Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2402/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 160
Ședința publică de la 3 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 10560 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - NAȚIONAL DE SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială - fila 7, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apel.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată. Depune concluzii scrise.
În susținere, arată că este vorba de aplicarea dispozițiilor art.12 din Legea nr. 346/2004 care are un caracter imperativ și care stabilește obligații precise în sarcina deținătorilor de active și drepturi pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Arată că la dosarul cauzei sunt depuse fotografii cu valoare de înscrisuri și din care rezultă că activul, respectiv construcțiile sunt într-o stare de degradare totală, că utilajele sunt dezmembrate, iar întregul, activul, nu este decât un spațiu de depozitare gunoi, deci acolo nu este un spațiu unde și-ar putea desfășura activitatea societatea intimată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.10560/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - NAȚIONAL DE SA, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin acțiune reclamanta a cerut instanței să oblige pârâta să efectueze formalitățile premergătoare vânzării denumit "Perimetrul II compus din construcție și teren aferent de 1.000 mp", să convoace pe reclamantă la conciliere directă și să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru acest activ sub sancțiunea daunelor cominatorii de 3.000 lei pe zi de întârziere, invocând ca temei de drept art.12 lit.d din Legea nr.346/2004 care conferă întreprinderilor mici și mijlocii dreptul de preferință la cumpărarea activelor disponibile.
S-a considerat neîntemeiată acțiunea reclamantei deoarece activul în cauză nu a fost declarat ca fiind disponibil de consiliul de administrație al societății pârâte, deoarece acesta este utilizat ca depozit de semifabricate și magazii de materii prime, materiale și reactivi, fiind în curs de pregătire pentru activități de încercări, analize și microproducție. În atare situație prin hotărârea din 04.12.2007 a hotărât să nu propună către AGA înregistrarea ca disponibil a activului, și ca atare a cerut nevânzarea acestuia.
Considerând că dispozițiile Legii nr.346/2004 sunt în deplină concordanță cu hotărârea din 04.12.2007, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, deoarece activul în cauză este folosit de societatea pârâtă.
Împotriva sentinței comerciale nr.10560/14.10.2008 a declarat apel reclamanta - SRL considerând sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece motivarea hotărârii este în contradicție cu materialul probator administrat în cauză, pârâta nefăcând dovada utilizării efective a dispozitivului prin nici una din probele ce au fost admise de instanță, dimpotrivă societatea sa a fost cea care a dovedit că activul nu este utilizat.
În plus tribunalul a reținut greșit, contrar legii, că susținerea sa - dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei - referitoare la faptul că activul în litigiu nu este folosit de pârâtă, ar fi "fără temei de drept expres", deoarece noțiunea de activ disponibil este prevăzută expres în dispozițiile art.13 alin.2 din Legea nr.346/2004, condiții pe care activul în discuție le îndeplinește întocmai. Asupra acestui aspect motivează amplu cererea sa de apel.
Un alt motiv al cererii de apel este legat de faptul că în mod greșit tribunalul a reținut dreptul pârâtei de a nu propune sau de a nu dispune înscrierea activului pe lista activelor disponibile și de a propune nevânzarea acestuia.
Hotărârea consiliului de administrație a pârâtei este contrară normelor imperative ale Legii nr.346/2004 ce se regăsesc înscrise la articolele 13 alin.4 și 14 din lege, care prevăd obligații exprese deținătorilor de active de a întocmi listele cu activele disponibile și de a se conforma solicitării întreprinderilor mici și mijlocii de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Deci nu poate fi lăsată la latitudinea pârâtei opțiunea între a vinde sau a nu vinde activele pentru care s-a manifestat dreptul de preferință. Consideră că nu se poate lăsa la latitudinea societăților executarea unor norme legale imperative.
Astfel, această atitudine a pârâtului ar duce la concluzia că deținătorul activului să eludeze dispozițiile legale imperative privind obligația de vânzare prin neîndeplinirea obligației de înscriere a activului pe lista activelor disponibile.
Mai mult, instanța nu a avut în vedere faptul că, consiliul de administrație al societății pârâte a luat decizia de a nu înscrie activul pe listă la data de 04.12.2007, ulterior exprimării intenției sale de a-l cumpăra, fiind vădită intenția pârâtei de a-i încălca drepturile sale legale.
Consideră ca fiind netemeinică și nelegală motivația instanței de fond cu referire la încălcarea dreptului de proprietate și alienare a consimțământului societății pârâte, cu referire la constituție și art.948 cod civil deoarece Legea nr.346/2004 este o lege specială în materia întreprinderilor mici și mijlocii care derogă de la legea generală, astfel că invocarea codului general în materia vânzării de active către aceste categorii de întreprinderi, este inadmisibilă. Precizează că nu a cerut în mod obligatoriu vânzarea activului, ci inițial o conciliere și numai după aceea încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, conform concilierii, situație în care precizează că este astfel exclusă intenția sa de a obține vânzarea prin alienarea consimțământului pârâtei.
Pentru toate cele arătate, cere admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței comerciale atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare pârâta cere respingerea apelului deoarece reclamanta-apelantă nu și-a exercitat dreptul de preferință conform legii, deoarece neavând nici un bun disponibil, nici nu l-a înscris pe listă, astfel că nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art.13 alin.4 din Legea nr.346/2004, în același sens fiind și dispozițiile art.12 alin.(1) din același act normativ.
Arată că nu a putut fi înscris pe listă deoarece spațiul este folosit caa rhivă, spațiu de depozitare materii prime și diferite materiale, fiind propus și pentru a fi amenajat pentru activități de încercări și analize necesare în activitatea de cercetare și microproducție în anumite faze ale contractelor de cercetare fiind însă absolut necesare în derularea contractelor de cercetare.
Faptul că fotografiile reclamantei care arată că acel activ este neîngrijit, aceasta nu înseamnă că el nu este și folosit, în situația în care specificul activității este doar cercetarea, veniturile îi sunt limitate, utilizarea lor fiind făcută numai în acele scopuri precizate prin contract, și ca urmare nu dispune de fonduri pentru renovarea clădirii. Consideră pentru cele arătate că cererea de față ar fi prematură, introdusă înainte de a i se naște dreptul reclamantei de a cere vânzarea activului.
Mai mult, legat de dreptul său de a lista sau nu activul conform art.13 din Legea nr.346/2004, consideră că este numai dreptul său de a decide asupra acestui lucru și nu după voința societății pârâte.
Nefiind nici închiriat spre folosință, concesionat sau cedat sub altă formă juridică unei alte societăți, nu poate fi reținută teza neutilizării lui de către societate. În plus trebuia să aibă și aprobarea AGA, singurul organ statutar și legal cu atribuții în acest domeniu. Fiind utilizat de societatea sa în condițiile arătate mai sus, în acest sens a fost luată și decizia de către consiliul de administrație, de a nu fi declarat ca neutilizabil, deci ca fiind disponibil.
Față de cele de mai sus cere respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței atacate.
La termenul de astăzi apelanta a depus Note scrise, cerând admiterea apelului.
Apelul este fondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere probatoriile administrate în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Conform dispozițiilor imperative ale Legii nr.346/2004 prevăzute la art.13 alin.4 "societățile comerciale cu capital majoritar de statsunt obligatesă stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar".
Sunt considerate de Legea nr.346/2004 la art.13 alin.2 ca fiind active disponibile, cele care îndeplinesc următoarele condiții: "a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societățile/companiile naționale sau de societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le dețin pentru o perioadă de cel puțin 3 luni".
Față de dispozițiile imperative ale legii Curtea reține că acestea sunt clare și nu comportă alte interpretări, decât cele prevăzute de textele mai sus menționate în sensul că societățile comerciale cuprinse la art.13 alin.2 lit.a) sunt obligate, cu sau fără hotărârea adunării generale să stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, după cel puțin 3 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Este cert că din moment ce legea prevede în mod imperativ că "sunt obligate" acest lucru nu este lăsat la latitudinea societății deținătoare așa cum se apără pârâta.
Pârâta nu dovedește în nici un fel că activul în discuție este utilizabil așa cum susține, acest lucru însemnând că este folosit la diverse scopuri de către societate, sau că, ar fi închiriat, dat în locație de gestiune, concesiune sau cedată folosința în orice altă formă juridică.
Nu a putut dovedi că este utilizat în activități proprii ale societății, respectiv aceea de "Stație ", dar mai mult, singur recunoaște că nici nu a fost închiriat, dat în locație de gestiune, concesiune sau spre orice altă formă de folosință, deoarece după părerea sa, aceste situații de predare spre folosință a lucrului ar constitui tocmai dovada neutilizării activului.
Față de cele de mai sus, având în vedere probele administrate de apelantă în fața instanței de fond (fotografii care atestă faptul că activul este într-adevăr nefolosit de mai mult de 3 luni - pag.22 și următoarele), scrisoarea de intenție de cumpărare a activului nr.28928/07.11.2007 (pag.9) precum și interogatoriul - răspunsuri (pag.64-65), precum și lipsa probatoriilor din partea pârâtei, toate acestea duc la concluzia că activul în discuție intră în categoria celor prevăzute de Legea nr.346/2004.
Ca urmare apelanta-reclamantă poate cere cumpărarea activului în discuție, lucru pe care aceasta l-a și făcut cu scrisoarea nr.28928/07.11.2007.
Că față de dispozițiile imperative ale Legii nr.346/2004 intimata nu poate opta, nefiind lăsată la altitudinea societății ce deține activul posibilitatea de a-l considera că este sau nu utilizat, ci este obligată de a-l declara ca atare de vreme ce este neutilizabil de mai mult de 3 luni, și nici nu are posibilitatea între a vinde sau nu, activele solicitate, întrucât dispozițiile legale menționate, respectiv art.12 din Legea nr.346/2004 au tocmai rolul de a suplini consimțământul proprietarului în ce privește transferarea activelor către reclamantă, la cererea acesteia.
Ca atare, este irelevant și faptul dacă AGA a aprobat sau nu listarea activului în categoria celor neutilizabile, de vreme ce el era neutilizabil de mai mult de 3 luni sau în conservare de mai mult de un an, așa cum rezultă din actele dosarului, iar pârâta nu a putut dovedi contrariul.Deci activul intră în categoria celor disponibile, conform legii.
Fiind vorba de o lege specială, scopul acesteia fiind acela ca activele neutilizate trebuie să-și împlinească eficiența juridică întocmai în spiritul și litera legii, în sensul că ele să fie vândute în termen de 90 zile de la expirarea dreptului de preferință al întreprinderilor mici și mijlocii - cererea apelantei în speță - conform art.12 alin.1 lit.d din Legea nr.346/2004 coroborat cu nart.12 alin.2 din aceeași lege, este justificată.
Fiind vorba de o lege specială, în speță nu-și au aplicabilitate normele generale în materie de vânzare de bunuri, potrivit adagiului latin "specialia generaslibus derogant", astfel că în speță nu se încalcă nici dreptul de proprietate și nici nu poate fi vorba de o alienare a consimțământului pârâtei și toate acestea cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a solicitat vânzarea efectivului ci doar obligarea pârâtei la încheierea formalităților premergătoare vânzării prin negociere directă și încheierea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile convenite prin actul de negociere directă.
Referitor la capătul de cerere privind plata de daune cominatorii Curtea o consideră neîntemeiată față de dispozițiile imperative ale art.574 Cod procedură civilă care interzic acest lucru.
Astfel fiind, față de toate cele arătate mai sus, Curtea admite apelul reclamantei - SRL.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să efectueze formalitățile premergătoare vânzării activului denumit "Perimetrul II" compus din construcție și terenul aferent de cca. 10.000 mp, situat în B,-, sector 3.
Obligă pârâta să convoace reclamanta la conciliere directă în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a activului menționat.
Obligă pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru activul menționat, conform negocierii.
Respinge cererea privind daunele cominatorii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta - SRL cu sediul ales la și Asociații în B,-,.1, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.10560 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - NAȚIONAL DE SA cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să efectueze formalitățile premergătoare vânzării activului denumit " erimetrul II" compus din construcție și terenul aferent de cca. 10.000 mp, situat în B,-, sector 3.
Obligă pârâta să convoace reclamanta la conciliere directă în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a activului menționat.
Obligă pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru activul menționat, conform negocierii.
Respinge cererea privind daunele cominatorii ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 28.04.2009
TehnoredF. - 30.04.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
