Desființarea, mutarea stâlpului de înaltă tensiune care ocupă o suprafață din terenul proprietatea reclamanților, precum și a firelor electrice de înaltă tensiune care trec peste teren
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIIVLĂ Nr. 156
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții apelanți și împotriva sentinței comerciale nr.530/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Distribuție SA T și Distribuție SA - Unitatea Teritorială A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții apelanți, avocat, iar pentru pârâții intimați, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul reclamanților este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamanților apelanți depune la dosar copia chitanțelor nr.228/15.05.2009 și nr.95/14.03.2008, reprezentând onorariu de avocat și arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar concluzii scrise și copia deciziei civile nr.3586/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- și arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 530/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de și reclamant în contradictoriu cu Distribuție SA Unitatea Teritorială A și pârâtul Distribuție SA T și acțiunea reconvențională formulată de Distribuție SA, a fost obligat pârâtul Distribuție SA să mute stâlpul de înaltă tensiune și firele electrice de pe terenul reclamantului situat în extravilanul localități Aradul în tarlaua 392 parcela 2978/1, învecinată de N-De 2999, E-A 2987/2, S-Cu 2998, V-Cu 29987, pe cheltuiala reclamanților și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 05.03.2008 reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Distribuție SA T și Distribuție SA Unitatea Teritorială Comercială A au solicitat obligarea pârâților la:
- desființarea, mutarea stâlpului de înaltă tensiune care ocupă o suprafață din terenul proprietatea reclamanților estimată la 200 mp, precum și a firelor electrice de înaltă tensiune care trec peste ternul reclamanților pe o distanță estimată la 120-150 metrii lungime și care ocupă o suprafață estimată la 3000-3200 mp.
- dacă pârâții refuză să fie obligați lunar la plata contravalorii folosinței terenului ocupat și afectat de stâlpul și firele electrice pe toată perioada pe care acestea se află pe terenul proprietatea reclamanților, iar hotărârea să țină loc de contract.
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că reclamanții sunt proprietari ai terenului de 43.000 mp extra funciar situat în extravilanul localității Aradul în tarlaua 392 parcela 2978/1, învecinată la N-De 2999, E-A 2987/2, S-Cu 2998, V-Cu 29987, cumpărat prin contract de vânzare cumpărare autentificat la prin încheierea nr. 2696/ 27.05.2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 481, 483, 485, 1073-1077 Cod civil, art.44, art.136 din Constituția României, art.16 alin 9 din Legea nr.13/2007 și Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificat de România.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv adresele emise, răspunsurile primite, procesul verbal de punere în posesie, promisiunea de vânzare-cumpărare și contractul de vânzare cumpărare autentificat; practică judiciară, s-a efectuat o expertiză tehnică.
Pârâții SC Distribuție SA și SC Distribuție SA - Unitatea Teritorială A au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând în principal respingerea acțiunii reclamanților ca nelegală, iar în subsidiar, pe cale reconvențională, obligarea acestora la suportarea cheltuielilor cu mutarea stâlpului pe un alt amplasament.
În motivare pârâții arată că, în urma verificărilor întreprinse de societate la fața locului s-a constatat că stâlpul ce face obiectul dosarului face parte din linia electrică aeriană - 110 KV A - și 110 KV -. Terenul necesar construirii 110 KV A - ( comună cu - ) a fost expropriat prin Decretul Prezidențial nr. 61/24.03.1980, la acea dată fiind proprietatea IAS A, CAP A și A.
Suprafața de teren ocupată de fundația stâlpului este de aproximativ 24 mp, iar cea afectată de existența stâlpului, cea utilă, care nu poate fi lucrată mecanic, este de aproximativ 65 mp, în nici un caz 200 mp cum susțin reclamanții.
Pârâta arată faptul că, terenul ocupat de stâlp era și este afectat de o sarcină stabilită de lege pentru înființarea de utilități publice, sarcină pe care reclamanții au preluat-o odată cu dobândirea proprietății prin cumpărare.
Reclamanții devenind proprietari prin cumpărare asupra terenului pe care este amplasat stâlpul, în anul 2003, aveau cunoștință despre existența acestuia și au acceptat cumpărarea ca atare, așadar sunt obligați să respecte sarcina existentă pe acel teren, atâta timp cât capacitățile energetice sunt de interes general, ele deservind utilitate publică.
În susținerea celor arătate pârâta invocă Deciziile Curții Constituționale nr.163/2007 prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate invocate în legătură cu textul art. 16 și 41 din Legea nr. 13/ 2007.
În speță este vorba de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din 110 KV A-, mutare cu care pârâta a fost și este de acord, însă cheltuielile necesare acestei mutări cad potrivit legii în sarcina reclamanților, așadar nu este vorba despre un refuz al societății pârâte, ci de lipsa fondurilor bănești legale pentru asemenea lucrări, ele nefiind prevăzute de lege în sarcina operatorului de rețea, ci a celui ce solicită modificare.
Referitor la suprafața ocupată de firele electrice care ar trece peste terenul reclamanților, societatea pârâtă arată că este vorba despre conductorii aerieni ai, care nu ocupă terenul proprietatea reclamanților, așa cum greșit se reține în petitul acțiunii, ci spațiul aerian de deasupra terenului proprietatea acestora.
Spațiul aerian face parte din proprietatea publică a statului, potrivit punctului 2 din Anexa la Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, actualizată, deci reclamanții nu au calitatea procesuală activă cu privire la suprafața ocupată în aer de conductorii.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea societății pârâte, în calitate de operator de distribuție, la plata de despăgubiri lunare, cu titlul de contravaloarea folosinței terenului, solicită respingerea ca nelegală.
Potrivit alin. 8 al art. 16 din Legea nr. 13/2007, proprietarii de terenuri afectați de intervenția operatorului de distribuție cu ocazia lucrărilor executate la rețea, au dreptul la despăgubiri ce se stabilesc după criteriile prevăzute în alin. 9 al aceluiași articol, prin acordul părților sau prin instanță.
Astfel, pârâta arată că singurele pretenții pecuniare ce le-ar putea formula reclamanții constau în sume cu titlu de despăgubiri, nu chirie și nu lipsa de folosință, iar despăgubirile pot fi acordate doar în situația în care este dovedită existența prejudiciului cu toate elementele sale și numai în condițiile stabilite de Legea nr. 13/2007.
Societatea pârâtă a mai solicitat, pe cale reconvențională, în temeiul art. 119 și următoarele Cod procedură civilă ca, în ipoteza în care instanța va reține întemeiată cererea reclamanților de schimbarea amplasamentului stâlpului din 20 KV A -, în temeiul art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007 să dispună obligarea reclamanților la plata lucrărilor ocazionate de mutarea stâlpului ce face obiectul cauzei.
În baza acestor motive învederate, pârâta solicită în principal respingerea acțiunii ca nelegală, iar în subsidiar, în ipoteza obligării societății la mutarea stâlpului, să se dispună admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamanților la suportarea cheltuielilor cu schimbarea acestui amplasament.
În susținerea celor arătate s-a depus la dosar Decretul Prezidențial nr. 61/1980 și fișa mijlocului fix din care face parte stâlpul în cauză.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare si întâmpinare la cererea reconvențională, prin care solicită respingerea argumentelor invocate, ca nefiind întemeiate și legale și admiterea acțiunii introductive.
Referitor la cererea reconvențională, reclamanții consideră că cererea nu este întemeiată.
Reclamanții, prin reprezentant, în ședința publică din 23. 06.2008, au depus la dosar răspuns, prin care solicită admiterea cererii astfel cum a fost ea formulată, iar cererea reconvențională consideră că nu este întemeiată, întrucât învederează că nu au posibilitatea materială de a fi obligați la suportarea cheltuielilor cu mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe un alt amplasament.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topografică având ca obiective identificarea terenului proprietatea reclamanților, identificarea terenului pe care este amplasat stâlpul de înaltă tensiune, ocuparea suprafeței care sete ocupată de acesta, stabilirea suprafeței de tern care este afectată de firele de înaltă tensiune și stabilirea contravalorii folosirii terenului afectat de stâlpul și firele electrice pentru perioada cuprinsă între data introducerii acțiunii și până la momentul efectuării expertizei.
Față de excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță, pârâta SC Distribuție SA la termenul din 10.11 2008 depune la dosar precizări și note de ședințe prin care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Arad și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Reclamanții, față de această excepției au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Arad.
Analizând excepția de necompetență materială a Judecătoriei Arad, instanța a admis-o și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad.
În fața Tribunalului Arad au fost depuse la dosar atât de către reclamanți cât și de către pârâtul Distribuție SA concluzii scrise.
Având în vedere lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au dobândit prin cumpărare, de la moștenitorul unei persoane al cărui autor a dobândit la rândul său terenul în temeiul Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, pe care se găsește, din anul 1980, un stâlp de înaltă tensiune cu liniile aeriene aferente, bunuri ce fac parte din rețelele electrice de distribuție.
Terenul în cauză a fost scos din producția agricolă în anul 1980.
Punerea în posesie a autorului reclamanților a avut loc în anul 2000, dată la care terenul era scos din producția agricolă și pe el era amplasat stâlpul cu liniile aeriene, situație de care beneficiarul dreptului de reconstituire a luat cunoștință și a acceptat-o la acel moment. Deci reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren agricol la care a fost îndreptățit autorul reclamanților s-a făcut cu includerea în această suprafață și a suprafeței aferente stâlpului și liniilor aeriene, suprafață care era scoasă din circuitul agricol. Acest fapt nu poate fi imputat pârâtului și totodată a fost acceptat de către titularul dreptului de reconstituire, care avea opțiunea de a refuza amplasamentul propus dar nu a făcut-Ca succesori cu titlu particular, reclamanții nu pot pretinde schimbarea situației pe care autorul lor a acceptat-
Mai mult, art. 480 Cod civil, invocat de reclamanți, în partea finală permite legiuitorului să aducă anumite restrângeri ale dreptului de proprietate, ceea ce acesta a și făcut prin atât prin acte normative anterioare prezentei puneri în posesie (Decretul 76/1940 și OUG nr. 63/1998) cât și prin acte normative ulterioare (Legea nr. 318/2003, Legea nr. 13/2007), iar Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unor aspecte privind limitările aduse dreptului de proprietate, găsindu-le constituționale.
Totodată art. 37, aliniatul 7 din Legea nr. 318/2003, prevede posibilitatea modificării instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, însă pe cheltuiala celui ce a generat modificarea, deci potrivit acestui text reclamanții trebuie să suporte aceste cheltuieli.
Față de cele reținute instanța a admis în parte acțiunea principală și acțiunea reconvențională, obligând pârâta să mute stâlpul și liniile aeriene însă pe cheltuiala reclamanților.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata contravalorii folosinței terenului instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 37 al. 7 din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, deci și operațiunile de eliberare a terenurilor reclamanților sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Mai mult, așa cum s-a arătat, la data punerii în posesie terenul era scos din producția agricolă și prin urmare nu se poate vorbi de lipsa de folosință în acest scop. De asemenea pârâtul nu a refuzat să mute stâlpul și liniile electrice doar că a condiționat acest fapt de suportarea cheltuielilor aferente potrivit legii.
În baza art. 276 Cod procedură civilă instanța a apreciat că nu se impune obligarea nici uneia din părți la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâții la mutarea stâlpului de înaltă tensiune pe cheltuiala lor, iar dacă aceștia nu doresc să facă acest lucru să fie obligați să achite pârâților lunar o despăgubire, chirie pentru nefolosința terenului ocupat, afectat, conform expertizei efectuate în dosar.
În motivare se arată că sentința atacată este parțial neîntemeiată în ce privește suportarea cheltuielilor pentru mutarea stâlpului și a firelor electrice de către reclamanți având în vedere că aceștia sunt persoane fizice cu venituri limitate iar pârâtele sunt persoane juridice cu capital românesc și italian iar dacă prin absurd pârâtele consideră oportun mutarea stâlpului și a firelor electrice din alte motive, de pe terenul reclamanților în altă zonă, în baza sentinței comerciale atacate cu apel, aceștia sunt obligați a suporta cheltuiala respectivă ceea ce este nu numai absurd dar și aberant.
Reclamanții consideră că dispozițiile art. 37 alin.7 din Legea nr. 318/2003 sunt nu numai neconstituționale, dar sunt și abrogate prin Legea nr. 13/2007 publicată în Of. nr. 51/23.01.2007.
Instanța de judecată a ignorat în totalitate nu numai situația reclamanților de fapt și de drept, dar și dispozițiile art. 16 alin. (6), (7), (9), (10) din Legea nr. 13/2007.
Pârâta SC Distribuție SA Tad epus întâmpinare prin care solicită admiterea apelului ca netemeinic și nelegal.
În motivare se arată că, în ceea ce privește cererea reconvențională, sunt reale susținerile apelanților referitoare la faptul că sentința atacată motivează admiterea ei, deci suportarea cheltuielilor cu mutarea stâlpului de către reclamanții apelanți, pe temeiul art. 37 alin.7 din Legea nr. 318/2003 și nu pe cele ale art. 41 alin.7 din Legea 13/2007 care este în prezent în vigoare, însă aceste dispoziții nu au fost abrogate cum greșit susțin apelanții, ci preluate de noua lege a energiei în totalitate.
Se arată că art. 41 alin.7 din Legea nr. 13/2007 se referă la modalitatea în care se poate face modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, existente la data apariției legii, indiferent de tipul proprietății pe care acestea sunt amplasate.
În speță este vorba de eliberarea unui amplasament ocupat de stâlpul ce face parte din 110 KV A -, în funcțiune din anul 1980, după scoaterea din producție agricolă a terenului prin Decretul Prezidențial existent la dosar, mutare cu care societatea pârâtă văzând cererea reclamanților apelanți, a fost de acord, însă cheltuielile necesare acestei mutări cad potrivit legii în sarcina reclamanților apelanți, așadar nu este vorba despre un refuz a societății pârâte, ci de lipsa fondurilor bănești legale pentru asemenea lucrări, ele nefiind prevăzută de lege în sarcina operatorului de rețea, ci a celui care solicită modificarea. Motivul pentru care legiuitorul a stabilit astfel, este acela de a nu împovăra consumatorii cu creșteri repetate ale tarifului la energia electrică, știut fiind că orice cheltuială în legătură cu capacitățile energetice se reflectă în prețul acesteia, preț care are repercusiuni asupra întregii economii.
Pârâta intimată solicită a se constata că cel în sarcina cui revine suportarea cheltuielilor cu mutarea unei capacități energetice nu a stabilit-o societatea intimată și nici sentința atacată, ci legea, deci admiterea cererii reconvenționale a fost legal și temeinic făcută de instanța de fond.
În ce privește al doilea motiv de apel, respectiv obligarea societății pârâte să achite lunar o despăgubire, chirie pentru nefolosința terenului ocupat, afectat, conform expertizei efectuate în dosar, solicită a fi respins ca nelegal.
Se arată că acordarea de despăgubiri este nelegală deoarece, este de notorietate faptul că deși terenul ocupat de capacitățile energetice este și rămâne proprietatea publică a statului (art.5 din Legea nr. 18/1991, art.2 pct.25 din OUG 63/1998, art. 37 alin.4 din Legea 318/2003 și în prezent art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007) pârâtei intimate fiindu-i concesionat terenul pe care se găsesc capacitățile energetice de către stat prin contractul de concesiune nr. 3/2005 existent la dosar, terenurile au fost retrocedate fără a se ține seama de această prevedere legală, cu toate că pe foarte multe terenuri asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor proprietății (Legea 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea 10/2001), cum este și cel în speță, sunt amplasate capacități energetice. În această situație, pârâta intimată va fi obligată să plătească despăgubiri pentru lipsirea de folosință a terenurilor în favoarea actualilor proprietari. Deci aceștia, deși le-a fost restituită proprietatea în natură de către stat, vor beneficia și de despăgubiri prin echivalent de la deținătorii de licență pentru serviciile de utilitate publică, cum este cazul în speță. Ori, pentru suportarea unor asemenea despăgubiri este necesară crearea sursei de plată prin includerea lor în tariful energiei electrice, deci practic s-ar ajunge la suportarea lor indirect de către agenții economici și întreaga populație. Și aceasta este una din rațiunile pentru care legiuitorul a înțeles să acorde despăgubiri doar pentru pagubele produse cu ocazia intervenției la capacitățile energetice, iar nu despăgubiri sub formă de prestații periodice.
Pârâta intimată solicită a se constata faptul că apelanții au dreptul la despăgubiri doar dacă cu ocazia intervențiilor la rețeaua electrică în speță, operatorul de distribuție le-ar produce pagube și nicidecum la plata unei sume periodice, lunare. Singurele pretenții pecuniare ce le-ar putea formula reclamanții apelanți constau în sume cu titlu de despăgubire, nu chirie și nu lipsa de folosință, iar despăgubirile pot fi acordare doar în situația în care este dovedită existența prejudiciului cu toate elementele sale și numai în condițiile stabilite de Legea nr. 13/2007: când se intervine pe proprietatea privată cu ocazia avariilor, retehnologizării, modernizării sau eventualelor reparații, ocazie cu care, se aduc stricăciuni fructelor naturale sau civile.
Cu alte cuvinte, se arată că simpla exercitare a dreptului de uz de către societatea pârâtă nu poate produce prin ea însăși pagube reclamanților apelanți, deoarece exercitarea unui drept în limitele legii nu poate vătăma pe nimeni (qui suo iure utitur neminem laedit).
Textul art.16 alin.5 din Legea nr. 13/2007, invocat de reclamanții apelanți în petitul apelului, nu este aplicabil în speță, el referindu-se la capacitățile energetice edificate după apariția legii, așa cum rezultă nu doar din textul în sine ci și din art.2 a Hotărârii de Guvern ce va aproba modelul de convenție, potrivit căruia "Clauzele cuprinse în Convenția-Cadru privesc capacitățile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007 și pentru realizarea cărora sunt afectate terenuri aflate în proprietatea privată a terților, precum și exercitarea efectivă a drepturilor de uz și servitute în vederea executării lucrărilor de retehnologizare, întreținere, reparații, revizii, intervenții în caz de avarii și alte intervenții necesare pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice amplasate pe terenuri aflate în proprietatea privată a terților", ori în speță a fost construită în anul 1980, conform dovezilor existente la dosar.
Reclamanții apelanți au depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea argumentelor invocate de pârâta intimată ca fiind netemeinice și admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Se arată că pârâta nu a adus vreo dovadă în sprijinul afirmațiilor potrivit cărora nu există fonduri bănești pentru astfel de lucrări, așa încât operează prezumția in dubio pro reo.
Întrucât intimata nu a prezentat nici date financiare din care să reiese cele afirmate, instanța nu poate reține ca fiind conforme cu realitatea, aceste simple susțineri care nici până în prezent nu au fost dovedite.
Cât privește solicitarea intimatei de se respinge al doilea motiv de apel, respectiv obligarea intimatei la plata unei despăgubiri, chirii pentru nefolosința terenului afectat de poziția stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din 110 KV A-, reclamanții apelanți solicită respingerea acestei solicitări, arătând că deși intimata prin Contractul de concesiune nr. 3/2005 i-au fost concesionate terenurile pe care se găsesc capacitățile energetice de către stat, fără a se ține seama de faptul că pe mai multe terenuri asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate (în baza Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii nr. 10/2001) se află amplasate capacități energetice, acest fapt nu duce la concluzia potrivit căreia acordarea unor despăgubiri actualilor proprietari de terenuri afectate de capacitățile energetice ar fi nelegală.
Argumentul adus de intimată potrivit căruia deși reclamanților le-a fost restituită proprietatea în natură de către stat ar putea beneficia și de despăgubiri prin echivalent de la deținătorii de licență pentru servicii de utilitate publică cum sunt cele prestate de intimată ar fi nelegal, sunt afirmații nesusținute și nelegale. Nici argumentul potrivit căruia prin admiterea apelului și acordarea de despăgubiri intimata ar fi obligată la crearea unei surse suplimentare de venit prin includerea acestor costuri în tariful energiei electrice, reclamanții apelanți nu consideră că este un argument legal câtă vreme în Constituția României este prevăzut principiul potrivit căruia statul apără proprietatea la art.44 (2): Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Mai mult, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 13/2007 respectiv se stipulează că Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții conform prevederilor alin.5 iar la art.16 alin.7 se prevede că Titularii de licențe și autorizații sunt obligați la încheierea convențiilor cadru prevăzute la alin.5 în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectați.
Apelanții solicită a se avea în vedere faptul că în prezentul dosar s-a efectuat la judecarea în fond a cauzei o expertiză de specialitate în care un expert tehnic, în urma măsurătorilor efectuate în teren, a indicat valoarea terenului afectată de existența stâlpului de înaltă tensiune ce face parte din 110 KV A-.
Analizând apelul declarat, în limita investirii, raportat la dispozițiile art.295, Curtea constată că aceste este nefondat.
Așa cum a reținut corect și prima instanță conform dispozițiilor art.37 alin.7 din Legea nr.318/2003 orice modificare a instalațiilor de distribuție a energiei electrice inclusiv pentru eliberarea unor amplasament se suportă integral de către cel care a generat această cheltuială, respectiv de către reclamanții din cauza de față.
În ceea ce privește criticile apelanților privind netemeinicia în parte a hotărârii de fond față de suportarea cheltuielilor de către reclamanți, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. În plus, dispozițiile pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată și apelul nu sunt incidente în cauză, astfel: Legea nr.13/2007 stabilește într-adevăr în art.16 obligația titularului de licență să încheie convenții cu proprietarii terenurilor afectate însă în cauza de față nu este aplicabilă această dispoziție.
Așa cum au precizat reclamanții dețin în proprietate terenurile în litigiu din 2003, teren pe care l-au cumpărat în starea în care se află în prezent, respectiv cu stâlpul electric de înaltă tensiune și cu firele aferente.
Cum Legea nr.13/2007 nu poate retroactiva în cauză nu se poate reține obligativitatea intimatei SC Distribuție SA de a încheia o astfel de convenție având în vedere că prezenta capacitate electrică a fost construită din anul 1980 și ca urmare nu-i poate fi aplicată o hotărâre de guvern (privind modelul convenției cadru), ori o dispoziție cuprinsă într-o lege ulterioară.
Față de cele mai sus expuse, constatându-se că nu au fost dovedite motive care să ducă la schimbarea, desființarea sau anulare hotărârii instanței de fond, conform dispozițiilor art.296, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței comerciale nr.530/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței comerciale nr.530/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./19.11.09
tehn./ ex./19.11.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Florin Moțiu
Vezi şi alte speţe de drept comercial:
Comentarii despre Desființarea, mutarea stâlpului de înaltă tensiune care ocupă o suprafață din terenul proprietatea reclamanților, precum și a firelor electrice de înaltă tensiune care trec peste teren
