Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - obligația de a face -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 18

Ședința publică din 9 februarie 2009

PREȘEDINTE: Grapini Carmen

JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina

Grefier - -

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, județul S, împotriva sentinței nr.2797 din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S și intervenientul în interes propriu intimat Cabinet Individual de Insolvență Ec. - în calitate de lichidator judiciar al - SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns au răspuns avocat pentru apelantă, consilier juridic pentru pârâta intimată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și avocat pentru intervenientul în nume propriu Cabinet Individual de Insolvență ec. în calitate de lichidator judiciar al - SA.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se învederează instanței că la dosar au fost

depuse prin serviciul registratură al instanței de către pârâta intimată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală concluzii scrise(32,33 dosar), în dublu exemplar, din care unul s-a înmânat apărătoarei apelantei. Tot prin serviciul registratură s-a depus la dosar o copie a notificării adresată de către intervenientul în nume propriu pârâtei intimate și sentința nr. 802/18.11.2008 a Tribunalului Suceava ( 35-38 dosar).

Apărătoarea apelantei depune la dosar note scrise și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel. Apreciază că instanța de fond nu a analizat în mod judicios probele administrate, pronunțând o hotărât netemeinică și nelegală, întrucât acțiunea promovată în cauza de față nu are un caracter alternativ, iar modul de dobândire al proprietății a fost contractul încheiat între apelantă și S, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.102/2002 și respectiv nr.168/2001, dispoziții ce au un caracter special și care, până în prezent și-au păstrat valabilitatea. Mai arată faptul că instanța de fond a apreciat că textele de lege sus amintite sunt constatate neconstituționale, motivare ce nu poate fi luată în considerare, deoarece așa cum a arătat și instanța care a judecat cererea formulată de către Cabinetul Individual de Insolvență " " la data perfectării contractului nu exista decizia Curții Constituționale nr.159/24.06.2003, invocată în motivare.

Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil și neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează faptul că pârâta intimată DADR nu este proprietarul imobilelor - clădirilor în discuție, cu terenul aferent acestora, din cadrul - SA, județul S, așa încât nu le poate vinde apelantei. - SA se află în lichidare judiciară, este sub incidența Legii nr.85/2008 - privind insolvența, având pe rolul Tribunalului Suceava dosarul de insolvență nr-, iar imobilele ce-i aparțin nu pot fi vândute de către pârâta intimată, ci numai de către lichidatorul judiciar, cu acordul creditorilor și a judecătorului sindic. Mai arată faptul că, Curtea Constituțională prin decizia nr. 259/24.06.2003 a declarat neconstituționale art.1,3 și 4 din OUG nr.102/2002, articole care începând cu data de 24.06.2003 nu se mai aplică, fiind abrogate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intervenient solicită respingerea apelului ca nefondat. a se constata că potrivit art. 36 din Legea nr.85/2006 intervine suspendarea de drept, pe considerentul că bunurile litigioase aparțin unui debitor aflat în procedura insolvenței.

Declarând dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA:

Asupra apelului de față,constată:

Prin cererea adresată instanței, reclamanta - SRL, județul Sas olicitat obligarea pârâtei DADR la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare către ea, a bunurilor aparținând - SA, ce i-au fost atribuite în folosință gratuită prin contractul nr.721/21.02.2003 pe o perioadă de 5 ani.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a încheiat contractul în discuție cu pârâta DADR în condițiile în care față de proprietara de atunci a bunurilor ce fac obiectul acestui contract - - SA a fost deschisă procedura falimentului care a durat aproximativ 4 ani, timp în care aceste bunuri s-au depreciat, ulterior, la cererea S suspendându-se procedura de lichidare. A susținut că deși în contract la art. 4 este stabilită obligația atribuitorului de a da "curs de îndată opțiunii beneficiarului pentru cumpărarea acestor bunuri", pârâta refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În cauză, pârâta DADR Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, în principal cu motivarea că ea nu este proprietara bunurilor ce se cer a fi vândute de către reclamantă.

A fost formulată de către lichidatorul judiciar al - SA o cerere de intervenție în interes propriu, în sensul suspendării acțiunii deduse judecății conform art. 36 din Legea nr.85/2006.

Investit cu soluționarea cererilor, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 2797/15.09.2008 a respins atât cererea reclamantei cât și cererea de intervenție.

În motivarea soluției de respingere a acțiunii, instanța a reținut în principal că, contractul de atribuire în folosință gratuită, încheiat de reclamantă cu pârâta DADR Saa vut la bază prev. art. 3 din OUG nr.168/2001 și că disp.art.7 din acest act normativ ( preluate prin disp.art.3.1 teza a 2-a din contract ) vizează doar posibilitatea vânzării bunurilor ce au făcut obiectul contractului la expirarea termenului de 5 ani ( de la atribuirea în folosință) și nu obligativitatea vânzării.

S-a mai reținut că art.3 alin.2 din OUG nr.102/2002 în baza căruia lichidatorul judiciar al - SA a predat bunurile ce fac obiectul contractului de atribuire în folosință către Saf ost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale a României nr.259/24.06.2003.

Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanta a formulat apel.

În motivarea acestuia, a fost invocată netemeinicia și nelegalitatea sentinței, reclamanta susținând că:

Greșit a reținut prima instanță lipsa calității de proprietar a bunurilor a DADR S, aceasta fiind proprietara bunurilor urmare a contractului cu reclamanta și în baza dispozițiilor speciale ale OUG nr.102/2002 și 168/2001. A fost învederată de asemenea, situația că la data încheierii contractului de atribuire în folosință, nu era pronunțată Decizia Curții Constituționale a României nr.159/24.06.2003, instanța de fond reținând eronat neconstituționalitatea art.3 din OUG nr.168/2001. Reclamanta a susținut de asemenea, că odată stabilită calitatea de proprietar a bunurilor a DADR S, aceasta trebuia obligată la încheierea contractului de vânzare cumpărare conform prevederilor legale menționate și a obligațiilor asumate de pârâtă prin art. 4.1 lit. din contractul de atribuire în folosință gratuită.

Motivele de apel formulate, nu pot fi reținute:

Bunurile - construcții zootehnice dezafectate ce fac obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită încheiat de reclamantă cu pârâta au fost proprietatea - SA. Față de această societate a fost deschisă procedura falimentului, iar activitatea de lichidare începută la 18.02.2002 a durat aproximativ 4 ani, timp în care bunurile în discuție au suferit deprecieri substanțiale.

Față de această situație, la cererea pârâtei a fost suspendată procedura de lichidare a - SA și în scopul conservării bunurilor proprietatea acesteia, pârâta le-a atribuit în folosința gratuită reclamantei prin contractul nr. 721/21.02.2003, conform prev. OUG nr.168/2001.

Cererea recurentei de a fi obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întemeiată pe prev. art. 3 alin.1 din OUG nr.1022/22002 și art.4.1 lit.d din contractul de atribuire, nu are suport legal, ea fiind corect respinsă de prima instanță, deoarece:

Bunurile în discuție nu sunt proprietatea pârâtei ci ale intervenientei - SA aflată în procedura falimentului. De altfel, prin sentința nr.802/18 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( 35-38 dosar apel), reclamanta și pârâta din prezenta cauză, au fost obligate la predarea bunurilor ce fac obiectul contractului de atribuire în folosință,către - SA.

În altă ordine idei, este de menționat că OUG nr.168/2001 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002, care la art.7 alin.1 stipulează doar posibilitatea vânzării bunurilor la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită către părțile ce le-au avut în folosință - obligația vânzării neavând un caracter imperativ.

Este real că în conformitate cu prev. art.11 (3) din Legea nr. 47/1992 hotărârea Curții Constituționale are putere numai pentru viitor,însă conform aceluiași text aceste hotărâri sunt obligatorii - în speță Decizia Curții Constituționale nr.259/24.06.2003 se aplică de la această dată, când contractul părților era în derulare fiind prelungit în baza acelei declarată OUG neconstituțională și în mod firesc în motivarea sentinței apelate instanța a reținut efectele acestei decizii.

Pentru toate considerentele expuse, rezultă că la pronunțarea sentinței atacate, prevederile legale în materie au fost respectate și de urmare;

Conform art. 296 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat apelul reclamantei;

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, județul S, împotriva sentinței nr.2797 din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S și intervenientul în interes propriu intimat Cabinet Individual de Insolvență Ec. - în calitate de lichidator judiciar al - SA.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 9 februarie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Tehnored.

5 ex./11.02.2009

Președinte:Grapini Carmen
Judecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Suceava