Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL T prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI T și PRIMĂRIA împotriva sentinței civile nr. 464/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMEȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul apelant consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului apelant depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii în tot a acțiunii, fără cheltuieli de judecată, apreciind că Oficiul Registrului Comerțului poate înregistra suspendarea activității dispusă de un organ constatator.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 464/21.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL T REPREZENTAT PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, și a respins și cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, obligarea pârâtului să înregistreze mențiunea suspendării activității - SRL, la punctul de lucru situat în T, Calea - nr.21,. B, până la data autorizării de către Primăria Municipiului T; cu cheltuieli de judecată "în caz de opoziție la admiterea acțiunii".
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție nr. 740/11.11.2008 s-a dispus amendarea - SRL, ca măsură complementară fiind dispusă suspendarea activității - SRL, la punctul de lucru situat în T, Calea - nr.21,. B, până la data autorizării de către Primăria Municipiului T; deși nu a contestat procesul-verbal, societatea comercială a continuat activitatea, situație în care s-a aplicat o nouă amendă contravențională, prin procesul-verbal nr.2410/26.01.2009.
A mai susținut reclamantul că pârâtul poate efectua înregistrarea mențiunii privind suspendarea activității, dacă aceasta este dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii, procesul-verbal de contravenție fiind un act administrativ jurisdicțional prin care s-au dispus sancțiuni obligatorii, consemnarea la registrul comerțului asigurând opozabilitatea față de terți.
Raportat la aceste aspecte, prima instanță de reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. -/26.01.2009 întocmit de Primăria municipiului T s-a constatat, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al - SRL din-,. B, că persoana juridică contravenientă nu respectă măsura complementară a suspendării activității, dispusă prin procesul-verbal nr. 740/11.11.2008.
S-a mai reținut că reclamantul a invocat dispozițiile art. 7, care prevăd că "(1) Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii. (2) În aceste încheieri si hotărâri instanțele judecătorești vor dispune si efectuarea înregistrărilor in registrul comerțului."
De asemenea, art. 25 prevede că "(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.
(2) Cererea se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerțului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, tribunalului din acel județ.
(3) Tribunalul se pronunță asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și a comerciantului.
(4) Hotărârea judecătorească de soluționare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru părțile prezente, și de la comunicare, pentru părțile lipsă.
(5) Oficiul registrului comerțului va efectua radierea și va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părții care a introdus cererea. În acest scop, instanța va comunica oficiului registrului comerțului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu mențiunea rămânerii irevocabile."
Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privesc mențiunile ce se impun a se înregistra din oficiu, în consecința statuării, de către o instanță, asupra unei situații litigioase dedusă judecății, iar dispozițiile art. 25 din același act normativ privesc procedura necontencioasă a radierii unei mențiuni. Prin urmare, niciunul dintre textele de lege invocate în susținerea acțiunii nu poate întemeia o soluție de admitere a cererii.
S-a mai reținut că refuzul Oficiului Registrului Comerțului de a înregistra mențiunea suspendării activității se impune a fi constatat prin încheierea pronunțată de judecătorul delegat în condițiile art. 6 din Legea nr. 26/1990, solicitantul fiind îndrituit să conteste, prin exercitarea recursului, încheierea pronunțată în procedură necontencioasă, nicidecum neputând fi obligat Oficiul Registrului Comerțului pentru a înregistra o mențiune în procedura de drept comun, astfel cum s-a solicitat prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL T prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI T și PRIMĂRIA T, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și schimbarea hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale în materie si de starea de fapt reală; că instanța de judecată a interpretat eronat prevederile art. 7 și 25 din Legea nr. 26/1990, întrucât în conformitate cu prevederile legii antemenționate, poate efectua înregistrarea suspendării activității, dacă acest aspect este dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Arătă faptul că, prin procesul-verbal de contravenție nr. 740/11.11.2008 încheiat, s-a dispus, pe lângă plata unei amenzi contravenționale în cuantum de 400 lei, măsura complementară de suspendare a activității până la data autorizării de către Primăria Municipiului T în temeiul Legii nr. 650/2002 și OG nr. 2/2001.
Se arată că deși societatea comercială nu a depus contestație la procesul-verbal, totuși activitatea comercială a continuat la punctul de lucru. Prin procesul-verbal de contravenție nr. 2410/26.01.2009, urmare controlului efectuat de către inspectorii de specialitate din cadrul Serviciului de Publicitate și Comerț din cadrul instituției apelante, societatea fost amendată din nou întrucât nu a înțeles să suspende activitatea conform măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal nr. 740/2008.
Se mai arată că în conformitate cu prevederii Legii nr. 26/1990, Oficiul Registrului Comerțului poate efectua această înregistrare dacă aceasta este dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, apelanții considerând că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii întrucât procesul-verbal de contravenție este un act administrativ jurisdicțional prin care s-au dispus sancțiuni obligatorii, iar consemnarea acestora la Registrul Comerțului asigură opozabilitatea față de terți.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art.7 și 25 și Legea nr. 26/1990.
Intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMEȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ a formulat note de ședință, prin care a arătat că - SRL nu este înregistrată în Registrul comerțului ținut de către de pe lângă Tribunalul Timiș, aceasta având doar un sediu secundar în T,-, bloc 9. 1, iar conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Legea 31/1990 republicată, sediile secundare (punctele de lucru) sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale și se înregistrează în registrul comerțului în care este înmatriculată societatea respectivă.
În consecință, - SRL având sediul social în localitatea, jud. M, sediile secundare ale societății sunt înregistrate în registrul comerțului ținut de de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Se mai arată că în considerarea dispozițiilor art. 18 din ordinul Ministrului Justiției nr. 2954/C/10.10.2008 de aprobare a Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, solicită respingerea cererii reclamantei.
Examinând apelul declarat de reclamant prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică șe legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990, invocate de reclamant în susținerea acțiunii, privesc mențiunile care se impun a se înregistra din oficiu, în consecința statuării, de către o instanță, asupra unei situații litigioase dedusă judecății, iar dispozițiile art. 25 din același act normativ privesc procedura necontencioasă a radierii unei mențiuni. Prin urmare, niciunul dintre textele de lege invocate în susținerea acțiunii nu poate întemeia o soluție de admitere a cererii.
Refuzul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș de a înregistra mențiunea suspendării activității se impune a fi constatat prin încheiere pronunțată de judecătorul delegat la această instituție, în condițiile art. 6 din Legea nr. 26/1990, solicitantul fiind îndrituit să conteste, prin exercitarea recursului, încheierea pronunțată în procedură necontencioasă, nicidecum neputându-se formula o acțiune de drept comun în acest sens.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar în apel d e către intimatul ORC de pe lângă Tribunalul Timiș, pârâta - SRL nu este înregistrată în Registrul comerțului ținut de către de pe lângă Tribunalul Timiș, aceasta având doar un sediu secundar în T,-, bloc 9. 1, pentru care s-a dispus suspendarea activității de către reclamant, iar conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Legea 31/1990 republicată, sediile secundare (punctele de lucru) sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale și se înregistrează în registrul comerțului în care este înmatriculată societatea respectivă.
În consecință, - SRL având sediul social în localitatea, jud. M, sediile secundare ale societății sunt înregistrate în registrul comerțului ținut de de pe lângă Tribunalul Mehedinți, astfel că nici sub acest aspect acțiunea reclamantului împotriva pârâtului ORC de pe lângă Tribunalul Timiș nu este întemeiată.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL T împotriva sentinței civile nr. 464/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /13.10.2009
Tehnored /2 ex./14.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș; Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
