Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - - O, societate în lichidare - lichidator judiciar - C, cu sediu procesual ales în C N,-,.8, jud. C la cabinet avocat împotriva sentinței nr. 614 din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, a permite apărătorului apelantei-reclamante - - O să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 17 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5225/01.10.2004 la Tribunalul Bihor, reclamanta - - prin lichidator - SRL Cas olicitat ca în contradictoriu cu pârâta - - B, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunța încetarea valabilității contractului de licență nr. 1920/2002; obligarea pârâtei la 1.000.000 euro cota parte din valoare contract de licență și 1.000.000 euro cu titlu de daune ca urmare a nerespectării contractului de licență și obligarea pârâtei să nu mai producă nici un fel de arzătoare de gaze tip -EE sau similar acestora.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractul de licență nr. 1920/2002 în baza căruia a acordat acesteia dreptul de fabricație a produsului arzător pentru instalațiile de gătit tip -EE conform brevetului de invenție nr. RO -/2001, în scopul valorificării pe piața română și pârâta a fabricat și vândut arzătoarele, încasând c/val. acestora fără a comunica reclamantei numărul lor, iar beneficiarii produselor au refuzat să îi achite cota parte din prețul primit, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții - art.973 și art. 998-999 Cod civil.
Pârâta - - B în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de
chemare în judecată întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă, arătând că, contratul de licență nu este valabil întrucât din partea reclamantei nu a semnat reprezentantul legal al acesteia, urmând ca reclamanta să-și precizeze primul capăt de cerere cu privire la încetarea valabilității contractului de licență, neindicând temeiul juridic al solicitării acesteia, al doilea capăt de cerere din acțiune trebuie respins ca nefondat deoarece nu s-a împlinit termenul de scadență al plății stabilită în conformitate cu prevederile art. VI din actul adițional la contractul de licență, nefiind vândute 10.000. arzătoare și nici nu s-a prevăzut un termen contractual de vânzare al acestora.
A mai arătat pârâta, prin întâmpinare că cel de-al treilea capăt de cerere trebuie respins ca lipsit de obiect pe motiv că pârâta deja nu mai produce nici un fel de arzătoare tip -EE, precum și faptul că nu se poate interzice fabricarea unor produse similare acestora.
Prin sentința nr. 68/8 februarie 2006 Tribunalul Bihora declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă în valoarea Tribunalului Buzău, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, ori pârâta are sediul în B, pendinte de Tribunalul Buzău și totodată potrivit prevederilor art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, dacă cererea se referă la obligații comerciale, instanța competentă este cea a locului societății pârâte care este în municipiul B, considerente în raport de care instanța a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău.
La Tribunalul Buzău cauza a fost înregistrată sub nr. 726/22.06.2005.
La termenul din 11.07.2006, reclamanta a depus note de ședință, precizându-și acțiunea și anume solicitând: 1) încetarea contractului de licență în temeiul art. 32 din contract; 2) rezilierea contractului de licență și încetarea acestuia cu obligarea pârâtei la predarea întregii documentații aferente obiectului licențiat; 3) obligarea pârâtei să nu mai producă nici un fel arzătoare de tip -EE sau similare acestora ce folosesc ceramica în componență și 4) obligarea pârâtei să achite suma de 1.000.000 euro, reprezentând cota parte din valoarea contractului de licență nr. 1920/2002 și suma de 1.000.000 euro cu titlu de daune ca urmare a nerespectării contractului de licență.
Soluționând cauza, Tribunalul Buzău prin sentința nr. 1188/12 iulie 2006, a respins ca nefondate capetele de cerere 1, 2 și 3 ale acțiunii și a anulat capătul 4 de cerere din acțiune, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - - B și a dispus anularea contractului nr. 1920/2002 și a actului adițional la acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - O prin lichidator judiciar, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate invocând neîncuviințarea de probatorii de judecătorul fondului și greșita anulare ca netimbrat a capătului patru din cerere, în raport de art. 5 lit. a din Hotărârea 1218/2002 privind taxa judiciară de timbru încălcându-i-se astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil în acord cu normele CEDO.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială prin decizia nr. 251 din 29 noiembrie 2006 admis apelul declarat de reclamanta - - Oad esființat sentința și a trimis cauze spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizia sus-menționată a fost atacată cu recurs de pârâta - - B pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă solicitând modificarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond.
Prin decizia nr. 1813 din 15.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul, reținându-se că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru constatând că taxa fixă datorată de reclamantă a fost achitată și că în mod greșit prima instanță a anulat cererea reclamantei ca netimbrată.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică de specialitate în domeniul gaze naturale de către expert și contabilitate de expert.
Prin sentința nr. 614 din data de 19 mai 2009 Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de părțile din litigiu, a respins acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă - - O, reprezentată de lichidator judiciar - SRL C, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă - -, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - -, dispunând anularea contractului de licență nr. 1290/2002 și a actului adițional, obligând reclamanta la 8015 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sancțiunea rezilierii nu poate opera atât timp cât nu a intervenit o neexecutare culpabilă din partea pârâtei a obligațiilor izvorâte din contractul încheiat.
Pe de altă parte, potrivit clauzelor de la art. 51, părțile au convenit numai asupra asigurării dreptului de acces al reclamantei, în orice moment, la toate documentele financiar contabile ale pârâtei, nominalizând și persoanele în acest sens.
Prin urmare, nu a fost prevăzută obligația predării întregii documentații aferentă obiectului licențiat.
În ceea ce privește capătul 3 al cererii, instanța constată că acesta este neîntemeiat, întrucât din adresa nr. 734/10.02.2003 rezultă că pârâta a sistat fabricarea produselor ce fac obiectul contractului nr. 1920/2002, începând cu data de 1.02.2003.
De altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză de expert, a concluzionat din documentele puse la dispoziție și discuțiile purtate la sediul pârâtei, că nu s-a găsit documentația tehnică pentru arzătoare de gaze utilizate la instalațiile de gătit (aragazuri) care reprezintă obiectul contractului de licență nr. 1920/2002, din acest motiv respectivele arzătoare de gaze, nefiind fabricate la - - Având în vedere documentele analizate și concluziile expertului tehnic potrivit cărora nu s-a găsit documentația tehnică pentru arzătoare de gaze utilizate la instalațiile de gătit, motiv din care respectivele arzătoare nu au fost fabricate de pârâtă, expertul contabil a concluzionat că nu se poate calcula valoarea produselor livrate, că nu se poate stabili dacă s-a obținut profitul minim de 70 % prevăzut de art. VI lit. d din actul adițional nr. 1 la contractul de licență nr. 1920/2002 și nici dacă s-au vândut minim 10.000. arzătoare conform art. VI lit. a din același act adițional.
Instanța a mai reținut ca fiind neîntemeiat și cel de-al 4-lea capăt de cerere referitor la obligarea de plată a pârâtei către reclamantă a sumei de 1.000.000 euro reprezentând cota parte din contractul de licență nr. 1920/2002 și suma de 1.000.000 euro cu titlu de daune ca urmare a nerespectării acestui contract.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - - instanța a admis-o și a reținut nulitatea absolută a contractului de licență nr. 1920/2002 și actului adițional, încheiate constatând că nu există brevet de invenție cu denumirea "arzătoare de gaze naturale pentru instalațiile de gătit, tip sistem Gaze - Economizor -EE".
Prin brevetul de invenție nr. -, a fost brevetat un "Procedeu de obținere a unor produse ceramice și material ceramic pentru realizarea acestui procedeu", prin urmare nu un produs. Prin urmare s-a reținut că nu a fost îndeplinită una din condițiile de valabilitate a contractului încheiat, respectiv lipsește obiectul actului juridic, situație în care cele două acte juridice sunt afectate de nulitate absolută.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta - - O, societate în lichidare - lichidator judiciar - C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond ș-a referit la alt mod de formulare a capetelor de cerere și nu a avut în vedere faptul că produsele s-au fabricat și vândut într-o anumită cantitate, ce nu poate fi precizată exact, fapt ce rezultă dintr-un centralizator depus la dosar de către pârâta-reclamantă reconvențional. Singurul aspect ce trebuia stabilit era acela al numărului de produse fabricate de către pârâta-reclamantă reconvențional, iar acest fapt se putea determina doar prin expertizele dispuse în cauză.
Deși pentru expertize s-au stabilit niște obiective clare, atât pentru cea tehnică cât și pentru cea contabilă, aceste expertize nu și-au îndeplinit obiectivul stabilit de lege. Chiar și așa, la dosar erau suficiente probe din care rezultă că pârâta-reclamantă reconvențional a fabricat produsele care făceau obiectul contractului de licență, dar nu a achitat apelantei nici un preț în acest sens.
În atare situație, este foarte clar că apelanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar pârâta-reclamantă reconvențional nu și le-a îndeplinit, ori în atare situație, sancțiunea este rezilierea contractului. Este foarte clar că instanța de fond a procedat greșit respingând primul petit al acțiunii.
În ceea ce privește obligarea pârâtei-reclamante reconvențional la plata prețului contractului și a daunelor pentru încălcarea prevederilor contractului, instanța a respins această cerere pe motiv că pârâta a sistat fabricația produselor care fac obiectul contractului la data de 1.02.2003, conform adresei nr. 734/10.02.2003, fapt care este total nelegal.
Chiar dacă s-ar presupune că adresa invocată există și a fost comunicată apelantei, aceasta își producea efecte de la data comunicării și nu de la data la care instanța a constatat că fabricația a fost sistată. Sistarea fabricației nu s-a produs, iar acest fapt rezultă din actele de la dosar. Chiar și dacă s-ar fi sistat fabricația la data de 1.02.2003, până la această dată produsele s-au fabricat și s-au vândut, contractul de licență s-a încheiat la data de 30.04.2002. într-o perioadă de 8 luni de zile se puteau produce peste 200.000 de bucăți de produse, iar faptul că asemenea produse s-au fabricat și s-au vândut rezultă chiar din actele depuse la dosar de către pârâtă.
Deși prin expertizele dispuse în cauză nu s-a soluționat problema solicitată de apelantă, din lipsa de profesionalism a experților, instanța putea să constate din actele emise de pârâta-reclamantă reconvențional câte produse au fost fabricate și vândute și să o oblige pe aceasta proporțional cu numărul acestora la plata sumelor solicitate de apelantă, adică, dacă contractul a fost realizat în proporție de 10% să o oblige pe pârâta-reclamantă reconvențional la plata a 10% din valoarea pretențiilor apelantei, dar nu să respingă în totalitate pretențiile. Mai arată apelanta că instanța de fond era obligată să admită cererea de obligare a pârâtei-reclamante reconvențional să nu producă asemenea produse, mai ales că a admis cererea reconvențională, prin care a dispus anularea contractului.
În ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, instanța de fond a greșit și a pronunțat o hotărâre nelegală, dispunând anularea contractului fără a administra vreo probă în acest sens și fără a arăta care este motivul anulării contractului. Mai mult decât atât, instanța de fond a făcut o interpretare proprie a nulității, fără să verifice solicitarea pârâtei-reclamante reconvențional. Deși în motivarea hotărârii se arată că nu sunt întrunite condițiile de valabilitate a contractului, iar actele sunt lovite de nulitate, în dispozitivul hotărârii se dispune anularea contractului de licență, adică stabilește o nulitate relativă și nu absolută, așa cum s-a amintit în considerentele hotărârii. În atare situație rezultă că nu există niciun temei de anulare a contractului sau de nulitate a acestuia, iar cererea reconvențională a fost nelegal admisă.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea cererii de chemare în judecată formulată apelantă și respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâta-reclamantă reconvențional.
Intimata - - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, susținând, în esență, că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, precizată, apelanta-reclamantă a solicitat: în principal, încetarea (prin reziliere) a contractului de licență nr. 1920/2002, prin aplicarea pactului comisoriu conținut de dispozițiile art. 32 din contract; în subsidiar, rezilierea contractului de licență și încetarea acestuia, potrivit articolelor 1020-1021 Cod civil, cu obligarea pârâtei la predarea întregii documentații aferente obiectului licențiat; obligarea pârâtei, în baza art. 32 alin.2 lit. b din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, să nu mai producă niciun fel de arzătoare de gaze tip -EE sau similare acestora; obligarea pârâtei să achite către - - O suma de 1.000.000 Euro, reprezentând cota parte din valoarea contractului de licență nr. 1920/2002 și suma de 1.000.000 Euro cu titlu de daune ca urmare a nerespectării contractului de licență iar instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate chiar dacă apelanta susține că instanța de fond s-a referit la alt mod de formulare a capetelor de cerere.
Judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt și a soluționat cu aplicarea și interpretarea corectă a legii toate cererile părților.
Astfel, din probele administrate în cauză, acte și expertize rezultă că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract de licență nr. 1920/2002, pentru arzătoare de gaze utilizate la instalațiile de gătit, realizate conform revendicării nr. 4 a brevetului RO -/2001 și actul adițional nr. 1 la contractul de licență.
Potrivit contractului de licență, licențiatorul acordă licențiatului drept de fabricație a produsului "arzător pentru instalațiile de gătit de tip -EE", conform RO -/2001. transferă licențiatului și cunoștințe tehnice, date tehnice, rezultate experimentale și orice alte informații, care permit realizarea produsului în condițiile cerute de standardele impuse de contractul de valorificare.
Intimata - -, cu adresa nr. 1158/21.05.2002 a solicitat numitului, inventator a RO -/01, să predea documentația prevăzută în art. 3 din contractul de licență nr. 1920/2002, necesară realizării produsului arzător -1EE (pentru aragazuri). Întrucât licențiatul - - nu a primit documentația prevăzută în art. 3 din contractul de licență nr. 1920/2002, pregătește fabricarea "arzătoarelor de gaze tip -1EE" realizate pe bază de placă ceramică, conform brevet -/RO, asociată cu o cameră amestec aer/gaz, ansamblul putând fi utilizat pentru înlocuirea arzătoarelor standard existente.
- - a executat fără contract arzătoare de gaze tip -1EE pentru încălzire (sobe) și le-a vândut la beneficiari. Din aceste arzătoare circa 2/3 nu au dat rezultatele scontate și s-au înregistrat reclamații scrise și telefonice de la cumpărătorii acestui tip de arzătoare. - -, conform adresei nr. 734/10.02.2003, a comunicat - - O sistarea fabricației produsului, potrivit contractului de licență nr. 1920/2002, din motivul principal că produsul nu a funcționat conform parametrilor declarați în documentația tehnică prezentată de împuternicitul licențiatorului și l-a denunțat unilateral. Contractul de licență nr. 1920/2002 se referă la arzătoare de gaze pentru instalații de gătit, iar acestea nu au fost executate din cauza lipsei documentației tehnice.
Ulterior s-a descoperit că autorul nu este și titularul brevetului, că de fapt, în calitate de salariat a cesionat acest brevet, iar dreptul la eliberarea acestuia l-a dobândit unitatea angajatoare, în speță - - La data de 15.11.2002 (după 7 luni și J de la semnarea contractului), ca urmare a acestui fapt, între - - și pârâtă s-a semnat o modificare a contractului, pe o copie a contractului, fiind trecut ca licențiator și titularul brevetului - -
Prin BI nr.- a fost brevetat un procedeu - "procedeu de obținere a unor produse ceramice și material ceramic pentru realizarea acestui procedeu", nicidecum un produs.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică și răspunsul la obiecțiuni a rezultat că nu s-a găsit documentația tehnică pentru arzătoare de gaze utilizate la instalațiile de gătit, care reprezintă obiectul contractului de licență nr. 1920/2002, din care motiv respectivele arzătoare de gaze nu s-au fabricat la - -
Contractul de licență nr. 1920/2002 nu s-a finalizat deoarece reclamanta - - O nu a transmis documentația tehnică pentru executarea arzătoarelor de gaze naturale pentru instalații de gătit, care a fost solicitată de pârâta - -, reprezentantului reclamantei.
documentația tehnică pentru arzătoare gaze naturale pentru aragazuri, pârâta a trecut la executarea arzătoarelor gaze naturale pentru încălzire (sobe) primind concursul reprezentantului reclamantei -, care a susținut pârâta pentru întocmirea documentației tehnice iar la aceste arzătoare pentru sobe s-au folosit și plăci ceramice, conform inovației. La executarea acestor tipuri de arzătoare nu s-au efectuat experimentări de funcționare, motiv pentru care nu toate au dat rezultatele scontate și, din această cauză, o mare parte dintre beneficiarii acestor arzătoare le-au înapoiat pârâtei și aceasta a dispus oprirea execuției respectivelor arzătoare.
Prin urmare, neexistând un brevet de invenție cu denumirea "arzătoare de gaze naturale pentru instalațiile de gătit, tip sistem ardere gaze - economizor ecologizant -EE", realizat pe bată de material ceramic, nu se putea încheia un contract de licență, având în vedere că printr-un asemenea contract se transmite dreptul de folosință asupra unei invenții.
De altfel, transmiterea drepturilor prin contractul de licență nu a fost înregistrat la OSIM, nu a fost publicată în, astfel cum prevede legislația în vigoare (art. 47 din Legea nr. 64/1991 și Regula 74 din nr.HG 499/2003) și conform căreia apelanta-reclamantă avea această obligație.
Prin urmare, susținerile apelantei cu privire la incheierea și derularea contractului sunt nefondate iar pretențiile nejustificate, din probatoriile administrate in cauză reieșind o altă situație de fapt decât cea invocată de aceasta.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de licență iar instanța a admis cererea reconvențională și a aplicat contractului sancțiunea ce intervine în cazul în care la încheierea unui act juridic nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate, respectiv nulitatea absolută.
Nulitatea absolută are ca efect desființarea retroactivă a contractului încheiat între părți, spre deosebire de reziliere, care constă în încetarea efectelor contractului pentru viitor. Pentru aplicarea sancțiunii nulității instanța a reținut nevalabilitatea obiectului contractului, care rezultă din cele reținute de instanța de fond, precum și din cele menționate anterior.
Prin contractul de licență s-a acordat dreptul de fabricare a produselor "arzător pentru instalațiilor de gătit -EE", însă cel care s-a obligat să transmită dreptul respectiv nu deținea un asemenea brevet. Brevetul se referă la un procedeu de obținere a unor produse ceramice, nu la produsul ce urma a fi executat în baza contractului. Nu există un brevet de invenție cu denumirea "arzătoare de gaze naturale pentru instalațiile de gătit, tip sistem de ardere gaze - economizor ecologizant -EE" realizat pe bază de material ceramic și, deci, nu se putea încheia un contract de licență, având în vedere că printr-un asemenea contract se transmite dreptul de folosință asupra unei invenții.
Părțile ajungând, ca efect al nulității, în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat contractul, toate celelalte pretenții derivând din contract nu mai au suport legal.
Criticile apelantei nu au corespondent în probele administrate, iar refacerea expertizelor nu se justifică, având în vedere nulitatea contractului. De altfel, se poate constata, examinând aceste probe, că experții au analizat toate actele invocate de părți, au răspuns obiectivelor stabilite și obiecțiunilor formulate de apelantă, concluziile experților fiind în concordanță cu situația de fapt reținută de instanță și actele examinate.
Reținând că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - - O, societate în lichidare - lichidator judiciar - C, cu sediu procesual ales în C N,-,.8, jud. C la cabinet avocat împotriva sentinței nr. 614 din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în B,-, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4 ex. /30.11.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana
