Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE NR. 131
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B împotriva sentinței nr.10 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ D și intimata pârâta având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, prin consilier juridic, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta apelantei depune chitanța nr.-/25.03.2008 în cuantum de 79 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac. Și 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea, pune în discuție calificarea căii de atac ca fiind apel, față de faptul înregistrării ca fiind recurs așa cum l-a intitulat partea.
Consilier juridic pentru apelanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, apreciază ca fiind apel, calea de atac exercitată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic solicită admiterea apelului, în sensul modificării în parte a sentinței instanței de fond, urmând ca pârâta să fie obligată la plata de daune și în continuare după data de 31.10.2007 până la momentul predării efective a cheilor casetei de valori. Învederează că, contractul de punere la dispoziție a seifului a expirat la data de 12.09.2006, iar pârâta deși a fost notificată, nu s-a prezentat pentru eliberarea seifului de valori astfel că solicită a fi obligată și la plata sumei de 100 euro, contravaloarea spargerii
seifului plus cheltuielile de judecată de la fond și apel. Precizează că seiful nu a fost încă spart.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.10 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ D împotriva pârâtei, a fost obligată pârâta să predea reclamantei cheile seifului de valori nr.175 și a legitimației tip; a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1514,76 RON reprezentând dublul valorii comisionului datorat de la încetarea antecontractului și până la 31.10.2007, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100Euro.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul nr. 26539/12.09.2005 reclamanta a pus la dispoziția pârâtei, în perioada 12.09.2005 - 12.09.2006, un seif pentru păstrarea valorilor. Prin același contract au stabilit că după expirarea duratei lui în ipoteza în care pârâta nu predă cheile seifului să plătească reclamantei dublu valorii comisionului pe perioada cât nu-și onorează această obligație. Cum pârâta și-a încălcat obligația de predare a cheilor și a legitimație tip la expirarea duratei contractului va fi obligată să plătească despăgubiri conform contactului de la încetarea acestuia 12.09.2006 până la data de 31.10.2007, data indicată în cerere de reclamantă, va restitui cheile seifului și legitimațiile tip.
Cum însă prin clauza penală au fost evaluate anticipat prejudiciile suferite de reclamantă ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de predare a cheilor, reclamanta nu mai poate pretinde și suma de 100 Euro, pentru a-și acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea seifului și confecționarea de noii chei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta și a criticat-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea că în mod greșit instanța nu a obligat pe pârâtă la plata de daune în continuare după data de 31.10.2007 și până în momentul predării efective a cheilor casetei; în mod greșit a interpretat cauzele contractuale și nu a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 100 Euro destinată acoperirii costurilor deschiderii seifului și confecționarea unei noi chei și totodată a omis a se pronunța supra obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 158 lei.
Curtea va admite apelul ca fiind fondat și schimbată în parte sentința numai pentru cele ce urmează:
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 6 pct.4 din contract s-a prevăzut că "în cazul în care clientul nu eliberează seiful și nu predă cheile și legitimația
tip de la expirarea contractului, clientul va plăti băncii daune egale cu dublul valorii comisionului pe care l-ar fi datorat, pe perioada cuprinsă între data expirării duratei contractului și data eliberării seifului și predării cheilor sau data deschiderii forțate a casetei de către bancă".
Așa cum rezultă din articol precitat obligația este alternativă în sensul că despăgubirile pot fi plătite în modalitatea arătată până la data eliberării seifului și predării cheilor sau, a doua teză, deschiderii forțate a casetei de bancă. Cum în cazul în speță apelanta a optat pentru obligarea intimatei pârâte la plata de despăgubiri până la data predării cheilor nu mai poate solicita și obligarea la despăgubiri ce reprezintă contravaloarea deschideri casetei și confecționării altor chei.
Față de cele menționate instanța de fond în mod greșit a obligat-o pe pârâtă să-i plătească despăgubiri apelantei numai până la data de 31.10.2007 și sub acest aspect sentința va fi modificată în sensul obligării pârâtei la plata de despăgubiri până la predarea cheilor așa cum apelanta a solicitat.
Pentru considerentele arătate, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 Euro, reprezentând contravaloarea deschiderii seifului și a confecționării altor chei.
Cu privire la deschiderea forțată a seifului banca avea acest drept potrivit art. 5 pct. 4 din contract după trecerea a 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării de către pârâtă însă a optat pentru despăgubiri calculate până la predarea cheilor de către intimată.
Instanța a omis a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite în cuantum de 158 lei, astfel că în baza dispozițiilor art. 274. pr.civ, va fi obligată intimata și la plata acestei sume la care se adaugă 79 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamanta apelantă în apel.
Astfel fiind în baza dispozițiilor art. 296. pr.civ. va fi admis apelul și schimbată în parte sentința în modalitatea mai sus arătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B,-, sector 3, împotriva sentinței nr.10 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta din C, B- -,.150J,.1,.1, jud. D și cu reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ
Schimbă în parte sentința în sensul că admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor calculate conform art.6.4. din contractul părților pentru perioada 31.10.2007 și până la predarea cheilor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimata pârâtă să plătească apelantei 158 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond plus 79 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2008. .
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /30.05.2008
jud.fond.
Tehnored./4ex
09 Mai 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu