obligată la restituirea instrumentelor de plată către emitent, respectiv către societatea reclamantă.
În plus, raporturile comerciale dintre reclamantă și pârâta 3 nu pot fi invocate în contra giratarului biletelor la ordin, respectiv în contra pârâtei 1, raportul cambial având caracter autonom care dă naștere la obligații de sine stătătoare.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei 2 de a cere anularea incidentelor de plată majore înscrise în CIP a fost considerată neîntemeiată deoarece reclamanta nu a dovedit că banca a procedat nelegal, la momentul înscrierii incidentului de plată fiind îndeplinite toate condițiile pentru declanșarea procedurii de instituire a incidentului de plată.
Procedura incidentului de plată este o încercare de disciplinare a agenților economici și de a împiedica consecințele emiterii instrumentelor de plată fără acoperire, situație care ar influența raporturile financiar-bancare și ar declanșa blocaje financiare, deoarece titlurile de credit, din care face parte și biletul la ordin, au un regim juridic special, caracterizat prin formalism, literalitate, independența obligației din titlu, iar biletul la ordin constituie chiar un instrument de plată, astfel că acesta trebuie să se bucure de credibilitate pentru a nu fi afectată circulația titlurilor respective.
Pârâta 2 respectat Regulamentul nr.1/2001 al BNR și cum biletele la ordin nu au putut fi onorate la plată pentru lipsă disponibil în cont, iar legile bancare sunt foarte stricte atât în ceea ce privește băncile, cât și clienții lor, în mod legal pârâta 2 aplicat dispozițiile art.27-30 din Regulamentul nr.1/2001 al BNR, situația îndeplinind condițiile prevăzute de art.2 lit.b din același regulament.
Nu rezultă că banca declarantă a făcut un abuz la momentul declarării incidentului, dimpotrivă reclamanta nu contestă că nu avea bani în cont, ci a arătat că vina aparține pârâtei 1 care cu rea-credință a introdus la plată biletele la ordin.
În cauză sunt fără relevanță susținerile reclamantei referitoare la reau-credință a pârâtei 1 prin prisma nerespectării condițiilor contractului de factoring și prevederilor legale în materie, deoarece analizarea valabilității contractului încheiat între pârâtele 1 și 3 nu face obiectul cercetării judecătorești în speța dedusă judecății.
Nu au putut fi reținute nici susținerile reclamantei privind faptul că marfa nu a fost livrată deoarece cererea de anulare a incidentului de plată poate fi primită doar dacă se demonstrează că banca declarantă a procedat nelegal, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SRL pentru următoarele motive:
de SA nu putea uza în mod valabil de cele 12 bilete la ordin prin prezentarea lor la plată, decât în condițiile în care ar fi dobândit girul cu bună-credință, ceea ce i-ar fi conferit calitatea de posesor legitim.
Se invocă deținerea frauduloasă a celor 12 bilete la ordin, cu referire la înscrisurile depuse în probațiune - e-mailul din 10.11.2008, anexa 12, și Adresa nr. 714/11.11.2008.
Se invocă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 53/1934, arătându-se că în speță, aflându-ne în prezența unui contract de factoring și nu a unei girări ca efect al scontării, apărările privind raporturile comerciale fundamentale pot fi invocate în aceste limite procesuale.
Nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze admisibilitatea cererii de anulare a incidentelor de plată de probarea faptului că banca declarantă a procedat abuziv sau nelegal; în sarcina băncii declarante există obligația de a formula și transmite, pe baza hotărârii judecătorești, cererea de anulare a informațiilor privind incidentele de plată.
. incidentelor de plată nu satisface exigențele enumerate în art. 1 alin.2 și art.2 lit.b) din Regulamentul nr. 1/2001.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor contractului de factoring, întrucât încasarea creanțelor se realiza prin bilete la ordin, aderentul a girat factorului în mod valabil aceste instrumente de plată; astfel, dobândirea acestor titluri s-a făcut în mod legal, de SA fiind posesoare legitimă și de bună-credință, în condițiile în care contractul de factoring nu a fost desființat iar biletul la ordin este un titlu abstract, drepturile și obligațiile rezultate din acesta existând în mod valabil indiferent de cauza juridică care le-a generat.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că cererea de anulare a incidentelor de plată este neîntemeiată deoarece reprezintă incident de plată, conform art. 2 pct.2 din Regulamentul BNR 1/2001, refuzul din lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată în termen, situație regăsită în prezenta speță.
Pentru aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, cu obligarea părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 536/C/16.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială, pe care o păstrează.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei de SA. Suma de 206,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.: /10.12.2009
Tehnored: /16.12.2009/ - 7 ex -
Judecător fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Mihaela Cincan
