Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 127/

Ședința publică de la 22 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul împotriva Încheierii dată în Camera de consiliu și pronunțată la 16 iunie 2008 și pârâta DTS împotriva Sentinței nr. 719/C din 09 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2008, când a fost amânată pronunțarea pentru astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

În deliberare asupra apelurilor de față se constată că prin sentința nr. 719/C/09.04.2008 a fost admisă acțiunea comercială formulată de reclamantul împotriva pârâtei DTS, a fost obligată pârâta să refacă pe cheltuiala sa structura de rezistență din beton la imobilul din DTS,- în termen de 4 luni de la pronunțarea sentinței. A fost obligată pârâta la plata sumei de 16.496,36 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul fondului a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 3789/2005 la Judecătoria Drobeta Turnu S reclamantul domiciliat în DTS, în contradictoriu cu pârâta DTS solicită obligarea pârâtei la refacerea structurii de rezistență de beton la imobilul din DTS,- sau autorizarea reclamantului să refacă structura de rezistență pe cheltuiala pârâtei și cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 969, 970 și urm. cod civil și Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.

În fapt, reclamantul, în data de 15.11.2000, a convenit cu pârâta cumpărarea, transportul și turnarea cu autopompa a cantității de 35,2 mc beton marca C 16/20, fost în vechile normative. Pârâta a emis factura nr. -/25.11.200 achitată de reclamant.

În luna mai 2004 reclamantul a observat fisuri în elementele de rezistență ale construcției neterminate.

În baza expertizei efectuate de B având ca obiectiv determinarea prin metoda nedistructivă combinată a rezistenței betonului din unele elemente de rezistență a imobilului, s-a stabili că grinda AX4 -A-B are încorporat beton de calitate necorespunzătoare, iar placa etaj 1 prezintă fisuri cu o adâncime medie de până la prima punte solidă de 8,80 cm cu variații între 7,17 cm și 10,30 cm.

Prin Încheierea nr. 2866/10.10.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus-/COM/2006 la Tribunalul Sibiu, cu menținerea actelor procedurale îndeplinite.

Cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Sibiu -Secția comercială.

În sensul celor stabilite de Tribunalul Mehedințis -a dispus efectuarea unei expertize tehnice care, în baza analizării betonului din carote să precizeze care este cauza fisurilor din stâlp și plata de beton.

Din raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. a rezultat că proiectul de construcție indică clasa de beton Be 15 (fosta marcă B 200 - 20 N m/mp) iar reclamantul a comandat pârâtei un beton de calitate superioară celei din proiect, respectiv Be 20 (echivalent cu fosta marcă - 25 N/mp).

Expertul a constatat la nivelul planșeului peste etaj 1 apariția unor fisuri transversale în elementele de grindă ca și în unele zone din placă (respectiv între grinzi), situație diferită de cea normală cu atât mai mult cu cât în prezent planșeul nu este încărcat cu sarcini utile și este numai sub încărcarea proprie.

De asemenea, expertul a reținut că reclamantul a plătit nu numai betonul propriu zis de ci și transportul betonului cu cifa ca și turnarea în elementele de construcție cu pompa de turnat beton. Din aceste motive betonul proaspăt trebuia să aibă un grad de lucrabilitate ridicat, corespunzător tasării T4 ( 12 cm la unul de încercare, conform buletinului de analiză) din 16.11.2000.

Asupra acestor buletine de încercări din 16.11.2000, respectiv 14.12.2000 expertul a reținut că probele luate din betonul livrat de clasa C 16/20 cu caracteristicile de lucrabilitate corespunzătoare acestei clase, dar laboratorul de încercări care a efectuat analizele în anul 2000, ieșise de mult din perioada de autorizare (30.06.1992), astfel că laboratorul, practic, era în afara valabilității conform normelor din construcții, concluzionând că probele pe epruvetele efectuate de pârâtă sunt lovire de nulitate conform corespondenței cu Inspectoratul în Construcții.

Solicitat să răspundă dacă carotele extrase corespund mărcii de beton livrată de pârâtă și achitate de reclamant cu factura nr. -/25.11.2000, expertul a concluzionat clar NU "aceste carote au o marcă inferioară betonului cumpărat, conform algoritmului de calcul standardizat, rezultând în loc de 25 N/mp rezistențe de 19,66, 14,78, 18,12, 19,73, 19,00, 21,82, deci valori procentuale între 59,12 % și, respectiv 87,28 % din marca betonului cumpărat.

Asupra modului de turnare (dacă cofragiul s-a făcut în mod corespunzător asigurându-se etanșabilitatea acestuia) precum și protejarea după turnare, expertiza a reținut, ca și expertiza efectuată de G, că "betonul arată foarte bine nefiind vizibile segregări sau alte defecțiuni care apar la turnare."

Expertul, în raportul de expertiză și în răspunsurile date în fața instanței la data de 18.02.2008 a concluzionat că betonul cumpărat de reclamant nu are marca respectivă (B-250) ci una inferioară, respectiv se apropie de marca din proiect (b-200) și că de această deficiență se face vinovată pârâta care, din eroare, a trimis o șarjă de 2-3 autobetoniere cu beton de compoziție redusă, posibil destinată altei lucrări fiind necesară elaborarea unui proiect de consolidare și refacere integrală a planșeului.

Expertul a concluzionat că refacerea întregului planșeu peste etajul 1, stâlpilor și a zidurilor existente la etajul 2, elemente executate actualmente, ar necesita aproximativ 71628 lei, reclamantul solicitând, prin acțiune și concluzii scrise, refacerea lucrărilor pe cheltuiala pârâtei.

Reclamantul a formulat o cerere de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii nr. 719/C/9.04.2008 în sensul de a menține obligația de a se reface întregul planșeu peste etajul 1 dar și zidurile existente la etajul 2, care nu fac parte din structura de rezistență.

Mai solicită în cererea de îndreptare să se menționeze ca prejudiciul cauzat de pârâtă să fie acoperit în totalitate având în vedere cuantumul acestuia, care nu poate fi stabilit pentru viitor ci numai în momentul terminării reparării lui.

Judecătorul fondului s-a pronunțat asupra acestei cereri în sensul de a fi obligat pârâtul să refacă pe cheltuiala sa structura de rezistență din beton precum și edificiile executate de reclamant pe acest planșeu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul care solicită admiterea apelului împotriva sentinței nr. 719/09.04.2008 și a încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 16.06.2008.

În motivele de apel susține că judecătorul nu s-a pronunțat în cererea de lămurire a sentinței nr. 719/09.04.2008 asupra punctului 3 prin care solicită ca judecătorul să se pronunțate asupra acoperirii în totalitate a prejudiciului având în vedere că cuantumul prejudiciului nu poate fi stabilit decât în momentul reparării lui întrucât apar cheltuieli suplimentare iar încheierea lasă loc de interpretări și speculații.

Consideră că nepronunțarea asupra acestei cereri face ca sentința nr. 719/09.04.2008 și încheierea ședinței camerei de consiliu din 16.06.2008 devine inoperantă.

A formulat apel și pârâta care consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală din mai multe motive.

Apreciază că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă culpa societății pentru apariția fisurilor în structură. Susține că probele ar fi trebuit să fie luate din beton la momentul turnării lui și că preluarea probelor după 4 ani de la turnare este irelevantă în cauză. Mai susține că punerea în operă a betonului s-a făcut exclusiv de către reclamant.

Sunt contestate răspunsurile expertului date la raportul de expertiză apreciind că concluziile au relevanță numai pentru zonele încercate și nu asupra întregului planșeu.

În motivele de apel mai susține că din materialul probator nu rezultă raportul de cauzalitate dintre presupusa faptă de a se fi livrat un beton cu o marcă inferioară față de cea din factură sau în proiect și apariția fisurilor și că între reclamant și pârât nu au existat raporturi contractuale de executare de lucrări de turnarea betonului.

Mai susține că expertizele extrajudiciare efectuate de nu-i sunt opozabile.

Apelurile sunt legal timbrate.

Analizând apelurile de față prin prisma motivelor de apel și din oficiu, Curtea constată că apelul reclamantului este întemeiat.

Astfel, reclamantul prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la refacerea structurii de rezistență de beton la casa ce o construiește reclamantul în- A din DTS sau autorizarea sa să refacă structura de rezistență pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor suferite pentru expertizarea betonului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond, admițând acțiunea, a obligat pârâta să refacă structura de rezistență din beton la imobilul din DTS în termen de 4 luni de la pronunțarea sentinței, fără însă să se pronunțe și asupra cererii reclamantului de a fi autorizat să efectueze lucrarea în situația în care pârâtul nu-și execută obligația, refacere pe cheltuiala pârâtei.

De asemenea, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, fisurile au fost constatate la planșeul de la etajul 1, refacerea acestuia implicând și refacerea stâlpilor și a zidurilor existente șa etajul 2, edificate pe etajul fisurat (fila 89 dosar Tribunal Sibiu).

Față de acestea, Curtea ca instanță de apel, va admite apelul reclamantului în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că se va pronunța asupra autorizării reclamantului să refacă structura de rezistență din beton precum și edificiile executate de reclamant pe planșeul imobilului din DTS,- A precum și în sensul de a obliga pârâta să achite prejudiciul suportat de reclamant cu ocazia efectuării reparațiilor.

Cu privire la apelul pârâtei, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge.

Motivele de apel sunt temei reluate pe tot parcursul judecării procesului.

Cu privire la primul motiv de apel, expertul G de la DTS (fila 118 dosar fond) ca și expertul de la Sibiu rețin că livrarea betonului s-a făcut de către pârâtă de la stația proprie de betoane însoțit de analizele efectuate în laboratoarele proprii, care nu aveau autorizație valabilă de mai mulți ani, că din probe rezultă folosirea unui beton de calitate superioară, ce corespunde la, cât și beton de calitate inferioară, ce ajunge la și că, cel puțin o parte din betonul trimis la punctul de lucru, avea o calitate inferioară, eroarea constând în alternanța betonului superior cu cel inferior datorat numărului mare de transporturi (fila 85 dosar Tribunal Sibiu).

Tot din expertize rezultă că, în mod deosebit din suplimentul la expertize (fila 136 dosar Tribunal Sibiu), rezultă opinia categorică a expertului care afirmă că "exclud cu desăvârșire orice greșeli de turnare care să fie imputabile reclamantului" precum și faptul că reclamantul a achitat prin factură nu numai betonul proaspăt ci și transportul ca și turnarea în elementele de construcție, turnare care nu necesită cunoștințe de specialitate, constând doar în ghidarea.

Aceste constatări ale experților nu au fost contestate la fond, în măsura în care s-au formulat obiecțiuni, ele au fost rezolvate de către experți.

Referitor la faptul că una din expertizele extrajudiciare nu îi este opozabilă apelantului, Curtea constată că concluziile ei au fost confirmate de către expertizele judiciare efectuate în contradictoriu cu părțile.

Referitor la punctul 2 de apel se constată că betonul a fost livrat de pârâtă, turnarea betonului s-a achitat pârâtei, iar expertul stabilește (fila 85 dosar fond) că "betonul cumpărat de reclamant nu are marca B (250) ci una inferioară, care se apropie de marca din proiect B 200."

În ce privește efectuarea unei alte expertize de către specialist, părțile nu au cerut o astfel de expertiză, nici reclamantul și nici pârâtul, situație în care probele luate în calcul expertizele efectuate care constată culpa pârâtului.

Referitor la motivele 3 și 4 de apel, așa cum s-a arătat, expertizele judiciare sunt suficient de lămuritoare asupra circumstanțelor cauzei iar aspectul neefectuării manoperei de către specialiști, apare ca fiind lipsită de importanță și irelevantă cauzei. În răspunsurile expertului date în fața judecătorului, în prezența părților (fila 157) acesta arată că "turnarea în placă s-a făcut corect, cimentul nu s-a scurs iar turnarea este plană" iar la fila 136 punctul E arată că "turnarea betonului cu pompa nu implică personal deosebit - practic orice muncitor din construcții putea efectua această manoperă de ghidare a furtunului și de agitare a betonului chiar și fără vibrator."

Toate aceste constatări tehnice ale expertizei, cunoscute pârâtei apelante, nu au fost contestate și au stat la baza deciziei apelate.

Față de acestea, apelul pârâtei va fi respins, neexistând nici un temei pentru reformarea hotărârii sub aspectul anulării obligației pârâtei și a culpei acesteia.

Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta apelantă va fi obligată la plata sumei de 1557,77 lei cheltuieli de judecată în apel, dovedite cu acte, filele 70-93.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 719/C/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că autorizează reclamantul să refacă structurile de rezistență din beton precum și edificiile executate de reclamant pe acest planșeu la imobilul din DTS -.

Obligă pârâta să acopere în totalitate prejudiciul suportat de reclamant cu ocazia efectuării reparațiilor până la momentul terminării acestora.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Respinge apelul pârâtei SC SRL DTS și cererea de aderare la apel formulată de reclamantul.

Obligă pârâta apelantă SC SRL să achite apelantului suma de 1557,77 lei cheltuieli de judecată dovedite în apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Ex.4/25.11.2008

Jud fond

Președinte:Gilica Popescu
Judecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Alba Iulia