Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2177/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 131
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
GREFIER - -
******************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă - GRUP SRL împotriva sentinței comerciale nr.7180/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010, 18 februarie 2010 și 25 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI -a Comercială, la data de 18.03.2008, reclamanta - Grup SRL a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând obligarea pârâtei, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 112.849 lei pentru fiecare zi de întârziere începând din momentul pronunțării hotărârii, la respectarea obligațiilor asumate prin contractul de franciză nr.1/11.04.2006, și anume:
-să prezinte reclamantei situațiile financiare lunare din care rezultă cifra de afaceri, în vederea calculării redevenței datorate (art.4.2 lit.I din contract);
-să înceteze folosirea siglei "" ca emblemă la intrarea în cafeneaua din B, sectorul 1, Calea, nr.20-28,.11, parter și să monteze sigla " " la respectiva cafenea;
-să remedieze defecțiunile la reclama luminoasă " ";
-să folosească șervețele personalizate " ";
-să comercializeze produsele agreate de reclamantă conform contractului și care au fost găsite lipsă la vânzare în momentul controlului;
-să oprească comercializarea altor tipuri de ceaiuri decât cele aprobate de francizor.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile pe care le avea în baza contractului de franciză nr. 1 din 11.04.2006, aspect pe care l-a constatat cu ocazia unui control efectuat la sediul societății pârâte la data de 12.02.2008, când s-a încheiat un proces verbal pe care reprezentantul pârâtei a refuzat să-l semneze și că ulterior, respectiv prin notificarea nr. 10/14.02.2008, a fost somată să respecte prevederile contractuale și să remedieze neregulile constatate însă prin adresa nr. 82/12.02.2008, pârâta i- imputat reclamantei nerespectarea obligațiilor iar ulterior a anunțat rezilierea intempestivă a contractului încheiat de părți.
La data de 18.04.2008 societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, iar pe cale de cerere - reconvențională, a solicitat instanței să constate intervenită rezilierea contractului de franciză nr.1/11.04.2006.
În motivare, a arătat că reclamanta-pârâtă și-a încălcat următoarele obligații: - nu a pus la dispoziția francizatului, nici la 2 ani după semnare contractului, manualul de operare a francizei, prevăzut la art.2.2 lit. A raportat la art.15.2 din contract; - nu a acordat francizatului cursurile gratuite de training de instruire, în condițiile art.3.2 lit.c și d din contract; nu a acordat francizatului asistență pentru organizarea, desfășurarea și conducerea activității, conform art.3.2 lit.c și art.4.1 lit.h din contract; - nu a respectat obligațiile prevăzute de art.4.1 lit.g, care stabileau posibilitatea francizatului de a uza de toate serviciile, facilitățile și drepturile pe care francizorul le adoptă la nivelul rețelei " " (noile meniuri, carduri de fidelitate, neincluderea locației pe site-ul www.turabo.ro, nerepararea casetei luminoase).
În urma analizării probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin sentința comercială nr. 7180 din 12.05.2009 a admis în parte cererea principală, a obligat pârâta - reclamantă să prezinte reclamantei -pârâte situații financiare anuale aferente perioadei mai 2007 - mai 2008 inclusiv, din care rezultă cifra de afaceri, în vederea calculării redevenței datorate și a respins restul capetelor de cerere din cererea principală, ca neîntemeiate, iar capătul de cerere privind daunele cominatorii, ca inadmisibil.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat faptul că cererea reconvențională este neîntemeiată deoarece notificarea din 18,02.2008 cuprinde declarația francizatului de reziliere a contractului prin acționarea pactului comisoriu prevăzut la articolul 11.1 din contract, care nu este aplicabil decât în cazul neexecutării obligațiilor francizorului, astfel că nu poate opera rezilierea convențională.
Prima instanță a mai reținut că ulterior datei de 18.02.2008, prin înlocuirea de către francizat a firmei " " cu firma "", pârâta reclamantă a încălcat în mod culpabil obligația esențială prevăzută la articolul 4.2. litera g din contractul de franciză, astfel că nu mai poate invoca rezilierea din culpa părții adverse.
În ceea ce privește cererea principală, judecătorul fondului a reținut că deși reclamanta - pârâtă a solicitat obligarea francizatului de a-și executa în continuare obligațiile asumate prin contract, a încălcat în mod grav drepturile acestuia, prevăzute la art.3.2 lit.a raportat la art.2.2 lit.c din contract, respectiv dreptul de a desfășura sub marca. ", în cadrul zonei de exclusivitate acordate (incluzând aici adresa din Calea, nr.20-28, sector 1), activitatea de organizare și operare a unei cafenele, beneficiind de sistemul francizorului, astfel că este în situația în care, deși nu și-a executat propriile obligații, pretinde celeilalte părți să și le execute pe ale sale.
Prima instanță a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei - pârâte de prezentare a situațiilor financiare lunare începând cu luna mai 2007, având în vedere prevederile articolului 4.2. litera I din contract din care rezultă cifra de afaceri înregistrată în vederea calculării cuantumului redevențelor datorate, obligație pe care a apreciat-o că s-a menținut până la momentul în care reclamanta-pârâtă a împiedicat continuarea francizei, prin deschiderea unei cafenele lângă locația societății pârâte.
Împotriva sentinței comerciale anterior menționată la data de 21.08.2009 a declarat apel, în termen legal reclamanta - pârâtă, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 2.09.2009.
În motivarea apelului, apelanta a arătat faptul că hotărârea primei instanțe, este contradictorie, întrucât deși s-a respins cererea pârâtei - reclamante de reziliere a contractului, constatându-se implicit respectarea de către apelantă a obligațiilor, a fost respinsă și cererea acesteia de obligare a pârâtei - reclamante la îndeplinirea solicitărilor cuprinse în cererea introductivă, fără a se analiza respectarea obligațiilor de către pârâtă.
A mai arătat apelanta că este greșită aprecierea instanței care reține că deși din pricina atitudinii părților nu mai este posibilă continuarea contractului de franciză, nu o obligă pe pârâtă la respectarea obligațiilor, ceea ce echivalează cu o lipsire de efecte a contractului de franciză.
În ceea ce privește obligațiile a căror îndeplinire de către pârâta - reclamantă a solicitat instanței să dispună, apelanta a arătat că "în privința folosirii emblemei "" pârâta a recunoscut că a încălcat articolul 4.2. litera g din contract, în ceea ce privește solicitarea remedierii defecțiunilor la reclama luminoasă instanța nu s-a pronunțat, deși era evidentă culpa pârâtei - intimate.
În privința obligațiilor privind folosirea șervetelor personalizate, oprirea comercializării altor tipuri de ceaiuri decât cele aprobate de francizor, precum și obligația comercializării produselor agreate de acesta, apelanta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat ceea ce în final face ca soluția de respingere a cererii de reziliere a contractului să fie una pur formală.
La data de 18 ianuarie 2010, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de apelanta reclamantă, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate, atât din punct de vedere argumentativ, cât și din punct de vedere al probatoriului administrat în cauză.
Examinând sentința apelata, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Apelanta susține într-o primă critică că hotărârea fondului conține dispoziții contradictorii întrucât, deși s-a respins cererea pârâtei - reclamante de reziliere a contractului de franciză, aceasta nu a fost obligată la îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Curtea apreciază această critică ca nefondată deoarece prima instanță în mod judicios a analizat pretențiile obiect al cauzei dedusă judecății și a stabilit că a fost învestită reconvențional cu o cerere de reziliere convențională a contractului, întemeiată pe un pact comisoriu de gradul III, potrivit articolului 11.1 din contract.
În mod just, s-a apreciat de judecătorul fondului că rezilierea convențională nu a operat, întrucât acest pact comisoriu era aplicabil numai în cazul neexecutării obligațiilor francizatului, nu și în cazul neîndeplinirii de către francizor, pentru a putea fi opus de intimata - pârâtă - reclamantă.
Prin urmare, este greșită susținerea apelantei potrivit căreia prin respingerea cererii de reziliere, în mod implicit instanța a constatat că apelanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, deoarece un astfel de raționament ar fi fost valabil în cazul în care instanța era investită cu o cerere de reziliere judiciară, potrivit prevederilor articolului 1021 Cod civil.
Apelanta susține nefondat și că prima instanță nu a analizat îndeplinirea obligațiilor de către societatea intimată, întrucât hotărârea apelată cuprinde considerentele pentru care s-a apreciat că nici ulterior datei de 18.02.2008 pârâta - reclamantă nu poate invoca rezilierea contactului, arătându-se că a încălcat obligația prevăzută de articolul 4.2. litera g, astfel că nu mai poate invoca rezilierea din culpa pârâtei adverse.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsirea de efecte a contractului de franciză, cât timp intimata nu a fost obligată la îndeplinirea obligațiilor, Curtea arată că în mod întemeiat prima instanță a constatat că apelanta nu poate pretinde intimatei îndeplinirea obligațiilor contractuale de vreme ce nu și-a executat propriile obligații, rezultând din probatoriul administrat că nu a mai respectat dreptul francizatului de a desfășura activitatea sub marca " " în cadrul zonei de exclusivitate acordate prin contract.
Lipsirea de efecte a contractului invocată de apelanta este în realitate finalitatea invocării excepției de neexecutare de către intimată care în mod corect a fost primită de instanța de fond întrucât specific contractelor sinalagmatice, nu este și contractul de franciză încheiat de părți nr. 1/11.04.2006, este reciprocitatea și interdependența obligațiilor părților.
Câtă vreme părțile nu au convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce, înseamnă că simultaneitatea executării obligațiilor este o condiție esențială de invocare a excepției de neexecutare, primită în mod corect de instanța de fond, ceea ce determină o suspendare a executării obligațiilor intimatei până la momentul în care apelanta își va îndeplini obligațiile ce-i revin.
În ceea ce privește critica apelantei privind nepronunțarea instanței de fond referitor la solicitarea că pârâta-reclamantă să îndeplinirea obligația de înlocuire a siglei cu sigla, remedierea defecțiunilor la reclama luminoasă, folosirea șervețelelor personalizate, comercializarea produselor agreate de apelantă și oprirea comercializării altor tipuri de ceaiuri decât cele aprobate de furnizor, Curtea arată că judecătorul fondului, printr-un considerent comun a răspuns tuturor acestor capete de cerere, atunci când a arătat că încălcând grav drepturile francizatului, prin neexecutarea propriilor obligații, nu poate pretinde celeilalte părți să și le execute pe cele ale sale.
Având în vedere cele ce preced, Curtea a respins apelul reclamantei - pârâte în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, iar hotărârea apelată a fost menținută în totalitate.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - GRUP SRL, cu sediul ales în B, la Cabinet de Avocatură din-,. 104,.3,.3,.50-51,sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.7180/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în B, str. -. -, nr. 21 sector 2.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Carmen Mihaela Negulescu
