Obligatia de a nu face. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.164/COM.
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - - PRIM SRL - cu sediul în C,-,.III, jud. C - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - cu sediul în C,-,.III, jud. C, împotriva sentinței civile nr.4590/COM/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL - cu sediul în,- - Zona Sat, jud. C și - domiciliat în C, Bd. -. -, nr.109, -.A,.14, jud. C, având ca obiect obligația de a nu face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații pârâți - SRL și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.77823/10.12.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei conform chitanței seria - - nr.-/18.11.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea apelantei reclamante dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei conform chitanței seria - - nr.-/18.11.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei și cerere prin care solicită judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți prin apărătorul lor depune la dosar întâmpinare.
Întrebat fiind apărătorul intimaților pârâți arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile apărătorului intimaților pârâți potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul avocat pentru intimații pârâți, solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței civile nr. 4590/COM/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală și obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității dedusă din prevederile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor solicitate. De asemenea corect instanța a apreciat că susținerile reclamantei cu privire la faptul că pârâta desfășoară acte de concurență neloială, potrivit prevederilor art. 4 lit. d din Legea nr.11/1991 prin folosirea unei denumiri apropiate, prin stabilirea aceluiași domeniu de activitate exercitată în aceeași arie geografică, sunt nefondate, din perspectiva art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta PRIM a chemat în judecată la data 09.09.2008 pe pârâții și și a solicitat a se dispune obligarea pârâților să înceteze și să înlăture actele de concurență neloială săvârșite de pârâtă la adresa sa, obligarea pârâților la plata de daune evaluate provizoriu la suma de 350.000 RON, reprezentând pagube produse prin acte de concurență neloială la adresa sa și publicarea hotărârii în presă, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în fapt PRIM a fost înființată de doi asociați deținând un număr de părți sociale egale, fiecare 50% din capitalul social al societății, iar la sfârșitul anului 2006, în vederea cooptării ca asociat a lui și angajarea lui ca director general i-au fost cesionate acestuia 10% din părțile sociale.
Între 24.10.2006 și 14.04.2008 pârâtul a exercitat funcția de director general al societății, fiind la curent cu majoritatea operațiunilor comerciale, menținând contactul cu clienții și coordonând și activitatea personalului societății, învățând astfel modul de desfășurare a activității în societatea reclamantă, cunoscându-i clienții și apropiindu-se de personalul angajat al reclamantei.
În luna aprilie 2008 pârâtul și-a dat demisia din funcția de director general, iar în luna mai 2008 înființat societatea pârâtă, având calitate de unic asociat și administrator, pârâta societate având același obiect de activitate cu reclamanta, fiind în concurență directă cu aceasta, cei doi pârâți realizând acte de concurență neloială.
Faptele pârâților se încadrează în dispozițiile art. 4 lit. "d" din Legea nr.11/1991, prin comunicarea sau răspândirea în public de afirmații menite să inducă în eroare și să creeze o situație de avantaj în dauna reclamantei, având la bază confuzia care se creează din cauza denumirii pârâtei, foarte apropiată de cea a reclamantei, deși denumirea de "" reprezintă o marcă a societății reclamante, în condițiile Legii nr.84/1998.
De asemenea pârâtul a luat legătura cu partenerii de afaceri ai reclamantei și a răspândit informații mincinoase negative la adresa acesteia și despre lucrările pe care le execută, informații de natură să afecteze bunul mers al activității societății, încercându-se și atragerea clientelei.
S-a mai arătat că același pârât a atras un număr de 18 salariați ai reclamantei către societatea pârâtă, o parte din angajații plecați ocupând posturi importante în organizarea societății reclamante.
Ulterior prin precizări s-a mai susținut că prin folosirea denumirii, în condițiile în care asociatul unic al acesteia a fost director la societatea reclamantă este de natură să creeze impresia că este vorba despre aceeași societate, iar prejudiciul material derivă din scăderea cifrei de afaceri a reclamantei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția lipsei procedurii prealabile, calificată de instanță ca fiind inadmisibilitate a cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, s-a arătat că acesta față de definiția dată comerciantului persoană fizică în art. 7 din Codul Comercial, acesta nu desfășoară acte de comerț și deci nu poate efectua acte de concurență neloială.
De asemenea, față de împrejurarea că în cauză s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului nefiind îndeplinită procedura prealabilă, s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că nu există posibilitatea unei confuzii de denumire între cele două societăți, la înregistrarea la. nefiind întâmpinate dificultăți.
De asemenea, pârâtul, în calitate de reprezentant al societății pârâte nu a avut legături sau contracte comerciale cu foștii parteneri ai reclamantei, nu a răspândit afirmații mincinoase, iar în perioada cât a lucrat la reclamantă s-a ocupat de partea tehnică a executării construcțiilor.
În legătură cu plecarea salariaților, contractul acestora de muncă a încetat prin acordul părților, alții au plecat la alte societăți comerciale decât pârâta, salariații plecați au fost 17 angajați, numărul salariaților reclamantei fiind 340-350 neproducându-se de aceea o perturbare a activității acesteia.
Prin încheierea interlocutorie din 17.12.2008 Tribunalul a admis excepția inadmisibilității dedusă din dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, cât privește cererea de obligare a pârâților la plata de daune, a respins aceeași excepție pentru celelalte capete de cerere și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
În consecință în hotărâre, instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune prin care se solicită obligarea pârâților la plata de daune, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, conform art. 137 Cod procedură civilă instanța a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca fiind o excepție de fond absolută și pesemptorie, care să facă de prisos, în parte, soluționarea în fond a pricinii.
În acest sens, instanța a constatat că, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 9 alin. 2 și 3 din Legea nr.11/1991, rezultă că subiect activ al faptei de concurență neloială poate fi și persoana fizică, salariat al persoanei juridice acuzată de săvârșirea uneia din faptele descrise în art. 4 din lege, mai ales că Legea nr.11/1991 nu se referă doar la comercianți ci și despre angajați și persoane care realizează acte de concurență neloială.
În consecință, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada identității între persoana chemată în judecată și cel care este titularul obligației din raportul juridic dedus judecății, respingându-se ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
În ce privește săvârșirea faptelor de concurență neloială, instanța a reținut că în fapt la sfârșitul anului 2006 actul constitutiv al reclamantei - Prim SRL a fost modificat în sensul cooptării pârâtului în calitate de asociat, fapt pentru care un pachet de 10 % din părțile sociale au fost cesionate către acesta, ceilalți doi asociați, și, rămânând fiecare cu câte 45 % din părțile sociale. Între 24.10.2006 și 14.04.2008 pârâtul a exercitat funcția de director general al reclamantei, ocupându-se de activitatea de producție. Din această funcție și-a dat demisia, ca urmare a unor neînțelegeri apărute cu ceilalți asociați la data de 14.04.2008. În legătură cu cauza demisiei, martorul a făcut anumite precizări în cuprinsul depoziției sale, arătând că acestea au pornit de la faptul că pârâtul ar fi făcut angajaților promisiunea măririi salariilor fără consultarea asociaților și fără o previzionare a bugetului.
În luna mai 2008 fost admisă de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Constanța cererea de înregistrare a societății comerciale - SRL, care conform mențiunilor încheierii nr 1815 și actului constitutiv are ca unic asociat și administrator pe pârâtul, iar ca principal domeniu principal de activitate lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, aceasta fiind și activitatea principală. Potrivit răspunsului dat de pârâtul la interogatoriu atât domeniul de activitate cât și activitatea principală a societății pârâte sunt identice cu cele ale reclamantei.
Tot din actul constitutiv al - SRL reiese că sediul societății este în orașul, actul constitutiv cuprinzând și clauza potrivit cu care sediul poate fi mutat în oricare altă localitate din România, dacă acest lucru este necesar, precum și posibilitatea de a fi deschide sucursale, filiale sau puncte de lucru în alte județe. De menționat este că reclamanta - Prim SRL își are sediul social în Municipiul C.
După data înființării - Prim SRL un număr de 17 angajați ai societății reclamante și-au manifestat intenția de a înceta raporturile de muncă cu - Prim SRL, prin depunerea demisiei, iar ulterior au încheiat contracte individuale de muncă cu - SRL. Aceste aspecte reies atât din procese verbale de predare a carnetelor de muncă de către reclamantă către foștii angajați, care au fost preluați de pârâta - SRL, cât și din extrasele din evidențele ITM C în legătură cu contractele individuale de muncă și modificările suferite acestea încheiate de ambele societăți din prezenta cauză în perioada mai 2008-mai 2009, documente care redau mișcarea de personal dintre cele două societăți.
Pornind de la această situație de fapt, reclamanta a solicitat sancționarea faptelor de concurență neloială săvârșite de pârâții și - SRL, afirmând că prin activitățile lor aceștia realizează laturile obiective ale faptelor descrise de art 4 lit d, e, g, h din Legea 11/1991.
Conform dispozițiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurența neloială, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activități enumerate de Legea nr.11/1991 și care vizează competiția în atragerea și captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.
Potrivit acestor prevederi legale constituie fapte de concurență neloială, care pot atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală "comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți; comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente; deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant; concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării activității sale."
Raportat la fapta prevăzută la litera d, reclamanta a afirmat că pârâții au creat o situație de avantaj a - SRL în dauna - Prim SRL prin folosirea unei denumiri apropiate, de natură să inducă în eroare și prin stabilirea aceluiași domeniu de activitate care va fi exercitat în aceeași arie geografică.
Instanța a considerat aceste afirmații ale reclamantei ca nefondate, în primul rând din perspectiva disp art 1169 cod civil și ale art 129 alin 1 cod proc civilă, texte care obligă pe cel ce face o afirmație în fața instanței să o dovedească și care stabilesc obligația părților de a-și proba susținerile. Reclamanta nu a dovedit în nici un fel că denumirea societății pârâte a avut aptitudinea de a induce în eroare și că prin folosirea acestei denumiri s-a creat o situație de favoare. Simpla afirmație că reclamanta se bucură de notorietate pe plan local și că pârâta a beneficiat de această recunoaștere, neînsoțită de dovezi pertinente care să o probeze, nu duce la atragerea răspunderii pârâților.
Înscrisurile pe care le-a atașat reclamanta la dosar pentru a dovedi încercarea pârâților de a deturna clientela nu pot fi avute în vedere ca mijloace de probă, sub forma declarațiilor de martori, dat fiind principiul administrării nemijlocite a probelor de către instanță, ele neavând nici valoarea probatorie a înscrisurilor, prin caracterul lor de acte întocmite pro causa.
Pe de altă parte, în dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se înțelege actul de concurenta neloiala care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului, sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat. Legea incrimineaza faptele "de natura sa produca confuzie", ceea ce înseamna ca, pentru a fi în prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc în acest sens. de confuzie se raporteaza la consumatorul obișnuit, cu atenție mijlocie, cu un nivel de educație si de inteligenta mediu, comun.
Prin denumirea pârâtei care conține un element comun cu cea a reclamantei, nu se ajunge la crearea unei situații de confuzie pentru că denumirea reclamantei este compusă din trei cuvinte, iar a pârâtei din două, ultima parte a celor două nume neavând o legătură indisolubilă, care să ducă la ideea de identitate între cele două entități juridice.
Din acest punct de vedere trebuie de asemenea menționat că nu se poate reține afirmația că denumirea "" reprezintă o marcă a reclamantei, cât timp acest lucru nu a fost dovedit printr-un certificat emis de OSIM, prin care să se ateste înregistrarea mărcii pentru reclamantă. De altfel, denumirea "" se regăsește în componența denumirilor mai multor societăți comerciale înregistrate la ORC de pe lângă Tribunalul Constanța, care își desfășoară activitatea în județul C, deci în aceeași arie geografică cu reclamanta și pârâta.
Referitor la faptele de concurență neloială descrise la literele e și g din art 4 al Legii 11/1990, reclamanta a susținut că pârâtul a luat legătura cu partenerii de afaceri ai reclamantei și a răspândit informații mincinoase și negative la adresa acesteia și a lucrărilor pe care le executa, informații de natură să afecteze bunul mers al activității. În acest sens s-a încercat și deturnarea clientelei, pârâtul în discuțiile cu parteneri reclamantei încercând atragerea acestora în relații contractuale cu societatea pârâtă.
Niciuna din aceste afirmații nu au fost însă probate de către reclamantă care nu a administrat probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale. Astfel, cele două declarații olografe au fost înlăturate de instanță pentru considerentele de mai sus referitoare la principiul nemijlocirii, iar depoziția martorului a fost apreciată ca fiind subiectivă și prin urmare nerelevantă din punct de vedere probator, având în vedere calitatea martorului de asociat al reclamantei, cât și faptul că între acest martor și pârâtul s-a creat o stare de vrăjmășie, după retragerea acestuia din urmă din societatea reclamantă.
De altfel, afirmațiile acestui martor că pârâtul, după retragerea din - Prim SRL, a contactat pe partenerii contractuali ai reclamantei, solicitând discounturi de 20 %, nu sunt confirmate de nicio altă probă dar nici nu realizează conținutul constitutiv al faptelor incriminate de art 4 lit e și g, pentru că nu au aptitudinea de a afecta bunul mers al societății și de a deturna clientela reclamantei. Faptul că societatea pârâtă a încercat încheierea de contracte cu partenerii reclamantei, fără ca activitatea sa să ducă la stoparea colaborării acestora cu reclamanta nu se constituie în acte de concurență neloială, având în vedere specificul activității comune, care presupune procurarea de materiale similare.
Fapt este că din punct de vedere economic concurența se definește ca ansamblu de reguli care cârmuiesc competiția întreprinderilor pentru câștigarea sau conservarea clientelei, în condiții oneste, cu reprimarea modalităților abuzive.
Faptele, pe care legea le consideră acte de concurență neloială (art.4 și 5 din Legea 11/1991 modificată), sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, mijloacele folosite tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte. de confuzie apare astfel ca eroare asupra identității întreprinderii produselor sau serviciilor.
Ori, împrejurările relatate de către martorul nu au această aptitudine din moment ce partenerul contractual, care a relatat despre faptul că a fost contactat de pârâtul, a precizat că acesta a solicitat discountul pentru o altă societate, declarația necuprinzând vreun element care să conducă la concluzia încercării de inducere în eroare, practicată de pârât.
Reclamanta a solicitat prin cererea introductivă și oprirea faptei de concurență neloială, incriminată de art 4 lit h, privind atragerea angajaților săi de către pârâți.
În legătură cu acest aspect, din declarațiile martorilor, s-a putut stabili că în perioada în care pârâtul a avut calitatea de director general al reclamantei s-a ocupat de selecționarea persoanelor, care ulterior erau angajate de serviciul resurse umane al - Prim SRL. Martorul a arătat că după plecarea pârâtului au plecat și foarte multe persoane din cele selecționate de el. Același martor a precizat că în perioada în care pârâtul a fost director general la societatea reclamantă erau cam 20 de angajări pe lună, mai multe persoane venind și plecând și că după înființarea societății pârâte au plecat câteva zeci de persoane, cea mai mare parte către această societate. A mai precizat martorul că unii din cei care au plecat i-au relatat că pârâtul i-a atras spre societatea pe care a înființat-o cu promisiunea unui salariu mai mare, însă această susținere nu poate fi avută în vedere sub aspect probator fiind o mărturie din auzite, neînsoțită de precizarea numelui persoanei de la care afirmația a fost recepționată, pentru a putea fi eventual verificată.
Rezultă din declarația acestui martor și că fluctuația personalului era un lucru destul de obișnuit pentru societatea reclamantă, fapt confirmat și de sus menționate extrase din evidențele ITM C privind situația angajaților societății reclamante. Potrivit acestor evidențe reclamanta - Prim SRL are un număr de aproximativ 455 de salariați.
Din declarațiile celor doi foști salariați ai reclamantei audiați în cauză, reiese că aceștia au solicitat încetarea raporturilor de muncă din cauza programului prea încărcat și a lipsei plății pentru orele suplimentare. Martora a precizat că mai multe persoane au plecat din societatea reclamantă din motive legate de salarizare și pentru nerecunoașterea orelor suplimentare. De asemenea, martora a menționat că a aflat că pârâtul este asociat la societatea pârâtă doar în momentul când a avut loc interviul pentru angajare, necunoscând acest fapt anterior. Referitor la susținerea reclamantei că respectiva martoră a avut calitatea de șef al serviciului tehnic, a învederat că a ocupat această funcție temporar, în temeiul unei decizii provizorii, în momentul în care era singura angajată al acelui serviciu și că după ce au fost făcute noi angajări, nu s-a mai stabilit cine ocupă funcția respectivă. De altfel, nici reclamanta nu a prezentat o decizie de numire a martorei în funcția de șef serviciu tehnic pentru a-și proba susținerile.
Martorul a declarat că și-a depus demisia în luna mai 2008, deși intenționa acest fapt încă de la începutul anului pentru că munca nu era răsplătită, iar asociații nu erau recunoscători pentru activitatea desfășurată. Același martor a precizat că a discutat cu mai multe firme pentru angajare în cursul perioadei de preaviz, ocazie cu care a aflat că pârâtul și-a deschis o societate, fapt pentru care l-a contactat și după negocieri a fost angajat la - SRL.
Prin urmare, este dovedit că anumiți angajați ai societății reclamante au fost ulterior angajați de către pârâtă, că unii dintre aceștia au primit promisiunea unor salarii mai mari, pe care le și primesc și că au preferat să se angajeze la societatea pârâtă în considerarea persoanei asociatului unic și administratorului, pârâtul, sub conducerea căruia au lucrat și în societatea reclamantă.
Însă, faptul de concurență neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui concurent, cu scopul dezorganizării activității acestuia, provocarea concedierii unor salariați în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant concurentului acestuia, dezorganizarea activității ca urmare a deturnării clientelei.
Or, în speță, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la baza unui raport juridic de concurență neloială. Este știut că nu orice fel de concurență este neloială, nu orice fel de concurență este ilicită, situație față de care nu oricine în orice împrejurare poate invoca faptele sau actele concurențiale ca fiind neloiale sau ilicite.
Reclamanta nu a făcut dovada finalității faptelor invocate, nu a dovedit că actele de contactare a clientelei reclamantei și de angajare a foștilor salariați ai reclamantei la societatea pârâtă, au avut ca bază și finalitate dezorganizarea societății reclamante. Astfel, angajarea unui număr de 17 persoane din cei 455 de salariați ai reclamantei, în condițiile unei fluctuații mari și constante de personal nu are aptitudinea dezorganizării societății reclamante. Cât privește afirmațiile legate de importanța funcțiilor deținute de și, reclamanta nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu prin plecarea acestor persoane, simpla afirmație a martorului că a fost nevoie de timp pentru a intra în posesia datelor tehnice, nefiind nici suficientă, dar nici credibilă cât timp în perioada de preaviz aceste informații ar fi putut fi obținute.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel PRIM, precum și a încheierii interlocutorii din 17.12.2008.
În motivarea apelului, după prezentarea istoricului situației care a determinat litigiul, în referire la cele două societăți se arată că în ce privește încheierea interlocutorie din 17.12.2008, aceasta este nelegală și netemeinică, instanța greșit respingând ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune prin care se solicita obligarea pârâților la plata daunelor pricinuite prin actele de concurență neloială la adresa reclamantei, deoarece acest capăt de cerere este unul subsidiar care vizează plata unor despăgubiri produse prin acte de concurență neloială și prin urmare acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.11/1991, art. 6, conform cărora:"Persoana care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit de la deținătorul lor legitim și după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislației în vigoare".
Consecința este aceea că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, oricum, procedura prealabilă a fost îndeplinită pe parcursul judecății, fiind îndeplinită și această cerință a legii, în acest sens fiind și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3184/30.09.2004 în care se statuează că "Rațiunea concilierii prealabile este aceea de a simplifica și degreva de judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt".
Pentru fondul cauzei se arată prin primul motiv de apel că greșit prima instanță a considerat că sunt nefondate afirmațiile sale cu privire la săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art. 4 lit. d din Legea nr.11/1991, deoarece în realitate, pârâții efectuează acte de concurență neloială folosind denumirea de denumirea care creează confuzie cu denumirea Prim
Aceasta, deoarece cele două societăți au același obiect de activitate, lucrează pe raza județului C, deci activitatea se circumscrie unei piețe specifice, în care părțile funcționează în calitate de concurenți.
Se reia apoi în întregime și identic argumentația în fapt, cu cea din susținerile de la fondul cauzei, cu concluzia că, profitând de relația de omonimie existentă între cele două denumiri și profitând de faptul că cele două societăți sunt concurente și acționează în apropiere una de cealaltă și prin răspândirea de afirmații în public menite să confere o percepție greșită a celor două societăți concurente, pârâta desfășoară activități de concurență neloială la adresa apelantei.
În consecință, greșit s-a reținut de prima instanță că nu a dovedit că denumirea societății pârâte a avut aptitudinea de a induce în eroare.
Aceste activități ilegale constituie acte de concurență neloială prin comunicarea sau răspândirea în public de afirmații menite să inducă în eroare fapta de concurență neloială prevăzută expres de art. 4 lit. "d" din Legea nr.11/1991.
Prin al doilea motiv de apel se arată că, greșit s-a reținut că afirmațiile reclamantei apelante cu privire la săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art. 4 lit. "e" din Legea nr.11/1991, deoarece pârâții efectuează acte de concurență neloială prin răspândirea de afirmații mincinoase asupra reclamantei.
Aceasta, deoarece pentru derularea activității asociatul unic administrator s-a folosit de relațiile pe care și le-a făcut în calitate de director al apelantei și a atras o parte din clientela Prim
De asemenea, partenerii de afaceri ai Prim au informat că pârâtul a răspândit informații mincinoase și negative la adresa Prim și la adresa lucrărilor executate de aceasta, de natură să dăuneze bunului mers al activității, adresele primite de la partenerii săi de afaceri fiind edificative în acest sens.
Aceste activități ilegale și păgubitoare la adresa sa constând în afirmații mincinoase de natură să dăuneze bunului mers al Prim constituie acte de concurență neloială prevăzute expres de art. 4 lit. e din Legea nr.11/1991.
Prin al treilea motiv de apel se susține că greșit prima instanță a considerat că sunt nefondate susținerile sale privind săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art. 4 lit."g" din Legea nr.11/1991, deoarece pârâții efectuează acte de concurență neloială prin deturnarea clientelei apelantei prin folosirea legăturilor stabilite de pârâtul cu această clientelă în cadrul funcției de director deținute anterior la apelantă, edificatoare în acest sens fiind declarațiile Directorului General de la Consal sau asociatului de la, deturnarea clientelei constituind un act de concurență neloială prevăzut expres de art. 4 lit. g din Legea nr.11/1991.
Prin al patrulea motiv de apel se arată că greșit s-a reținut de prima instanță că afirmațiile apelantei cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 lit. h din Legea nr.11/1991 întrucât pârâții efectuează acte de concurență neloială prin atragerea de salariați ai apelantei.
Aceasta deoarece salariații plecați nu erau simplii executanți, ci unii dețineau chiar roluri cheie, iar declarațiile martorilor și - nu sunt relevante, întrucât ambii au părăsit apelanta imediat după plecarea lui, acest fapt nefiind o coincidență și nici unul din martori nu a putut preciza de unde cunoșteau de existența, sau proba faptul că au încercat să se angajeze în altă parte, fiind dovedit cu actele din dosar că salariații menționați au fost angajați de pârâta intimată.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul va fi admis și schimbată în parte hotărârea atacată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere din acțiunea reclamantei apelante Prim, privind obligarea pârâților și la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 300.000 lei, ca urmare a invocării excepției lipsei procedurii prealabile,se constată că această excepție a fost greșit soluționată de prima instanță, criticile aduse în acest sens în apel fiind întemeiate.
Astfel, conform art. 6 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, "Persoana care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit de la deținătorul lor legitim și, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislației în vigoare".
acțiunea ce avea un capăt de cerere principal, acela prin care solicită obligarea pârâților să înceteze și să înlăture actele de concurență neloială săvârșite la adresa sa, reclamanta apelantă Prim a solicitat și obligarea pârâților la plata daunelor reprezentând pagubele produse prin consecință neloială, un capăt de cerere subsidiar al acțiunii principală, care era neevaluabilă, ca o consecință a dovedirii susținerilor în ce privește săvârșirea actelor de concurență neloială, decurgând din aceasta și care constituie contravenție.
Având acest caracter, dispozițiile art. 7201și următoarele Cod procedură civilă nu erau aplicabile.
În ce privește celelalte critici aduse hotărârii apelate se constată că acestea sunt nefondate și prin urmare, în considerarea celor sus expuse, acțiunea reclamantei va fi respinsă în totalitate ca nefondată.
Potrivit art. 1 din Legea nr.11/1991, "Comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale ", art. 3 din lege prevede că "Încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 1 atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală, în condițiile prezentei legi", conform art. 4 din aceeași lege, "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții în care să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni ":
lit. d comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți".
lit. e) comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente;
lit.g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite de această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;
lit. h) concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant în scopul dezorganizării activității sale".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, temeiurile legale invocate și probele administrate, prin raportare la dispozițiile legale sus menționate se constată că, de asemenea, legal prima instanță a respins ca nefondată acțiunea apelantei reclamante Prim
Astfel, în ce privește critica adusă hotărârii primei instanțe prin primul motiv de apel d e la Cap. III prin care se arată că greșit a considerat instanței că sunt nefondate susținerile sale cu privire la săvârșirea de către intimații pârâți a faptei prevăzute de art. 4 lit. "d" din Legea nr.11/1991, prin folosirea denumirii de, denumire ce creează confuzie cu denumirea apelantei reclamante Prim, se constată că aceasta este nefondată, întrucât, cum corect a reținut și prima instanță reclamanta nu a făcut dovada că denumirea pârâtei a fost de natură a-i crea o situație de favoare în dauna unor concurenți.
Aceasta, deoarece denumirile celor două firme conțin doar element comun, acela de "", reclamanta are în denumire 3 cuvinte, pârâta 2, ultima parte a denumirii nefiind nici măcar asemănătoare.
Mai mult decât atât, la data înregistrării la. de pe lângă Tribunalul Constanța nu s-au întâmpinat dificultăți, această instituție fiind abilitată a refuza înscrierea unei firme dacă pot genere dificultăți de natura celor reclamate, cu atât mai mult cu cât marca "" nu s-a dovedit înregistrată la OSIM în favoarea apelantei, iar denumirea de "" se întâlnește în cazul a nenumărate firme cu diferite obiecte de activitate.
Prin urmare nu s-a dovedit că pârâții au creat confuzie prin raportare la notorietatea apelantei, căutând să profite de pe urma prestigiului Prim, pentru a exploata același tip de clientelă și a determina în cele din urmă deturnarea acesteia, neexistând nici un risc de confuzie raportat la consumatorul obișnuit, care, oricum, cu minim de diligență poate decela deosebirile dintre societăți și aoa lege în cunoștință de cauză, pe cea considerată potrivită.
Și critica adusă prin al doilea motiv de apel d e la Cap. III, privind greșită considerare de către instanță că nu s-a săvârșit de către pârâți fapta prevăzută de art. 4 lit. e din Legea nr.11/1991, deoarece pârâții efectuează acte de concurență neloială de afirmații mincinoase asupra reclamantei apelante, se constată că și aceasta este nefondată, deoarece probele administrate nu au făcut dovada existenței unor asemenea fapte, cu o motivație pertinentă.
Nici critica formulată prin al treilea motiv de apel, în referire la fapta prevăzută de art. 4 lit. "g" din Legea nr.11/1991, nu este întemeiată, deoarece în cauză nu s-a dovedit deturnarea clientelei apelantei prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior de acel comerciant (intimat), deoarece în cauză nu s-a dovedit săvârșirea unor asemenea fapte, neexistând contracte reziliate ale apelantei, care să fie apoi încheiate de intimată.
De asemenea și critica adusă hotărârii apelate prin al patrulea motiv de apel prin care se susține că greșit s-a reținut că intimata nu a săvârșit fapta prevăzută de art. 4 lit. h din Legea nr.11/1991, deoarece pârâții efectuează acte de concurență neloială prin atragerea de salariați ai reclamantei, se constată că este nefondată, deoarece în cauză, nu s-a dovedit că pârâții au desfășurat acțiuni de atragere a personalului reclamantei, fluctuația personalului în construcții fiind de notorietate, (extrasele din evidența ITM dovedind aceasta), reclamanta având 455 angajați, persoanele angajate la intimată fiind în număr de 17, multe, plecând și de acolo, ceea ce nu înseamnă că se efectuează prin aceasta acte de concurență neloială, activitatea apelantei nefiind dezorganizată, cum corect a reținut prima instanță.
De asemenea corect a reținut prima instanță și să reclamanta nu a făcut dovada afirmațiilor privind prejudiciul suferit prin plecarea unor persoane ce au deținut anumite funcții, întrucât informațiile privind anumite date tehnice puteau oricum a fi obținute în perioada de preaviz.
Pentru aceste considerente se constată că acțiunea reclamantei este în totalitate nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii apelate, în urma admiterii apelului în aplicarea art. 296 Cod procedură civilă și schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul celor sus prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - - PRIM SRL - cu sediul în C,-,.III, jud. C - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - cu sediul în C,-,.III, jud. C, împotriva sentinței civile nr.4590/COM/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL - cu sediul în,- - Zona Sat, jud. C și - domiciliat în C, Bd. -. -, nr.109, -.A,.14, jud.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata daunelor și în consecință,
Respinge acțiunea, în totalitate, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
19.02.2010
Dact.gref./6 exemplare/22.02.2010
Emis 4 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
