Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 112/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 172
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 10784 din data de 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.04.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10784/17.10.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâta - SA și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în contradictoriu cu pârâta - PROPRIETATEA SA, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că la data de 30.04.1997 între reclamantă și pârâta - SA s-a încheiat contractul de asociere în participațiune cu nr. 1368/1997 având ca obiect exploatarea în comun a spațiului din șos. - nr. 31-33, sector 1 B, proprietatea pârâtei. Ulterior, la data de 7.08.1997 între aceleași părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2620/1997 cu privire la același spațiu, în suprafață de 648 mp. termenul de închiriere fiind inițial de 10 ani, modificată apoi la 20 de ani. Potrivit contractului, reclamanta beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea spațiului în cazul scoaterii la vânzare, prin actul adițional nr. 3940/1997, fiind inclusă o clauză potrivit căreia în cazul în care locatarul solicită în scris cumpărarea spațiului comercial, iar proprietarul refuză, primul are dreptul de a solicita recuperarea contravalorii actualizate a investițiilor efectuate.
Judecătorul a reținut că prin clauzele contractuale părțile nu au stabilit o obligație a locatorului de a vinde spațiul, ci au instituit doar dreptul de preemțiune în beneficiul locatarului, de asemenea, s-a reținut că locatorul proprietar are dreptul de a refuza vânzarea. Or, prin cererea sa, care vizează obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la spațiul închiriat, se urmărește, practic, suplinirea consimțământului proprietarului la vânzare, fără a exista o clauză contractuală expresă prin care să se fin instituit o promisiune unilaterală de vânzare.
Nu a fost reținută apărarea reclamantei întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 133/1999, față de împrejurarea că la momentul introducerii acțiunii acea lege era abrogată prin Legea nr. 346/2004.
Se reține ca fiind prioritar, în consecință, principiul libertății contractuale, prin voința lor părțile statuând doar asupra dreptului de preemțiune.
În ce privește pârâta - PROPRIETATEA SA, s-a reținut că această parte nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu AVAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - SRL, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de judecătorul fondului și obligarea intimatei pârâte la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la spațiul comercial situat în B, sector 1, os. - nr. 31-33, 4A-4B.
În motivare,apelanta a arătat că încă din anul 1997 solicitat cumpărarea spațiului, adresând intimatei pârâte numeroase cereri în acest sens. În anul 2004, prin adresa nr. 14655/06.12.2004, AVAS i-a comunicat demararea procedurilor de evaluare a activului, solicitând punerea la dispoziție a actelor doveditoare ale investiților efectuate. Printr-o altă adresă, cu nr. 87/13.01.2005, intimata - SA i-a comunicat valorile la care s-a făcut evaluarea, fiind solicitat acordul său cu privire la acest aspect. În consecință, apelanta apreciază că intimata și-a exprimat acordul cu privire la vânzarea imobilului, fiind îndeplinită astfel, prevederea contractuală. Mai precizează că în condițiile abrogării Legii nr. 133/1999 nu mai este obligată să îndeplinească aspectele referitoare la condițiile de achiziție.
Prin întâmpinare, intimata - SA a solicitat respingerea apelului ca nemotivat, inadmisibil și, în subsidiar, ca neîntemeiat.
Intimata a arătat că nu sunt arătate motivele de fapt și de drept ale cererii de apel, apelul fiind nemotivat; de asemenea, apelanta nu a indicat dovezile pe care se sprijină cererea de apel.
Intimata a susținut și inadmisibilitatea apelului, motivat de faptul că apelanta a schimbat cauza, prin aceea că la fond a indicat art. 1073.civ. ca temei al acțiunii, iar în apel art. 969.civ. precum și prin aceea că la fond a invocat prevederile Legii nr. 133/1999, iar în apel a susținut că prin abrogarea legii, nu mai trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de actul normativ.
Pe fond, a apreciat ca fiind temeinică și legală sentința pronunțată de judecătorul fondului, prin aplicarea principiului libertății contractuale și al voinței părților în stabilirea clauzelor, subliniind că nu s-a instituit o obligație în sarcina sa de a vinde imobilul.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 18.02.2009, s-a dispus înlăturarea din cauză a AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - PROPRIETATEA SA, constatându-se că apelanta reclamantă nu a făcut critici în calea de atac în ce privește soluția pronunțată de judecătorul fondului cu privire la aceste părți. În consecință, s-a apreciat, în raport de criticile formulate de apelantă, că judecata apelului se va face doar în contradictoriu cu intimata - SA, față de care apelanta a solicitat schimbarea sentinței de fond în sensul obligării intimatei la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul închiriat.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se rețin următoarele: în ce privește susținerea intimatei referitoare la nemotivarea apelului, se constată că, în mod procedural, apelanta a depus la primul termen de judecată motivele pe care își întemeiază calea de atac.
De asemenea, este înlăturată și susținerea intimatei referitoare la inadmisibilitatea apelului, constatându-se că nu a intervenit o modificare a obiectului acțiunii. Simpla indicare a unor temeiuri de drept nu are valoarea schimbării obiectului acțiunii, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 294.pr.civ. Totodată,se apreciază că nu are valoare schimbării obiectului cererii de chemare în judecată faptul că, în urma constatării efectuate de judecătorul fondului a abrogării Legii nr. 133/1999, apelanta a declarat că nu mai înțelege să susțină aspectele referitoare la îndeplinirea condițiilor impuse de această lege.
Pe fondul cauzei, se apreciază că judecătorul primei instanței a făcut o corectă analiză a obligațiilor contractuale, asumate de părți, prin reținerea inexistenței obligației intimatei pârâte de a vinde imobilul închiriat. Astfel, așa cum se arată în considerentele sentinței apelate, intimata poate refuza vânzarea imobilului, moment în care se naște pentru apelantă doar dreptul de a solicita contravaloarea investițiilor efectuate la imobil. Dar, în baza principiului libertății contractuale și a voinței expres manifestate de părți în actul încheiat, nu se poate suplini, prin acțiune în justiție, acordul proprietarului mobilului pentru a se încheia contractul de vânzare cumpărare, întrucât, așa cum arată și judecătorul fondului contractul nu conține o promisiune unilaterală de vânzare care să fi fost asumată de intimată.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei cu privire la existența unui acord exprimat de intimată cu privire la vânzare imobilului. Actul depus de apelantă, respectiv procesul verbal al Ședinței Consiliului de Administrație al - SA din data de 11.03.1998, nu reprezintă un acord expres al acestei părți în sensul vânzării imobilului. Pe de o parte, în acea ședință s-a stabilit doar actualizarea studiilor de evaluare pentru spațiul comercial, deci, nu s-a pus în discuție exprimarea acordului pentru vânzare. Pe de altă parte, doar Adunarea generală a Acționarilor societății intimate putea hotărî asupra vânzării activului; or, o asemenea hotărâre nu a fost adoptată. În consecință, este înlăturată susținerea apelantei referitoare la îndeplinirea clauzei contractuale privind exprimarea acordului proprietarului pentru vânzarea imobilului.
Pentru considerentele reținute, și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În raport de prevederile art. 274.pr.civ. va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - - SRL, cu sediul în B,-, - 41,. 4, sector 6 în contradictoriu cu intimata - SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, Calea nr. 256,. 2,. B,. 1,. 22, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr. 10784/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 8.000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
07.05.2008.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
