Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.163/COM.
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial declarat de apelanta reclamantă - - SRL NORD - cu sediul în Nord, Complex Marea Neagră,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.2946/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - DISTRIBUȚIE D SA - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/30.04.2009 depusă la dosar și pentru intimata pârâtă răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr./FN/2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.-/08.10.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către intimata pârâtă pe calea întâmpinării și asupra fondului.
Intimata pârâtă prin reprezentantul său convențional, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pune concluzii de admitere a excepției.
Apelanta reclamantă prin apărătorul său solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de intimata pârâtă pe calea întâmpinării, solicitând a se avea în vedere că aceasta a formulat acțiune în calitate de proprietară a terenurilor și a construcțiilor.
Pe fond solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la încheierea unei convenții.
Reclamanta este proprietara terenurilor și a construcțiilor afectate de capacitățile energetice și rețelele aferente. Astfel conform contractului de vânzare cumpărare nr.894/29.04.2004, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând active Complex Marea Neagră, situat în orașul Nord, bd. 23 - și a terenului aferent, iar potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.545/27.03.2007, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 30.239 mp. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei interpretând eronat disp.Legii nr.13/2007, făcând o apreciere a disp. art. 41 alin. 4 din acest legea menționată, în sensul că terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, însă acest act normativ se referă la terenurile care în momentul intrării în vigoare a legii erau în proprietatea publică a statului, care nu pot fi aplicate în cazul reclamantei având în vedere că aceste bunuri fac parte din proprietatea privată.
Având cuvântul reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Dispozițiile art. 41 alin. 4 prevăd clar că terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului. în cauză au și disp. art. 16 alin. 5,6,7, depunând în acest sens practică judiciară.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - Distribuție D SA a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată aceasta din urmă să procedeze la încheierea unei convenții referitoare la durata, conținutul, limitele de exercitare a dreptului de uz și a dreptului de servitute asupra proprietății private a reclamantei, afectată de capacitatea energetică existentă, precum și cuantumul indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta motivează că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.894/2004 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Nord b-dul 3 -, județul C, teren + activ.
Întrucât pe respectivul teren se află și o capacitate energetică, inclusiv rețele electrice de distribuție care afectează o suprafață de 500 mp, reclamanta a solicitat pârâtei, în calitate de titular de licențe și autorizații, reamplasarea acestei capacități energetice sau achitarea unei taxe de folosință, în baza unei convenții.
Pârâta, prin adresa nr.9609/2007 i-a comunicat că nu poate da curs solicitării întrucât terenul de sub instalația electrică nu este în proprietatea reclamantei și beneficiază, în mod gratuit, de dreptul de uz și servitute asupra terenului, iar pe de altă parte, reamplasarea punctului energetic se poate efectua dacă există posibilități concrete, însă pe cheltuiala reclamantei.
Sub aspect juridic, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art.16 alin.2 și 3, art.21 din Legea nr.13/2007.
Se relevă că, potrivit reglementării anterioare, într-adevăr exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de activitățile din domeniul energetic se exercita cu titlu gratuit, însă în noua reglementare, proprietarii terenurilor afectate vor putea solicita încheierea de astfel de convenții.
Mai mult decât atât legea le recunoaște proprietarilor unor astfel de terenuri chiar dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de către titularii autorizațiilor și licențelor a dreptului de uz de superficie.
Deși nu contestă, în acord cu disp. art.41 alin.4 din Legea nr.13/2007 că terenurile pe care se situează capacitățile energetice rămân proprietatea publică a statului, în opinia reclamantei pârâta este cea care are obligația devierii acestor cabluri. De asemenea, prezența acestor cabluri îi îngrădește dreptul de a folosi și de a dispune în mod liber de acest bun, având în vedere că aceste cabluri trebuiau amplasate în domeniul public.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Potrivit prevederilor art.41 alin.4 din Legea Energiei nr.13/2007 terenurile pe care se situează rețelele de distribuție existente la intrarea în vigoare sunt și rămân în proprietatea publică a statului, ori reclamanta nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.
Din economia textului art.14 alin.5 rezultă că pentru încheierea unei convenții, în sensul solicitat de către reclamantă sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții:
- capacitatea energetică să se realizeze după intrarea în vigoare
legii, respectiv după data de 23.02.2007, ori în cazul de față postul de transformare a fost pus în funcțiune în anul 1969;
- condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de
exercitare a acestor drepturi să fie prevăzute într-o convenție cadrul aprobată prin Hotărâre de Guvern.
Pe aceeași linie, sunt și disp. art.16 alin.3 din Legea nr.13/2007, dispoziții care statuează că "drepturile de uz și servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art.19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării, reparației, reviziei unei capacități în funcțiune.
Încheierea unei convenții pentru folosirea contra cost a terenului pe care este amplasat postul de transformare nu poate fi acceptată, atât timp cât reclamanta nu este titular al dreptului de proprietate.
De altfel, în raport de disp. art.19 alin.4 din legea în materie, dacă va fi necesară o intervenție asupra capacității energetice pentru reparații sau retehnologizări, reclamanta va fi înștiințată în acest caz.
Ca urmare a concluziilor raportului de expertiză, reclamanta a înțeles să-și completeze petitul cererii inițiale, solicitând și obligarea pârâtei la deschiderea unei căi de acces separată pe str. -, cât și obligarea acesteia la plata echivalentului lipsei de folosință în cuantum de 149.887 lei și în continuare.
Pârâta a invocat decăderea reclamantei din dreptul de a-și completa acțiunea, excepție admisă prin încheierea de ședință din 26.03.2009.
Prin sentința civilă nr. 2946/22.04.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor cuprinse în Legea nr.13/2007 rezultă că societatea reclamantă nu poate deveni proprietara suprafeței de teren afectată de capacități energetice ce se află în proprietatea pârâtei.
Actul normativ anterior menționat reglementează două ipoteze, și anume, cea referitoare la capacitățile energetice existente la momentul intrării în vigoare a legii și cele referitoare la capacitățile energetice ce urmează a fi realizate după intrarea în vigoare a legii.
În cauza dedusă judecății este vorba de un punct de transformare care exista în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.894/2004 potrivit căruia reclamanta a devenit proprietara unei suprafețe de teren mult mai mare decât cea afectată de utilități publice.
Concluzia este că reclamanta, în calitatea sa de dobânditoare, a cunoscut situația de fapt a terenului la data dobândirii, respectiv că acesta este afectat de utilități publice și a acceptat dobândirea lui în aceste condiții.
Astfel, potrivit art.16 din Legea nr.13/2007 "(1) Lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public, cu excepția celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței.
(2) Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:
a).- dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației;
b).- dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare;
(.).
(3) Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art.19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
(4) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.
(5) Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului d e resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de
servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin.(5).
(7) Titularii de licențe și autorizații sunt obligați să procedeze la încheierea convențiilor-cadru prevăzute la alin.(5) în termen de maximum 30 de
zile de la solicitarea proprietarilor afectați.
(8) Dacă cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii sau avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri în condițiile prezentei legi.
(9) Proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de
către titularii de licență și autorizații a drepturilor prevăzute la alin.(2) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;
- tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de
lucrări;
- activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor.
Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul
în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
(10) Dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată,
restrângerea sau încetarea unor activități prevăzute la alin.(2) se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.
()".
Potrivit art.41 alin.3 din aceiași lege, rețelele electrice de distribuție se delimitează față de instalațiile de producere sau de rețele electrice de transport și de cele ale consumatorilor în punctele de delimitare patrimonială, iar potrivit alin.4, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Prin urmare, au deplină aplicabilitate disp. art.41 alin.4 din Legea nr.13/2007 potrivit cărora terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Din modul de redactare a acestor dispoziții legale rezultă că ele au un caracter imperativ, calificând regimul juridic al terenului pe care se află rețelele de distribuție a energiei electrice, în sensul că acestea sunt, la momentul intrării în vigoare a legii, și rămân, pentru viitor, în proprietatea publică a statului.
Ori, terenul aferent punctului de transformare fiind în proprietatea publică a statului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare era inalienabil.
Simplul fapt că această capacitate energetică este amplasată pe suprafața de teren dobândită nu o îndreptățește pe reclamantă nici la încheierea respectivei convenții și nici la plata de despăgubiri.
Și jurisprudența Curții Constituționale a reținut că exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, au titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.
Soluția a fost atacată cu apel d e către - SRL (precizare în acest sens la termenul din 08.10.2009).
Prin motivele de apel se arată că prevederile legii nr. 13/2007 au fost interpretate eronat, fără a se avea în vedere contractele de vânzare cumpărare prin care apelanta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află amplasate capacitățile energetice ale pârâtei intimate.
Textul art. 41 alin. 4 din legea nr. 13/2007 se referă la terenurile care, la momentul intrării în vigoare a legii, erau în proprietatea publică a statului, ori, în speță, respectivele terenuri erau în proprietatea reclamantei.
Asupra acestui teren intimata pârâtă nu are un titlu, modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică fiind enumerate de legea nr. 213/1998.
Prin interpretarea primei instanțe se încalcă principiile constituționale precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Intimata depune întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active.
În motivarea acestei excepții se susține dreptul de proprietate publică a statului.
Având în vedere cele relevate, instanța a apreciat excepția drept o apărare de fond.
Intimata pârâta mai susține acordul textului invocat cu Constituția și jurisprudența CEDO.
Apelul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. 4 din legea nr. 13/2007 "terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului".
Asupra constituționalității acestui articol Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri (textul a fost preluat întocmai din legea nr. 318/2003 a energiei electrice- art. 37 alin. 4, lege în vigoare până la apariția legii nr. 13/2007).
Astfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor <LLNK 12003 318 10 202 37 40>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, prin raportare la art. 16, 44, 53 și 136 din Legea fundamentală, Curtea a pronunțat, de exemplu, <LLNK 12004 721701701 0 36>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, prin care a respins excepția, pentru următoarele argumente: "Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național -, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu art. 44 alin. (3) din Constituție referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Mellacher și alții împotriva Austriei", 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.
De asemenea, în cauza Sporrong și împotriva Suediei, 1982, aceeași Caa rătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut.
În ceea ce privește <LLNK 12003 318 10 202 37 59>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, Curtea constată că acesta nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicție cu alin. (3) al art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, potrivit cărora proprietatea publică aparține statului și unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă."
Cu referire la posibilitatea de despăgubire a proprietarului terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, Curtea a arătat, prin <LLNK 12004 1681701701 0 34>Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004, că, "potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Așa fiind, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților energetice care se execută asupra terenurilor proprietate privată, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun".
Totodată, prin <LLNK 12004 2031701701 0 35>Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, Curtea Constituțională a reținut că prevederile <LLNK 12003 318 10 202 37 59>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003se justifică prin dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietății publice "[. ] și alte bunuri stabilite de legea organică". În aceeași ordine de idei, Curtea a arătat, prin <LLNK 12005 2321701701 0 35>Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, că "aparțin domeniului public construcțiile de transport al energiei electrice, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinații speciale, folosite în uz sau interes public. În consecință, aceste terenuri sunt, conform legii, inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, atât timp cât aparțin domeniului public al statului".
Curtea Constituțională răspunde astfel tuturor problemelor apelantei, respectiv modul de dobândire de către stat a dreptului de proprietate publică, acordul între textul care prevede că acel teren este și rămâne în proprietatea publică a statului cu Constituția și jurisprudența CEDO.
Toate aceste argumente au la bază tocmai faptul că reclamanta a dobândit prin vânzare cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află amplasat capacitatea energetică a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă - - SRL NORD - cu sediul în Nord, Complex Marea Neagră,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.2946/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - DISTRIBUȚIE D SA - cu sediul în C,-, jud., ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
05.01.2010
Emis 2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
